6,584 matches
-
în apropierea tânărului Alexa am avut senzația că freamătă continuu, că starea de creație e însăși starea lui de a fi. Condiționată și direcționată de parcurgerea unor etape esențiale, cu consecințe definitorii, arta sa își câștigă de timpuriu un statut singular, în primul rând, prin asumarea unui travaliu existențial și creator de implicare maximă. O etapă e aceea a alegerii textului dorit să se pună în scenă. Acesta e analizat cu detașare, cu apetit pentru speculații, scormonit și întors pe toate
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să urnească munții neîncrederii ambiante, să reunească actori și tehnicieni remarcabili și fideli proiectului și autorului. Dacă Flaubert susținea că Madame Bovary este el însuși, Visarion Alexa poate pretinde că el este un Meșter Manole. Acest erou al unei legende singulare în tot spațiul european ce ne spune că o Operă nu poate ține în picioare decît dacă Artizanul, Creatorul, Artistul se zidește el însuși, în Ea. Vremile ce le trăim nu sînt "dulci" și-s convins că vor fi din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
asupra prevederilor legale în vigoare, citind, de pildă, Monitorul oficial. În raport cu opera literară, receptorul poate fi: - real, extratextual - lectorul sau spectatorul; - intratextual, proiectat explicit în text (naratarul/tuul liric) prin mărci lexicograma ticale ale adresării directe (persoana a II a, singular sau plural, a verbelor, pronumelor sau adjectivelor pronominale posesive, prin substantive/grupuri nominale în cazul voca tiv etc., ca în secvențele: Eu sunt dator să spun povestea și vă rog să ascultați. - Ion Creangă, Povestea lui HarapAlb; Vrui, cititorule, să
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Nichita Stănescu, Evocare) - dinamice/motrice/chinestezice: Oho, alerg și salt și curg. (Nichita Stănescu, Viața mea se iluminează); - sinestezice: Clar de noapte parfumat (George Bacovia, Nocturnă), Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare (Ion Barbu, Timbru). Imaginea artistică are un caracter singular, irepetabil, sugerând componentele vizi unii artistice, reprezentări mentale sau senzoriale. 2.4. Simbolul artistic Simbolizarea este un procedeu expresiv specific tuturor tipurilor de mesaje - verbale, multimodale sau nonverbale, științifice, artistice sau pragmatice etc. În comunicarea lingvistică, simbolizarea se produce atunci când
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Funcționând ca un principiu de coerență textual, metonimia concretizează în imagini artistice noțiuni abstracte, concentrează expresia, maximalizând planul ideatic. Sinecdoca (gr. synekdoché - cuprindere la un loc) își actualizează valoarea expresivă în câmpul logic al incluziunii, operând substituiri de ordin cantitativ: singularul în locul pluralului și invers, partea în locul întregului sau mutația inversă, genul substituind specia etc.: [...] tot ce mișcăn țara asta, râul, ramul, / Mie prieten numai mie, iară ție dușman este (M. Eminescu); Căci toată floarea vă cunoaște / Și toată frunza ei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
presupune un nivel literal, al sensului concret și un nivel de adâncime, al semnificațiilor sugerate pe baza unei analogii. Astfel, moartea este reprezentată alegoric ca nuntire cosmică (Miorița) sau ca joc irecuzabil ( Dea vați ascuns de T. Arghezi), iar destinul singular al omului superior - care, devorat de nostalgia absolutului, forțează limitele condiției umane - este încifrat în poeme alegorice precum Luceafărul eminescian, Noapte de decemvrie de Al. Macedonski, Riga Crypto și lapona Enigel de Ion Barbu, Mistrețul cu colți de argint de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Eminescu). 3.4.2. Structurarea textului poetic Textul poetic este o structură complexă, „o unitate formală de sine stătătoare, care poartă un conținut imaginar și dă naștere unei expresii [...] care este funcția textului, ceea ce face din el un poem concret, singular și nerepetabil, manifestare a adevărului particular al poetului“ (Nicolae Manolescu, Despre poezie). Ca unitate formală, textul liric presupune un tipar de versificație și unitățile compoziționale specifice: versurile, organizate, de obicei, în strofe. În poezia tradițională, versul este marcat grafic prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Lirismul subiectiv (confesiv) este expresia cea mai directă a comunicării poetice, realizată ca lirică a eului rostitor. Indicii textuali vizează categoria subiectivității: mărci lexicogramaticale ale persoanei I/a IIa (verbe, pronume și adjective pronominale la persoana I ori a IIa, singular sau plural), formule de adresare directă (substantive și adjective în cazul vocativ), mărci ale afectivității (interjecții, exclamații, interogații, pauze expresive, marcate frecvent prin puncte de suspensie ori linii de pauză), adverbe deictice (de loc sau de timp), pronume și adjective
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
