6,711 matches
-
specii, trăsături integrate finalmente minții umane. Teoria simulării umanului într-o realitate simulată ea însăși cunoaște o pondere mare în discursul transumanist, ridicând o serie de probleme filosofice și etice. Simulaționiștii teoretizează asupra posibilității ca mintea umană să fie o simulare cibernetică, în urma analizării în detaliu și a sintetizării creierului, astfel ca rezultatul să fie o replică computațională a creierului uman. Un astfel de exemplu este „argumentul simulării” (vezi Bostrom, 2002Ă care postulează teoria că, dacă tehnologiile computerizate continuă să avanseze
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
filosofice și etice. Simulaționiștii teoretizează asupra posibilității ca mintea umană să fie o simulare cibernetică, în urma analizării în detaliu și a sintetizării creierului, astfel ca rezultatul să fie o replică computațională a creierului uman. Un astfel de exemplu este „argumentul simulării” (vezi Bostrom, 2002Ă care postulează teoria că, dacă tehnologiile computerizate continuă să avanseze, există o mare probabilitate ca umanul să trăiască într-o simulare de computer și să fie o simulare a unei simulări anterioare (vezi Dainton, 2002, pentru o
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ca rezultatul să fie o replică computațională a creierului uman. Un astfel de exemplu este „argumentul simulării” (vezi Bostrom, 2002Ă care postulează teoria că, dacă tehnologiile computerizate continuă să avanseze, există o mare probabilitate ca umanul să trăiască într-o simulare de computer și să fie o simulare a unei simulări anterioare (vezi Dainton, 2002, pentru o continuare speculativă a acestui argumentă. Mai mult chiar, umanului simulat de un supercomputer i se atribuie calitatea de „demnitate postumană” (vezi Bostrom, 2003Ă, prin
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a creierului uman. Un astfel de exemplu este „argumentul simulării” (vezi Bostrom, 2002Ă care postulează teoria că, dacă tehnologiile computerizate continuă să avanseze, există o mare probabilitate ca umanul să trăiască într-o simulare de computer și să fie o simulare a unei simulări anterioare (vezi Dainton, 2002, pentru o continuare speculativă a acestui argumentă. Mai mult chiar, umanului simulat de un supercomputer i se atribuie calitatea de „demnitate postumană” (vezi Bostrom, 2003Ă, prin abordarea imperativului practicării unei etici mai cuprinzătoare
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Un astfel de exemplu este „argumentul simulării” (vezi Bostrom, 2002Ă care postulează teoria că, dacă tehnologiile computerizate continuă să avanseze, există o mare probabilitate ca umanul să trăiască într-o simulare de computer și să fie o simulare a unei simulări anterioare (vezi Dainton, 2002, pentru o continuare speculativă a acestui argumentă. Mai mult chiar, umanului simulat de un supercomputer i se atribuie calitatea de „demnitate postumană” (vezi Bostrom, 2003Ă, prin abordarea imperativului practicării unei etici mai cuprinzătoare și al preluării
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și capacității de evoluție și mutație a imaginii numerice: așa cum genele au potențialul de a se regenera, codul informatic al computerului se multiplică prin recurență, creând o infinitate principială de imagini. Acest tip de artă mizează pe mișcare și pe simulare, mai degrabă decât pe forme și pe reprezentări, încercând să intermedieze între viu și non-viu sau între prezență și absență. Arta pare a replica știința, dar și a o comenta și critica. Astfel, controversele însele din știința de azi, în legătură cu
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
creier (în cazul bolii Parkinsonă, pentru artist aceste descoperiri științifice devin opere artistice, atât în sens estetic, cât și în sens cultural, social și moral. Pe de o parte, subiectele-obiecte transgenice sunt imagini de artă, manipulate și expuse ca o simulare numerică: nu reprezentări ale realului, ci vizualizări ale hibridizării între real și imaginal. Aceste exemple vizuale transgenice, constituite la granița dintre artă și tehnoștiință sunt ființe monstruoase, în sensul defamiliarizării de existență și al ruperii de obișnuința culturală, ființe mai
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
se produce, de data aceasta, în cadrul aceluiași „personaj”-mutant, care, precum ființele vieții artificiale (vezi primul capitolă, trăiește în scop vizual autoreferențial. Pe de altă parte, nefiind doar reprezentări optice, ci creaturi în carne și oase, astfel de personaje-imagine sunt simulări ale intersecției dintre genetică și artă. Opera de artă este ființa vie, transmutată genetic și conotată estetic-ideologic. De pildă, iepurele fluorescent este o vietate intermediind între real și imaginar, între tehnică și artă, între subiect/obiect și imagine, chestionând în
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ființa vie, transmutată genetic și conotată estetic-ideologic. De pildă, iepurele fluorescent este o vietate intermediind între real și imaginar, între tehnică și artă, între subiect/obiect și imagine, chestionând în termeni ontologici și epistemologici raportul dintre ființă și reprezentarea sau simularea sa și respectiv dintre vizibil și inteligibil. În legătură cu problematicile estetice, sociale sau etice ale acestui tip de artă se exprimă însuși artistul în articolul său manifest: Arta transgenică, presupun, este o nouă formă de artă bazată pe utilizarea tehnicilor de
