4,282 matches
-
de comentat nici Împotriva mesajului și nici a englezei lui șovăielnice. Urmează o repriză prelungită de reclame, ultima, la Chanel nr. 5 (arhitecturi moderne pe faleze Înalte, piscine cu femei luxuriante zîmbind misterios de după ochelari de soare Jackie O negri, siluete misterioase În smokinguri traversînd fundalul În care strălucește suprafața oceanului), smulge un oftat greu din piepturile noastre În care bat inimi de eroi. Lui Stancu Începe să-i placă la televizor... la Început oftează și el, după care rîde. Asta
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Simți sticla udă, stropită de noroi, a geamului din spate și își înălță fața năucă, răvășită, ca un câine turbat. Auzi strigăte, ale lui și ale altcuiva. În aceeași clipă privi către podețul de fier și văzu profilându-se o siluetă - o siluetă înaltă, într-o mantie lungă, neagră. „Diavolul, gândi George, în sfârșit s-a ivit diavolul ca să...“ Apoi căzu cu fața în jos pe pietre. Nu mai exista nimic, nici mașină, nici siluetă, nimic. Zăcea cu obrazul într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
udă, stropită de noroi, a geamului din spate și își înălță fața năucă, răvășită, ca un câine turbat. Auzi strigăte, ale lui și ale altcuiva. În aceeași clipă privi către podețul de fier și văzu profilându-se o siluetă - o siluetă înaltă, într-o mantie lungă, neagră. „Diavolul, gândi George, în sfârșit s-a ivit diavolul ca să...“ Apoi căzu cu fața în jos pe pietre. Nu mai exista nimic, nici mașină, nici siluetă, nimic. Zăcea cu obrazul într-o băltoacă. Auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fier și văzu profilându-se o siluetă - o siluetă înaltă, într-o mantie lungă, neagră. „Diavolul, gândi George, în sfârșit s-a ivit diavolul ca să...“ Apoi căzu cu fața în jos pe pietre. Nu mai exista nimic, nici mașină, nici siluetă, nimic. Zăcea cu obrazul într-o băltoacă. Auzise un zgomot puternic, o bubuitură ca de explozie, sunând a gol, de parcă-i plesnise ceva în creier. Își înălță capul. Își înălță capul. Se afla în patul lui, în camera lui, acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
transportată la spital. George a fost dus la postul de poliție unde a dat o declarație încâlcită și a zăcut gemând până s-a constatat că era beat turtă. În momentele acelea nu-și dăduse seama, dar acum recunoștea identitatea siluetei negre care traversa podul. Era preotul, părintele Bernard Jacoby. El dăduse, probabil, alarma. Trebuia să-l fi văzut și pe George împingând mașina. Dar mai avea vreo importanță? Doamne, ce bucluc! Și cum ne mai simțim? Întrebarea era pusă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din simfonie, era semnul că Brian și mama lui se puteau acum măsura din priviri și încheia, convenabil, conversația. Gabriel văzu reflectat în geam capătul aprins al țigării, care pe sticlă strălucea mai roșu. Pe urmă privirea îi lunecă la siluetele masive, familiare, ale copacilor, care se profilau pe un cer întunecat. Liniștea, retrasă în sine, a grădinii îi stârnea întotdeauna felurite emoții: respect, invidie, teamă. Oftă, gândindu-se la acel viitor despre care Alex nu voia să știe nimic. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Cossom avea să fie Afrodita. Decorurile și costumele urmau să fie desenate de Cora Clun, care studia desenul vestimentar la Școala Politehnică. Hector era fâstâcit și ațâțat, în parte pentru că era îndrăgostit de Anthea, în parte pentru că, între atâtea încântătoare siluete dezbrăcate, el singur rămăsese îmbrăcat. Acest efect de Dejeuner sur l’herbe făcea să i se învârtească mintea în cap. Partea centrală a Băii Interioare, bazinul în sine, marginile exterioare, șirul dublu de coloane corintice, erau din marmură albă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se albăstrise. O luă pe lângă gardul viu, înalt, care mărginea grădina Camerelor din Ennistone, apoi coti pe lângă celălalt gard viu, de lângă bazin, și pe lângă peretele galben, smălțuit, în direcția „oalelor cu aburi“. Văzu în fața lui, stând chiar pe marginea „oalei“, silueta masivă, aproape complet despuiată, a lui William Eastcote. Își dădea părul pe spate, pieptănându-și cu degetele șuvițele ude, ușor rărite. Discuta cu un bărbat gras ai cărui chiloți de baie erau aproape invizibili sub pântecele proeminent. Bărbatul gras avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
