2,705 matches
-
conducător al Biroului pentru muzică simfonică și de cameră al Uniunii Compozitorilor. În această perioadă, s-a "convertit" stilistic de la un folclorism neoclasic la dodecafonism, la neoexpresionism. Dintre lucrările sale cele mai importante se pot aminti: Poem tragic; Șase schițe simfonice; Cinci piese pentru orchestră; In memoriam Anne Frank; Variațiuni simfonice; Poem simfonic; Cvartet de coarde; Cvintetul nr. 2; Improvizație; Simfonia concertantă pentru orchestră de coarde etc. Compozițiile sale au acoperit multe genuri muzicale: 4 Suite de orchestră, 1948, 1949, 1952
Ludovic Feldman () [Corola-website/Science/322577_a_323906]
-
Uniunii Compozitorilor. În această perioadă, s-a "convertit" stilistic de la un folclorism neoclasic la dodecafonism, la neoexpresionism. Dintre lucrările sale cele mai importante se pot aminti: Poem tragic; Șase schițe simfonice; Cinci piese pentru orchestră; In memoriam Anne Frank; Variațiuni simfonice; Poem simfonic; Cvartet de coarde; Cvintetul nr. 2; Improvizație; Simfonia concertantă pentru orchestră de coarde etc. Compozițiile sale au acoperit multe genuri muzicale: 4 Suite de orchestră, 1948, 1949, 1952, 1960; Concert pentru două orchestre de coarde, celestă , pian și
Ludovic Feldman () [Corola-website/Science/322577_a_323906]
-
În această perioadă, s-a "convertit" stilistic de la un folclorism neoclasic la dodecafonism, la neoexpresionism. Dintre lucrările sale cele mai importante se pot aminti: Poem tragic; Șase schițe simfonice; Cinci piese pentru orchestră; In memoriam Anne Frank; Variațiuni simfonice; Poem simfonic; Cvartet de coarde; Cvintetul nr. 2; Improvizație; Simfonia concertantă pentru orchestră de coarde etc. Compozițiile sale au acoperit multe genuri muzicale: 4 Suite de orchestră, 1948, 1949, 1952, 1960; Concert pentru două orchestre de coarde, celestă , pian și percuție, 1958
Ludovic Feldman () [Corola-website/Science/322577_a_323906]
-
la baza unor prelucrări mai complexe, mergând până la invenții melodico-ritmice sugerate de structurile tipice. ul românesc a pătruns nu numai în muzica de balet a lui Mihail Jora, Paul Constantinescu, Zeno Vancea ș.a., ci și în creația corală, camerală și simfonică a lui George Enescu, M. Jora, Mihail Andricu, Marțian Negrea, P. Constantinescu, Theodor Rogalski ș.a.
Dans () [Corola-website/Science/322651_a_323980]
-
Magna cum Laude. Caraman a debutat că solist în anul 2002 cu rolul Tamino în opera Die Zauberflote de Mozart pe scena Operei Notre Dame din South Bend Indiană. Repertoriul sau cuprinde roluri de operă, opereta și părți solistice vocal simfonice. Ferrando - Così Fan Tutte (W.A. Mozart); Tamino - Die Zauberflöte (W.A. Mozart); Don Ottavio - Don Giovanni (W.A. Mozart); Almaviva - Îl Barbiere di Siviglia (G. Rossini); Ernesto - Don Pasquale (G. Donizetti); Rodolfo - La Bohème (G. Pucinni); Don José - Carmen
Emanuel-Cristian Caraman () [Corola-website/Science/322869_a_324198]
-
la puțin timp după aceea a fost cooptat de Sorin Chifiriuc la "Electric Red Roosters" unde a început cu adevarat "pelerinajul" în aria bluesului. Două din aparițiile scenice notabile ar fi recitalul de la Sala Polivalenta, în deschiderea concertului de rock simfonic a lui Carl Palmer precum și "Cerbul de aur" unde "Electric Red Roosters" au cântat înaintea celebrului Jimmy Smith. După o experiență de 2 ani alături de Sorin Chifiriuc, a înființat împreună cu basistul Mugurel “Deacă” Diaconescu, grupul "Black Cât " - o prezență importantă
Eugen Caminschi () [Corola-website/Science/322136_a_323465]
-