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
este continuată în „Free Alba!”, o serie de fotografii și desene realizate la scară mare, iar în 2003 în „Le Lapin Unique”, o instalație publică de la Le Lieu Unique din Nantes, Franța. Imaginea-organism propusă îmbină arta în dimensiunea de reprezentare/ simulare a unui animal „himeric”, știința geneticii prin transformarea genetică și transplantul de gene și elementul social-cultural prin responsabilitatea pentru noua creatură. Artisticul și științificul, naturalul și culturalul-socialul, biologicul și tehnologicul, organicul și artificialul, toate aceste modele dihotomice sunt unificate pentru
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
postumanului statutul existențial și cognitiv al prezenței și al acțiunii spațiale, temporale (istoriceă și senzoriale. Existența și interacțiunea de la interfața tehnologiilor comunicaționale pot dobândi, astfel, sensul de experiență trăită, de viețuire concretă care însoțește semnificația de mediere tehnologică și de simulare în spațiul virtual. Înrădăcinarea condiției umane în trup și materialitatea senzorială ca o conlucrare dintre minte și carne sunt realități care se continuă în ontologia și fenomenologia postumane. Topografiile corporale ale virtualității sunt plasări dinamice și interactive în lume, interferând
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
acces mediat, prin proteză, prin interfață sau prin transgenă, la acesta din urmă. În ultimă instanță, corpul postuman devine un agent al experienței în lumea virtuală și fundamentul existențial al acesteia. Chiar dacă „a fi în lumea” virtuală denotă mediere sau simulare ontologică, experiența virtuală este trăită ca o existență. Spațiul cibernetic este explorat prin experiența corpului biotehnologic până la fuziune, astfel încât subiectul virtual este conectat lumii fie prin protezarea, fie prin interfațarea organicului, fie prin transgeneză. Astfel, este imersat în lumea virtuală
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
mediul imersiei: reprezentările iconografice se modifică în funcție de proximitatea, mișcarea sau privirea participantului. Prin urmare, instalațiile artistice ale realității virtuale își propun să realizeze fuziunea dintre tehnologie și artă, dintre imagine, corp și spațiu, dintre subiectivitate și obiectivitate, dar și dintre simulare și experiență sau dintre imersie și interacțiune. Artiști precum Char Davies integrează privitorul într-un spațiu virtual simulat și imersiv, nu doar prin exclusivitatea simțului vizual, ci prin extinderea proceselor de implicare senzorială, în mod proprioceptic, motric, acustic și tactil
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Merleau-Ponty pe noua temă a automatizării percepției, Paul Virilio concluzionează, printr-o afirmație generală, valabilă pentru mutația actuală, dedublarea principiului realității prin intermediul „mașinii viziunii” denumite tehnicist perceptron. Astfel, ontologic, „realitatea naturală” a experienței clasice este dublată de „realitatea artificială” a simulării digitale, iar epistemologic, clasicele „experiențe ale gândirii” sunt suplimentate de „experiențele numerice”. Filosoful devine îndreptățit să propună noțiunea de „optică numerică” pentru actul generării de iluzii virtuale „raționale” de către „gândirea vizuală a ordinatorului”: În afară de optica sa videografică, mașina viziunii utilizează
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Rosenblatt la Cornell Aeronautical Laboratoryă utilizează imagini de sinteză și recunoașterea automată a formelor, nu fără limite însă (neajunsurile rețelelor neurale simple sunt de altfel dovedite de Marvin Minsky și Seymour Papert într-o lucrare de specialitate din 1968Ă. „Industrializarea simulării”, începând cu strategiile militare și terminând cu telesupravegherea, de la bănci, supermarketuri sau închisori până la Internet, se constituie în urmările ontologic-cognitive ale „mașinii viziunii”, adăugând noi ambiguizări în relația public-privat, vizibil-invizibil, interior-exterior. Evenimentul transmis „în direct”, televizat, prezentat de la distanță în
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
întrucât teleprezența înseamnă prezență și absență, virtualitate instituită ca realitate, adică ceea ce Paul Virilio prezintă ca fuziune/confuziune actual-virtual. Aceasta este, în ultimă instanță, logica imaginilor de sinteză propunând o viziune sintetică mijlocită de automatizarea percepției: mai degrabă decât simpla simulare a realității, avem de-a face, încă o dată, cu înlocuirea acesteia. Problema începe să se pună ca o dedublare a punctului de vedere: împărțirea percepției între subiectul viu și obiectul inanimat, artificial, care este „mașina viziunii”: Într-adevăr, fără ieșirile
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
universului însuși, considerăm că nu putem găsi răspunsuri „totale”, aflate la granița omniscienței. Mai degrabă pledăm pentru perspective plurale și parțiale asupra condiției (postăumane, subversive adesea, însă materiale și finite, microperspective aplicabile fiecărei probleme în parte. Într-o infinitate de simulări, puncte de vedere și postulate, existența și cunoașterea postumane nu pot decât să rămână finite și incomplete, relative și insuficiente, subiective și senzoriale, oricât de multe „îmbunătățiri” și augmentări tehnologice s-ar aduce ființei umane. Atracția și fascinația care se
