2,530 matches
-
actelor de violență din Siria și de a suspenda această țară din OCI", conform comunicatului final. Secretarul general al OCI, Ekmeleddin İhsanoğlu , a calificat, într-o conferință de presă, decizia adoptată ca „un mesaj puternic adresat de lumea musulmană regimului sirian". „Această lumea nu mai poate accepta un regim care își masacrează poporul”.
Organizația Cooperării Islamice () [Corola-website/Science/329059_a_330388]
-
atingea 50.000. De-a lungul secolelor, pelerinajul a continuat să fie un factor important de legătură între musulmanii de pretutindeni. Datorită pelerinajului orice credincios apt fizic călătorește o dată în viață. Este prilejul ca oameni de culoare, berberi, chinezi, persani, sirieni, turci, arabi - bogați și săraci - să fraternizeze, să se întâlnească pe teritoriul credinței comune. De asemenea, întâlnirile din timpul pelerinajului au oferit un bun prilej pentru răspândirea unor idei sectare în rândul unor persoane venite din zone izolate, fără mijloace
Hajj () [Corola-website/Science/329084_a_330413]
-
au ordonat restaurarea și redecorarea moscheii. Un incendiu de proporții a avut loc în 1893, fiind nevoie de o nouă restaurare. În timpul mandatului francez în Siria,în 1929, moscheea a suferit o nouă restaurare. După obținerea independenței de către Siria, guvernul sirian a realizat la rândul sau o serie de restaurări în 1954, 1963 și anii 1980 și 1990. Acestea din urmă au fost criticate de UNESCO sub pretextul folosirii unor metode de restaurare improprii. În replică, guvenul sirian a răspuns că
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
de către Siria, guvernul sirian a realizat la rândul sau o serie de restaurări în 1954, 1963 și anii 1980 și 1990. Acestea din urmă au fost criticate de UNESCO sub pretextul folosirii unor metode de restaurare improprii. În replică, guvenul sirian a răspuns că Moscheea este mai degrabă un monument simbolic al islamului decât unul istoric. Marea moschee a fost prima moschee vizitată vreodată de către un papă. În anul 2001, sub pretextul vizitării mormântului capului Sfanțului Ioan Botezătorul, papa Ioan Paul
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
al IV-lea Filopator, rege și faraon al Egiptului și Antiohie al III-lea, rege al Imperiului Seleucid. A fost una din cele mai mari bătălii ale regatelor elenistice ale diadohilor și bătălia decisivă a celui de-al patrulea Război Sirian. Zona Mediteranei de est devenise una extrem de volatilă odată cu colapsul imperiului lui Alexandru Macedon. Statele helenistice (numite astfel deoarece erau dominate de populații greco-macedonene) ce au rezultat se aflau într-o permanentă schimbare ca urmare a deselor conflicte, lovituri de
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
și energeticului nou rege seleucid, Antiohus al III-lea (241-187 î.Hr.), a adus o revigorare a forței regatului său. După o încercare eșuată de a invada regatul Ptolemaic in 221 î.Hr., Antiohus a inițiat cel de-al IV-lea război sirian cu o invazie a Coele Siriei, profitând atât de aparenta slăbiciune a curții Ptolemaice, unde tânărul Ptolemeu al IV-lea Philopator se afla sub controlul total al miniștrilor săi ca urmare a uciderii mamei sale, regina Berenice, precum și de trădarea
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
se afla pe flancul stîng, în vreme ce restul de 33 de elefanți fuseseră distribuiți în flancul drept. Armată lui Antiohus, care dispunea de o forță similară, era la fel de diversă, un fapt obișnuit pentru statele elenistice. El își plasase 60 de elefanți sirieni, comandați de fratele său vitreg Filip, în fața flancului său stâng, unde el se afla personal, alături de o bună parte din cavaleria sa, 4,000 de călăreți. Legătura dintre aceștia și falanga sa centrală era asigurată de arcași 2,500 de
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