loc de comerț dintre francezi și nativii americani până la actuala poziție de a fi cel de-al nouălea port al Statelor Unite. Unul dintre centrele culturale ale zonei cunoscute ca "Gulf Coast", Mobile găzduiește mai multe muzee de artă, o orchestră simfonică, o companie de operă, o companie de balet și o mare concentrare de clădiri cu arhitectură istorică. Orașul este cunoscut pentru a avea cele mai vechi carnavaluri organizate din Statele Unite ale Americii, datând încă de la începutul secolului al 17-lea
Mobile, Alabama () [Corola-website/Science/322142_a_323471]
-
Tâmna, județul Mehedinți - d. 24 martie 2005, Galați, înhumat la Iași) a fost un compozitor român, profesor la Universitatea de Arte George Enescu din Iași, creatorul secției Compoziție din cadrul Universitații de Arte George Enescu Iași. Compozițiile sale vizează domeniul scenic, simfonic, cameral, coral și vocal. a urmat clasele elementare la Școala Madona Dudu apoi ciclul gimnazial la Școala de Muzică din Craiova (1951-1952) și Școala de Muzică din Brașov (1952-1954), specialitatea corn, cu Leopold Guti și Ilie Caloianu, iar cursurile liceale
Vasile Spătărelu () [Corola-website/Science/329527_a_330856]
-
1975, Gheorghe Tănase, violoncel și Steluța Diamand Dumea, pian • "Cvartet de coarde nr. 3", p.a. 9 mai 1982, cvartetul Voces • "E numele tău", pentru soprană, clarinet și pian, p.a. Iași, 11 mai 1998, Ada Burlui, soprană, Ivonne Piedemonte, pian Muzica simfonică • "Simfonietta" (1964) p.a. 23 iunie 1965, Filarmonica Moldova Iași, dirijor Ion Baciu • "Dumbrava minunată" - șapte scenete de balet pentru orchestră, p.a. 9 mai 1973, Filarmonica Moldova Iași, dirijor Ion Baciu • "Suita Brevis", p.a. 5 mai 1968, Orchestra Liceului de Artă
Vasile Spătărelu () [Corola-website/Science/329527_a_330856]
-
cu marca de țigări și i-a amenințat cu proces. Camel a evitat acest lucru adăugând pe coperta albumului "Music inspired by...". Succesul albumului a avut ca rezultat susținerea unui concert cu casa închisă la Royal Albert Hall împreună cu Orchestra Simfonică din Londra în octombrie 1975. Al patrulea album, "Moonmadness" din 1976, a continuat succesul formației dar a fost ultimul cu formația în formula originală. Saxofonul și flautul lui Mel Collins din turneul de promovare al albumului au dus la o
Camel (formație) () [Corola-website/Science/329526_a_330855]
-
la finale de concerte. De asemenea a scris piese de lungă durată, cum ar fi "Concert pentru pian în Mi major" op.59 (1898), un "Concert pentru vioară în Do major" op.30, trei suite pentru orchestră și un poem simfonic, "Ioana d'Arc" op.18. Opera sa "Boabdil der letzte Maurenkönig" op.49, pe tema istorică a capturării Granadei a fost premiată la Berlin în 1892, iar câțiva ani mai târziu a fost jucată în orașe precum Praga sau New York
Moritz Moszkowski () [Corola-website/Science/329729_a_331058]
-
dirijor Hans von Bülow, a început să lucreze ca asistentul lui Liszt la Weimar din 1850 până în 1853. În această perioadă l-a ajutat pe Liszt să orchestreze diferite lucrări, spunând că a avut un rol important în orchestrarea poemului simfonic "Tasso". În 1851 a avut loc la Weimar premiera operei lui Raff, "König Alfred", iar cinci ani mai târziu s-a mutat la Wiesbaden unde s-a ocupat exclusiv de compoziție. Începând cu 1878 a fost profesor și directorul Conservatorului
Joachim Raff () [Corola-website/Science/329860_a_331189]
-
București, tânărul muzician s-a înscris la clasa profesorului George Enacovici, iar examenul de absolvență a constat în executarea Concertului nr. 2 pentru vioară și orchestră de Henryk Wieniawski, acompaniat la pian de Theodor Rogalski. Urmează câțiva ani în Orchestra Simfonică a Armatei sub bagheta lui Egizio Massini și Alfred Mendelsohn. Format în diverse orchestre de café-concert în București și în stațiunile balneare, a început să-și facă un nume de șef de orchestră. Alăturându-și câteva nume celebre ca naistul