greșită. Pleacă! În clipa aceea se auzi soneria de la intrare. John Robert, cu o expresie, în sfârșit, exasperată, trecu pe lângă George, îndreptându-se spre hol. George rămase în prag, conștient de violența cu care-i bătea inima și privind la silueta greoaie a profesorului său, în lumina leșioasă care se cernea prin luminatorul de deasupra ușii. Un moment mai târziu, lumina cenușie, dar limpede venită din stradă o revelă pe Alex, în mantoul ei de blană cel mai elegant, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de parcă s-ar fi lăsat o pâclă. Diane, care-și plimba degetele peste niște bijuterii ieftine, fără intenția de a le cumpăra, le lăsase brusc din mână. Cum se afla în centrul uneia dintre sălile laterale, privind cum se mișcau siluetele fantomatice, se simțise năpădită de un val de frică, izvorâtă din suflet, de parcă ar fi fost brusc transportată în iad. Îi plăcea la Bowcock, unde lucrase pe vremuri; era un loc în care se simțea în siguranță, prietenos, viu colorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
păruse o taină la fel de cumplită ca și cea sexuală, și oarecum legată de aceasta. Se ridică în picioare, în biserica rece și sumbră, la fel de împâclită ca și magazinul Bowcock după pana de electricitate, și se îndreptă, laolaltă cu alte trei-patru siluete spre altarul iluminat. Pășind prudent cu tocurile ei înalte pe dalele de piatră, trecu pragul tocit spre crucifixul împodobit cu roșu și cu aur, rămânând în urmă, cu umil respect, pentru a-i lăsa pe ceilalți să intre înaintea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sabie, reprezentat în vitraliul geamului dinspre apus. Un pas greoi, o formă mătăhăloasă, înaintau de-a lungul naosului. Părintele Bernard sări în picioare. John Robert, cu vederea și mai orbită de brusca trecere de la lumină la întuneric, se îndrepta spre silueta în picioare, vag profilată în lumina din sanctuar și, în ciuda veșmintelor acum total diferite, recunoscu omul pe care i-l arătase Bill Șopârla la Băi. Se apropie de preot și rosti: — Rozanov. Acest cuvânt, bolborosit cu vocea bizară a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
văzu și pe Adam pășind prin iarbă în direcția garajului, atingând din mers mesteacănul și bradul. Adam nu intrase niciodată până atunci în grădină decât cu învoire de la Belmont. Poarta din spate fusese permanent încuiată. Dar imediat apărură și alte siluete pe sub copaci, pe lângă Papuc. Se auzeau și glasuri. Alex îi recunoscu pe Brian, pe Gabriel, pe Pearl Scotney, apoi i se ivi în raza vizuală și blestemul ăla de preot în sutana lui. — Ce nerușinare! strigă Alex. — Mă rog, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ah, da, desigur, oricum, bănuiesc că doamna McCaffrey are grijă de dumneata? După toți anii ei de căsătorie, lui Gabriel nu-i trecea prin cap că mai putea exista o altă doamnă McCaffrey în afară de Alex. Aruncă o privire spre Belmont. Silueta lui George se evaporase: — O, nu, răspunse Hattie. Noi ne purtăm singure de grijă. Nici n-am cunoscut-o încă pe doamna McCaffrey. Ar fi trebuit să-i fac o vizită? Se întoarse o clipă spre Pearl, care stătea rigidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Lane nr. 16, apăsă nervos pe butonul soneriei, care scoase un mormăit slab. Apăsă încă o dată, mai lung și cu mai multă forță, și soneria emise un șuierat strident, impertinent. Ușa se deschise și întreg cadrul ei se umplu de silueta masivă, groasă, a filozofului. John Robert nu spuse nimic, dar se dădu îndărăt, cu stângăcie, în holul întunecos, pentru a-i face loc lui Tom, care păși, cu aceeași stângăcie, în spațiul din fața lui. Afară, lumina scânteietoare de aprilie dezvăluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
promenadă în apropierea ferestrei panoramice. Pândea fără încetare, nesinchisindu-se de faptul că lumea se holba la ea. În cele din urmă, își comandă o ceașcă de ceai și se așeză, toropită de jale. Se deșteptă din amețeală, văzând limpede silueta lui George trecând chiar pe lângă ea (nu o observase) și dispărând pe ușa ce ducea la Baptisteriu. Erau ceasurile de prezență redusă la Institut și nimeni nu-l văzuse pe George furișându-se muțește, ca o vulpe, pe ușa parțial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai reuși să găsească florile, care se aflau exact sub tălpile pantofilor lui. Deodată, o lumină sclipi în întunericul murdar. Stătu locului și urmări cum alte lumini pâlpâitoare se iveau la diferite ferestre ale casei; fetele nu trăseseră încă storurile. Siluetele se mișcau, purtând lumânări. Așteptă o bucată de timp, urmărind cum se reliefau pe rând dreptunghiurile palide ale ferestrelor. Și în timp ce privea, o veche fantezie prinse din nou formă în mintea lui: avea senzația că el fusese conceput acolo, în interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