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
nu pot fi sisteme separate: mintea este o proprietate a corpului care trăiește și moare odată cu acesta, în timp ce corpul și mintea sunt imersate în spațiu, în mod fenomenologic. Cufundarea totală a subiectului în spațiul virtual este țelul de bază în simularea realității virtuale: conștiința și simțurile corporale conectate la interfață, trebuie încorporate. Acest proces devine crucial în spațiul computațional: simțul solidității corporale nu trebuie pierdut chiar și în mediul virtual al fluidității identitare și spațiale, mediu posibil de configurat în înțelesul
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
reprezentarea științifico-fantastică. Mai mult, cyborgizarea umană este socotită a șterge opoziția nu doar dintre om și animal sau dintre existența umană sau animală și mașină, ci și dintre existența fizică și cea non-fizică, dintre vizibil și invizibilul numeric și al simulării. În această direcție, Haraway consideră principalele două „unelte” de reconfigurare a corpului uman, științele cibernetice și biotehnologia, în procesele de operare cu „translația lumii într-o problemă de codare”. Aceste procese sunt învinuite de „traducerea” universală a bitului într-un
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
subiectivitățile alternative la practica puterii, parodia și ironia subversivă sau trecerea de la umanism la postumanism. Astfel, direcțiile ciberfeministe se înscriu în direcția demontării distincției minte-corp și proliferează discursuri despre trup și încorporare în conformitate cu paradoxul hipervizibilității corporale. În ciuda reprezentării și a simulării exhaustive a trupului, acesta rămâne o entitate vie și viscerală; în pofida triumfului simțului vizual în media și în discursurile postmoderne, senzorialitatea întrupării este contrapusă „tiraniei privirii”. La confluența dintre perspectiva material-concretă asupra corpului și cea simbolic-reprezentațională se află punctul de
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
într-un moment în care este relaționată, corporal și identitar, tehnologiilor cibernetice sau celor ale ingineriei genetice, tehnologii care la rândul lor sunt asimilate în natură și în corporalitate, în societate, în imagine și în ficțiune. Caracteristicile spațiului virtual, precum simularea, imersia, teleprezența, interacțiunea instantă sau „în timp real”, interfațarea sau telelocalizarea se răsfrâng în mod activ asupra percepției ființei umane. Astfel, corporalitatea și identitatea se configurează într-o zonă existențială și culturală de mixare între uman și numeric, între imaginație
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
contemporane. Aceste femei sunt mult prea des tratate ca „unul dintre băieți”, ceea ce implică supunerea lor la agresiuni verbale de care se rușinează și pietrele. Femeile reacționează deseori la astfel de medii lingvistice prin retragerea din clubul băieților sau prin simularea unui răspuns pozitiv care se va dovedi rapid nesincer. (Desigur, anumite femei se simt ca peștele în apă în medii de tipul celor descrise aici, însă nu se dorește aici emiterea nici unui fel de judecată cu privire la feminitatea lor sau la
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
pentru programe de servicii sociale și pentru a primi feedback în legătură cu diferitele formate pentru materialele educaționale. În unele cazuri, participanții au primit de citit scurte descrieri. În alte cazuri, au urmărit clipuri scurte, au răsfoit anumite materiale sau au vizionat simulări. Au discutat pe marginea opțiunilor, au pus întrebări, apoi au ales varianta pe care au considerat-o cea mai bună. Sortarea pozelortc "Sortarea pozelor" Pozele se sortează dintr-un teanc de fotografii, de obicei luate din reviste. Pot fi poze
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
De cele mai multe ori rata ca numărul cinci, se zbătea câteva zeci de secunde și gata; mă ruga să simulez și eu ceva, acolo, dar nu-mi ieșea; nu că nu m-aș pricepe, doar sunt femeie, dar până și pentru simulare ai nevoie de o pregătire minimală; prestația lui îmbina dezolant inutilul cu neplăcutul, îi dădeam nota 4 și plecam acasă cu dureri de cap; nu mă linișteam decât în culcușul meu, după ce încărcam acumulatorii și-mi puneam jucărioara la treabă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
declanșată în Marea Britanie în 1979, în urma criticilor care susțineau că slaba performanță economică a țării este cauzată de administrația publică. Ideile principale ale reformei inițiate în Marea Britanie în 1979 erau: eficiența în activitățile specifice sectorului public poate fi atinsă prin simularea mediului de afaceri și prin importarea funcției manageriale; funcționarul public trebuie plătit conform performanțelor; munca administrativă trebuie să fie împărțită prin crearea unor agenții executive, din cauza faptului că sectorul public era prea extins și prea diversificat pentru a acționa ca
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]