Victor Predescu () [Corola-website/Science/329880_a_331209]
-
ar fi: Orchestra Internazionale d’Italia, Hiroshima Hope Orchestra, Orchestra de Cameră a Mării Negre, Austria Mozart Symphony Orchestra, Orchestra de cameră franco-germană, Capella Cathedralis, Ensemble Musica Banatica, Camerata Academica. Despre activitatea sa, ca solist, concert-maestru, violonist în ansambluri camerale sau simfonice, reținem din presa vremii: „Trebuie să elogiem sonoritatea fără reproș a viorii lui Ioan Fernbach, prin care solistul a modelat cele mai expresive idei muzicale [...] Sunetul viorii sale este cald, bogat și străbătut de resurse de culoare și expresie, iar
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
excepțională, apreciindu-i drept o formație de primă mărime în lume. În toate aceste ipostaze, concert-maestrul devine pedagog, sfătuitor exigent, dăruit unei singulare pasiuni - aceea de a face muzică de o calitate proporțională cu entuziasmul care domnește în interiorul acestui organism simfonic. Își dorește cu ardoare perfecțiunea: «Râvnesc ca solo-urile mele să sune ca cele ale lui Szering, ca publicul să ne caute, oferindu-i surpriza descoperirii unor versiuni mereu mai frumoase».” (Doru Murgu, Deceniile afirmării. Un exponent al școlii timișorene
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
l-a interpretat la Praga sub bagheta lui Fritz Reiner după care a efectuat un turneu în Europa și Statele Unite interpretând lucrarea. Totuși, premiera americană nu a fost intepretată de Szigeti, ci de Richard Burgin, maestrul de concert al Orchestrei Simfonice din Boston, pe 24 aprilie 1925, din nou sub bagheta lui Koussevitzki. Un alt aspect care a contribuit la eșecul lucrării a fost gustul publicului parizian. Spectatorii, în special cei care veneau la concertele lui Koussevitzki, doreau lucrări moderne și
Concertul pentru vioară nr. 1 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329946_a_331275]
-
în toată țara ca fiind cel mai bun clarinetist al acestui gen de muzică. A avut numeroase înregistrări la radio și televiziune și multe discuri înregistrate la Electrecord. Tot el este autorul a două suite ardelenești pentru clarinet și orchestră simfonică care au fost cântate și premiate în concursuri internaționale, dar care nu au fost promovate și nici înregistrate pe discuri pentru faptul că artistul a refuzat să devină membru al PCR. A fost căsătorit de 3 ori (1939, 1945, 1976
Traian Lăscuț-Făgărășanu () [Corola-website/Science/328248_a_329577]
-
Concertul pentru pian în Fa major este o lucrare pentru pian solo și orchestră a compozitorului american George Gershwin. Compus în perioada iulie-septembrie 1925, a avut premiera 3 decembrie 1925 la Carnegie Hall din New York în interpretarea Orchestrei Simfonice din New York sub bagheta dirijorului Walter Damrosch, cu Gershwin la pian. Ca și celelalte lucrări orchestrale ale lui Gershwin, în concertul pentru pian sunt prezente influențele muzicii jazz. Damrosch a fost prezent în data de 12 februarie 1924 la concertul
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
concert în care a avut loc și premiera lucrării "Rhapsody in Blue" a lui Gershwin, în care compozitorul a interpretat la pian. În ziua următoare, Damrosch la contactat pe Gershwin pentru a comanda un concert clasic pentru pian pentru Orchestra Simfonică din New York care să fie orchestrat de compozitor. Ulterior Gershwin va primi lecții avansate de compoziție, armonie și orchestrație de la persoane renumite precum Henry Cowell, Wallingford Riegger și Arnold Schoenberg. Totuși, în 1924, el nu avea asemenea cunoștințe tehnice. Sub