deschisă, a ține toată casan spinare, (a avea) o casă de copii/o casă grea, de casă, Casă de piatră!] Robotea fără odihnă, ținând toată casan spinare. Preferă prăjiturile de casă. 4. mărci lexicogramaticale ale subiectivității: pronume la pers. I singular și plural (cu mine, ne), verbe la persoanele I și a IIa (am adus, veghez; Dormi!). 5. motive literare: noaptea, ploaia, căminul (spațiul protector), focul, veghea, săru tul etc. 6. secvențe care conturează dimensiunea temporală: e noapte neagră; povestea unei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
imaginea unui țăran fără nicio legătură cu tradiția și cu spiritualitatea ances trală. Versurile următoare iau forma discursului la persoana întâi plural, care se scindează apoi în persoana a IIa plural (verbele la imperativ) și în indici ai persoanei I singular, pentru a surprinde singurătatea ființei în fața morții. Versificația postmodernistă sfidează normele comune ale limbii prin absența majus culelor (la începutul enunțurilor și al substantivelor proprii), prin absența semnelor de punctuație, prin versurile libere, prin ingambamentul constând în „decupajul“ aleatoriu al
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
antiteza lumina altora/lumina mea. Cele două sintagme figurează metaforic cunoașterea paradiziacă (cunoașterea rațională, considerată de Blaga relativă, fragmentară) și cunoașterea luciferică (implicând toate nivelurile cognitive, de la cel senzorial până la cel supralogic; cunoaștere totală, „extatică“). Antiteza exprimată și prin opoziția singular/plural (a mea/a altora) evidențiază, de asemenea, unicitatea artistului care urmează o cale distinctă de a celorlalți (calea mea). Item 3: ilustrarea a patru elemente de compoziție și de limbaj ale textului poetic studiat semnificative pentru tema și viziunea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
stranie creatură duală")3, cu aspirații și exigențe divergente: pe de o parte, ea vrea să fie o construcție conceptuală riguros obiectivă și unanim acceptată, iar pe de altă parte, se raportează la Absolut, urmărind să descopere într-un demers singular principiul suprem al tuturor alcătuirilor lumii. Drama ei provine dintr-un păcat originar, acela de a investiga cu metodele științelor particulare (pentru a obține valabilitatea universală) un conținut extraștiințific din punctul de vedere al cunoașterii pozitive ("enigma vieții și a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
fapt, întotdeauna o schematizare a acestuia"7, iar schematismul e "acea reprezentare în care universalul semnifică particularul sau în care particularul este intuit prin intermediul universalului"8. Cu o asemenea perspectivă ne apropiem și de "principiul fundamental al hermeneuticii, conform căruia singularul poate fi înțeles numai în cadrul întregului și, invers, întregul numai plecând de la singular"9. Am zice că suntem condamnați să procedăm astfel, neavând cum să ne sustragem legilor propriei noastre gândiri. Din dorința de a evita atât excesele istoricismului, ori
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
care universalul semnifică particularul sau în care particularul este intuit prin intermediul universalului"8. Cu o asemenea perspectivă ne apropiem și de "principiul fundamental al hermeneuticii, conform căruia singularul poate fi înțeles numai în cadrul întregului și, invers, întregul numai plecând de la singular"9. Am zice că suntem condamnați să procedăm astfel, neavând cum să ne sustragem legilor propriei noastre gândiri. Din dorința de a evita atât excesele istoricismului, ori ale unei pozitivizități naturaliste de tip Taine, cât și abstractizările arbitrare, vom încerca
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și astfel: în vreme ce clasicul rămâne sub "legi" (divine, naturale, ale rațiunii ori ale cetății), romanticul, animat de o incontestabilă vocație demiurgică 44, își elaborează singur legile; tocmai de aceea nu este deloc întâmplător faptul că el apare ca un erou singular, sau cu o formulă consacrată, ca un personaj de excepție în situații de excepție.45 Observăm, așadar, că lumea ideală și realitatea, "legile" și oamenii își păstrează locurile tradiționale atât în clasicism, cât și în romantism. Deosebirea este de sens
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
transcendental, ci pornește inductiv de la concret și particular, asemenea romantismului, numai că refuză să se raporteze la o lume ideală, așa cum procedează cel din urmă. Putem spune, îngemănând două nimerite formule ale lui Blaga, că deși pleacă de la "forme individuale, singulare, unice"77 pozitivismul prezintă "natura sub unghiul maximei constanțe"78. De fapt, el calculează "o medie teoretică", încercând "să fixeze natura în constantele ei"79. Tot astfel gândește și Dilthey când notează chiar la începutul Introducerii în științele spiritului: "Toată
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
precum în cazul romanticilor -, ci și de întreg, care poate fi înțeles astfel prin prisma componentelor sale. Această deosebire este sesizată într-un fel și de A. Metzger. El arată că, dacă la Dilthey "înțelegerea <<celei mai intime intenții a singularului>> rămâne baza pentru înțelegerea <<celor mai generale categorii>> ale spiritului, respectiv pentru fundamentarea <<științelor sistematice ale spiritului>>"149, iar sensul cunoașterii hermeneutice este după propria-i afirmație "întregirea propriei individualități prin intuirea altora"150, la romantici fundamentală este "natura umană