precipitau mai abrupt, iar fâșia de plajă dintre stâncile de pe uscat și cele din mare dispărea cu totul, pereții de piatră colțuroasă prăvălindu-se de-a dreptul în apa adâncă. Aici, înălțând capul, după o cățărare mai dificilă, văzu o siluetă bărbătească proiectată pe albastrul cerului. O clipă crezu că-i George. Pe urmă își dădu seama că nu era un bărbat, ci un băiețandru înalt. Când mai înaintă un pic, văzu și un al doilea băiat. Stăteau amândoi și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
simțea în vis o furie neputincioasă, și îngrijorare, și frică. Acum, ascultând trilurile mierlei și privind pe fereastra salonului, în care încă nu aprinsese luminile, se simți străpunsă de un junghi de frică, asemănătoare cu cea din vis, văzând o siluetă nemișcată, plantată în mijlocul pajiștii. După o clipă, o recunoscu pe Ruby, totuși priveliștea continua să fie sinistră. Ce făcea Ruby, la ce s-o fi gândind, așa cum stătea acolo, singură și neclintită, în grădină? Mai devreme, în cursul aceleiași zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
răspuns. Mai aprinse câteva lămpi și în celelalte încăperi. Ruby nu era nici în bucătărie și nici în camera ei. Alex se duse la ușa din spate, larg deschisă, și se uită în grădină. La oarecare depărtare, văzu lumini și siluete mișcându-se și auzi glasuri. Nu cuteză să o mai strige pe Ruby. Coborî pe aleea pavată din spatele casei. Apoi își înghiți răsuflarea și fu pe punctul de a țipa, văzând silueta unui bărbat chiar alături de ea. Alex! Era George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în grădină. La oarecare depărtare, văzu lumini și siluete mișcându-se și auzi glasuri. Nu cuteză să o mai strige pe Ruby. Coborî pe aleea pavată din spatele casei. Apoi își înghiți răsuflarea și fu pe punctul de a țipa, văzând silueta unui bărbat chiar alături de ea. Alex! Era George. Oh, slavă Domnului! Ce-i porcăria asta din grădină, ce se întâmplă? Nu știu. De bună seamă, fetele astea destrăbălate dau o petrecere! Cum de-au îndrăznit, în grădina mea, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
luna, pe trei sferturi rotundă, care se ridica de pe câmpul întunecat, dincolo de „Țara Pustie“, răspândea o tainică lumină argintată pe cerul care i se părea lui George, așa cum stătea sub felinarele galbene, extrem de îndepărtat de pământ. Dincolo de podul de fier, silueta uzinei de gaz se decupa în clarul de lună. Felinarele aruncau o lumină verzui-lividă peste cheiul împestrițat cu smocuri de iarbă izbucnite printre pietre. În acest loc, orașul Ennistone era cufundat în somn. Nici o lumină nu licărea dincolo de canal sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
norocos dacă putea fi iubit de o fată atât de frumoasă și de inteligentă, dar acest „noroc“ nu avea absolut nici o valoare pentru el. Ceva mai departe o vedeam pe sărmana Diane, incomod ghemuită sub frunzișul socului, iar în spatele ei silueta neagră a părintelui Bernard ba apărea, ba se ascundea, poalele sultanei fluturându-i în vânt. Întreaga scenă avea o notă ridicolă și patetică totodată. Veniserăm cu toții, probabil, să-l „supraveghem“ pe George, deși preotul fusese mânat, fără îndoială, și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Pe noi nu ne poate învinovăți de nimic. Nu. Oh, de-ar veni odată! Vine! zise Pearl. Era joi seara, la o oră destul de târzie, și Pearl tocmai observase de la fereastra de sus, în lumina felinarelor de pe Forum Way, inconfundabila siluetă greoaie a lui John Robert, înaintând pe cărarea porții din spate. Deși fetele îl așteptau și fuseseră, ceas de ceas, pregătite să-l primească, apariția lui în carne și oase le produse o surpriză și un șoc. „Pregătirea“ lor consta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
observând soneria în lumina venită din hol, apăsă pe buton, închise iar ușa, și așteptă. Se auzi o mișcare sus, un zgomot de pași și o ușă care se deschise. Apoi, după un scurt răstimp, în capul scării apăru o siluetă. Un bărbat, care-și vâra în grabă cămașa albă în pantalonii negri. Bărbatul era Emma. Tom rămase atât de surprins, atât de șocat, încât făcu un salt îndărăt și se izbi zgomotos cu spatele de ușa de la intrare. Emma, roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]