asigurau legătura între falangă și cavaleria din stânga, în număr de 2,000 de oameni, sub comanda lui Themison, precum și restul de 42 de elefanți. În total, Antiohus dispunea de 62,000 de infanteriști, 6,000 de calăreți și 102 elefanți sirieni, mult mai mari și mai puternici decât cei nord-africani folosiți de Ptolemeu. Dispoziția trupelor indică faptul că Ptolemeu intenționa să profite de avantajul numeric al falagei sale pentru a distruge centrul seleucizilor, în principal secțiunile mai slabe ocupate de arabi
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
începe cu o încleștare între flancului drept seleucid și cel stâng ptolemaic, unde ambii regi se aflau. Primele care au atacat au fost diviziile de elefanți ale celor doi. Elefanții nord-africani folosiși de Ptolemeu, fiind mult mai mici decât cei sirieni, s-au panicat și au început să fugă înapoi către liniile ptolemaice, creând multă confuzie în rândurile lor. Prima unitate ptolemaică ce a fost forțată să se retragă de către făga elefanților a fost chiar garda regală a lui Ptolemeu. Antiohus
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
Catholique. Ambele tipografii încep să publice traduceri ale Bibliei în araba modernă. Siria și-a avut prima tipografie arabă la Alep încă din 1702, adusă de creștini. În 1866 se înființează cea mai importantă instituție de învățământ americană, Colegiul Protestant Sirian, acum Universitatea Americană din Beirut. De asemenea, activitatea educațională ieuită inițiată la începutul secolului al XVII-lea, a dus la fondarea în 1881 a Universității Saint-Joseph din Beirut. Chiar înaintea Universității Americane s-a înființat Scoala Americană de Fete de la
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
Muchia sudică a Peristilului corespunde verandei tetrastilului monumental al apartamentelor private: patru coloane de granit roșu surmontate de capiteluri corintiene susțin un fronton și o arhitravă a cărei parte centrală, de deasupra porții, formează un arc. Acest motiv denumit „fronton sirian” subliniază axa de simetrie a verandei și este reluat la intrarea mausoleului și a templului, creând prin această repetiție o unitate stilistică între cele trei spații. Frontonul este surmontat la rândul său de o plintă lată de cu scopul de
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
mawlawite din afara Asiei Mici,apoi chiar a celor din preajma Anatoliei. În 1925 centrul se mută de la Konya la Alep, datorită deciziei lui Atatȕrk de a suprima toate ordinele religioase din Turcia. În 1944 a fost recunoscută independența Siriei, iar guvernul sirian a refuzat să mențină așezămintele mawlawite care au devenit în schimb muzee. Există încă astfel de centre mawlawite în Egipt, Cipru și Libia. Datorită faptului ca imperiul turc era imens, muzica, dansul și poezia mawlawi și-au făcut simțită influența
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
de la Bandoeng în 1955. Rolul său este de asemenea important în cadrul lumii arabe. Promovând naționalismul arab se unește cu Siria pentru a forma Republica Arabă Unită în 1958. Această nouă construcție statală nu durează decât până în 1962, moment în care sirienii realizează ca nu mai dețin puterea în propria lor țară și că au devenit marionete ale regimului sirian. Mai multe aspecte caracterizează regimul egiptean înainte de luarea puterii de către Nasser. În acest sens putem nota faptul că forțele sociale dominante sunt
Regimul lui Nasser () [Corola-website/Science/329449_a_330778]
-
cu Siria pentru a forma Republica Arabă Unită în 1958. Această nouă construcție statală nu durează decât până în 1962, moment în care sirienii realizează ca nu mai dețin puterea în propria lor țară și că au devenit marionete ale regimului sirian. Mai multe aspecte caracterizează regimul egiptean înainte de luarea puterii de către Nasser. În acest sens putem nota faptul că forțele sociale dominante sunt reprezentate de marii proprietari de terenuri agricole și elita militară. Aceste caracteristici vor da naștere unui regim diferit
Regimul lui Nasser () [Corola-website/Science/329449_a_330778]
-
coardă, și melodia "La Taghdabi" Nu te supăra"), cântată inițial de tatăl său, cu câteva adaptări noi. În 1990, Majida lansează "Kalimat" ("Cuvinte"), primul său hit panarab, sub sigla Music Master. Melodia cu titlul albumului a fost scrisă de poetul sirian Nizar Qabbani ("Nizăr Tawfīq Qabbănī") și compusă de Ihsan El Monzer, având un succes uriaș, întrucât Majida o interpretează și astăzi pe scenă, în concerte. Printre melodiile albumului, se remarcă o altă notă a lui Qabbani, "Beirut, Set El Dounia