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
care Metzger le aduce în continuare nu ni se par deloc concludente. Autorul susține că, spre deosebire de Dilthey, pentru romantici nu sunt fundamentale nici problema alterității ("înțelegerea unui alter ego nu constituie o problemă majoră"), nici conceptul de vivo ("persoana întâi singular!")152. Dacă ținem seama de frecvența cu care apar cazurile de dedublare în simptomatologia romantică (până și regăsirea sinelui într-o lume ideală este un astfel de caz) și dacă mai ținem cont de exacerbarea specific romantică a subiectivității (uneori
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Blaga (ibid., p. 150). 45 Aici nu ne referim strict la personajul literar promovat de romantici, ci la individualitatea romantică în general. De altfel, unicitatea acesteia este un reflex al cultului pe care romanticii îl manifestă pentru tot ceea ce e singular. Dacă, de exemplu, un neokantian precum Heinrich Rickert mai susținea faptul că unicitatea unui eveniment stă în valoare, un Lebensphilosoph ca Georg Simmel are în vedere "inserarea evenimentului în sistemul nostru temporal, pentru a-l individualiza istoric, a-l face
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o conexiune a impulsului rezultată din amestecul de trebuințe și afecte care depășește acțiunea reciprocă a individului și lumii înconjurătoare și rămâne <<neinteligibilă>> în sens hermeneutic". De aceea, "acolo unde se aplică conștient și metodic judecățile generale pentru a cunoaște singularul, sub toate laturile, expresia <<explicație>> își dobândește locul ei în cadrul cunoașterii singularului" (M. Riedel, op. cit., p. 113). De aceeași părere este și V. Drăghici. El constată că la Dilthey nu există "o delimitare strictă între comprehensiune și explicare", ci "o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
depășește acțiunea reciprocă a individului și lumii înconjurătoare și rămâne <<neinteligibilă>> în sens hermeneutic". De aceea, "acolo unde se aplică conștient și metodic judecățile generale pentru a cunoaște singularul, sub toate laturile, expresia <<explicație>> își dobândește locul ei în cadrul cunoașterii singularului" (M. Riedel, op. cit., p. 113). De aceeași părere este și V. Drăghici. El constată că la Dilthey nu există "o delimitare strictă între comprehensiune și explicare", ci "o interdependență", în sensul că "în procesul comprehensiunii intervin procedee deductive, așa cum, pe
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
expresia lui V. Tonoiu 56), adică atunci când se trece de la o paradigmă la alta în momentele de criză ale "științei normale" (vezi I, notele 175 și 197). Avem în vedere, așadar, nu atât o evoluție în sincronie niște simple deveniri singulare, care se consumă în cadrul unuia și aceluiași moment istoric, ca să zicem așa "cu circuit închis" -, cât mai cu seamă o evoluție în diacronie, ce străbate epocile, dincolo de diferențele lor specifice. Atunci, de vreme ce nu ignoră evoluția diacronică, istorismul recunoaște implicit și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
către finalul capitolului după ce vom fi luat în dezbatere și alte aspecte, spre a surprinde nuanțele unei asemenea problematici -, vom căuta să răspundem pe larg la întrebarea anterioară.) Pentru Droysen, ideea de continuitate înseamnă "generalul și necesarul care leagă faptele singulare ale istoriei și-i conferă fiecăreia, în specia sa individuală, valoarea sa"57. Abia astfel faptele istorice capătă relief, coerență și justificare. Așa trebuie înțeles "subiectul transcendental al istoriei ca subiect al eticii", condus de libertatea de voință; la fel
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de factură romantică. Sau măcar o tentativă de împăcare a celor două tendințe, așa cum se întâmplă în cazul lui Dilthey. Totuși, experiența scientistă pe care o face istoriografia continuă să vadă în "orice atitudine interpretativă, valorizantă și sistematizantă" în raport cu faptele singulare "un adaos pur subiectiv". Această experiență nu exclude însă funcția modelatoare pe care idealismul o are, până și în secolul nostru, pentru conștiința istoricului, dar numai pentru "conștiința lui personală, nu și profesională"68. Această distincție, importantă și lămuritoare în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
concept", Dilthey accentuează faptul că nici un concept nu epuizează "conținutul unităților individuale", iar "diversitatea a ceea ce este dat în ele în mod intuitiv" poate fi mai degrabă "trăită, înțeleasă și descrisă". Până și succesiunea lor în decursul istoriei este "ceva singular" și "inepuizabil pentru gândire"(s.n.). Dar aceasta nu înseamnă că lucrurile trebuie să ni se pară și "arbitrare": Nu există nici o istorisire a unui fapt cât de simplu, care să nu încerce totodată să ni-l facă intelibigil subordonându-l
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]