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
melodii din părțile precedente. Un climax fals este întâlnit în secțiunea "Grandioso" identică cu cea din prima parte ce evoluează spre momentul maxim al concertului, dominat de pian, după care lucrarea se încheie. Premiera a avut loc în interpretarea Orchestrei Simfonice din New York sub bagheta lui Damrosch pe 3 decembrie 1925, cu compozitorul în calitate de solist. Concertul a fost cu casa închisă și a fost foarte bine recepționată de publicul larg. Totuși recenziile au fost mixte deoarece criticii erau nehotărâți dacă lucrarea
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
a conservatorului bucureștean, la clasa de acompaniament. Albert Guttman a activat în funcția de asistent la Conservatorul din București până la data de 1 septembrie 1976, când a fost angajat la Filarmonica din Ploiești, în funcția de instrumentist - pian la orchestra simfonică. La puțin timp după această dată, Guttman a fost din nou prezent în calitate de pedagog în Italia. În perioada 27 iulie - 15 august 1977 au avut loc cursurile internaționale de muzică Giornate Musicali, de la Montecchio Maggiore (Vicenza). Alături de profesorii italieni s-
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
lui Dinu Cocea și a lui Fernoagă. "„Am crezut atât de mult în ceea ce făcusem și am interpretat atât de pătimaș încât i-am convins”", a afirmat compozitoarea. Dinu Cocea a insistat ca muzica filmului să fie interpretată de Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Române dirijată de Iosif Conta. Dirijorul se afla în Italia, dar a venit imediat când l-au chemat. El a rugat-o pe compozitoare să oprească din sală orchestra, atunci când auzea o notă greșită. Deoarece muzica de film
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
ca "Un Magnific și Exaltat pentru orchestră digitală, voci corale, și imagini special electronice" și "Dedicat Creatorului..." Muzica a fost interpretată un Emulator II, unul din primele sintetizatoare de sampling digitale disponibile: acesta furnizând și combinând sunete reale ale instrumentelor simfonice și ale corurilor într-o singură clapă, prinsă de un Roland Juno 60 "pentru efecte de apregiu și intensificarea sunetelor". Fără vreo înregistrare sau notare anticipată, albumul a fost compus și înregistrat direct în 1985 de Demby la clapă. Muzica
Novus Magnificat () [Corola-website/Science/327201_a_328530]
-
Sacred Space Music" (1984), "Novus Magnificat" a fost etichetat ca "Sacred Space II" (mai târziu "Sacred Space Series, vol. II"). Considerat parte a muzicii New Age, albumul e descris, în notele sale de album, ca "SpacemusicClasic Contemporană " sau "space music simfonică" de Allmusic. Subtitlul său "Through the Stargate" e completat cu o copertă cu temă-spațială ce amintește de "" (a cărei conține o "Star Gate"). Deasemenea albumul e adesea menționat printe albumele ambient, Demby însă susține într-un scurt comentariu pe pagina
Novus Magnificat () [Corola-website/Science/327201_a_328530]
-
liceul le absolvă la Orăștie, iar între 1946-1950 urmează cursurile Conservatorului „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Profesor la Conservatorul din Cluj-Napoca între anii 1950-1951; între anul 1951-1955 profesor la Școala Medie Agricolă din Orăștie și dirijor al corului și al orchestrei simfonice al Casei de Cultură. În 1955 este transferat ca profesor de muzică la Școala Medie Mixtă ,Aurel Vlaicu”. Aici organizează cabinetul de muzică, și formează între anii 1955-1961 trei coruri pentru fiecare ciclu școlar, un cor mixt pe patru voci
Ioan Popa (compozitor) () [Corola-website/Science/327272_a_328601]