Majida El Roumi () [Corola-website/Science/330933_a_332262]
-
pagini. Impresionat de capacitatea lui al-Mutanabbi de memorare, vânzătorul i-a oferit acestuia cartea gratis. Când Al-Mutanabbi avea vârsta de 10 ani, familia sa a părăsit Kufa și s-a mutat în tribul Banu Kalb în regiunea Samawah, în deșertul sirian. Pentru Al-Mutanabbi, cei doi ani petrecuți în deșert, alături de beduini au reprezentat o etapă importantă în dezvoltarea sa ulterioară, beduinii fiind considerați a fi vorbitorii celei mai pure limbi arabe. La întoarcerea sa la Kufa, al-Mutanabbi a devenit apropiat de
Al-Mutanabbi () [Corola-website/Science/330940_a_332269]
-
de ocupație deschid la Damasc primul cinematograf. După Primul Război Mondial, Siria trece sub autoritate franceză. La un an de la realizarea producției egiptene "„Laila”", film mut realizat de "Stephen Rosti" în 1927, cu oarecari contribuții siriene, este proiectat primul film sirian, "„Al Muttaham al Baree” (Suspectul nevinovat)", o producție mută, alb-negru, produsă și regizată de Rasheed Jalal, în asociație cu Ahmed Tello, la care regizorul Ayub Badri are un aport substanțial. Această echipă fondează prima companie cinematografică siriană, Hernon Film. În
Cinematografia siriană () [Corola-website/Science/330941_a_332270]
-
nevinovat)", o producție mută, alb-negru, produsă și regizată de Rasheed Jalal, în asociație cu Ahmed Tello, la care regizorul Ayub Badri are un aport substanțial. Această echipă fondează prima companie cinematografică siriană, Hernon Film. În 1934, al doilea film mut sirian iese pe piață: "„Tahta Sama’ Dimashq” (Sub cerul Damascului)". Din păcate, filmul este lansat în același timp cu un film egiptean sonor, musical-ul "“Unshudat al Fuad” (Imnul inimii)", acesta înregistrând un succes de casă, public si critică răsunator, care
Cinematografia siriană () [Corola-website/Science/330941_a_332270]
-
critică răsunator, care a eclipsat total un film mai valoros artistic, dar anacronic tehnic si nespectaculos. În anul 1947, Nazih Shabandar fondează un studio dotat în parte cu echipamente fabricate de el însuși. În 1948, Shabandar produce primul film sonor sirian, "“Nur wa Thalam” (Lumină și întuneric)", după un scenariu de Mohamed Shamel și Ali el-Arna’ut. Filmul lansează câțiva actori care vor deveni celebri în Lumea Arabă: Rafiq Shukri, Yevett Feghli, Anwar el Baba. Producția de film se dezvoltă după
Cinematografia siriană () [Corola-website/Science/330941_a_332270]
-
al Shahinah” (Șoferul de camion)", regizat de iugoslavul Poçko Fockovic. După 1970, deși filmul a rămas un monopol al Statului Baathist până în anii ’90, cinematografia siriană devine modernă și reușește să creeze artă. Apar coproducțiile, proiectele mixte. Regizori și actori sirieni încep să lucreze peste hotare și să acumuleze cunoașterea și experiența necesare. În prezent începe să se manifeste o pleiadă de cineaști disidenți, deocamdată mediatizați pentru atitudinea lor față de regim, a căror valoare se va discerne în anii următori. Cel
Cinematografia siriană () [Corola-website/Science/330941_a_332270]
-
Abu Muhammad a însemnat sfârșitul unui lider ale cărui activități rămân înconjurate de mister. Spre finalul vieții, conducerea lui Abu Muhammad devenise una slăbită, lipsită de orice formă de organizare și marcată de o lipsă de unitate în sânul ismailiților sirieni. În 1129, după ce comunitatea ismailită din Damasc este masacrată ca represalii pentru diferite asasinate atribuite acestora, secta șiită lansează o nouă campanie de ocupare a castelelor existente în centrul Siriei. Alte probleme pentru Sinan deveniseră emigrația constantă a ismailiților din
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
independent. Încrederea solidă dintre Sinan și stăpânul său din Persia a fost liantul ce a împiedicat o separare între cei doi, Hasan II numindu-l mai târziu pe Rașid al-Din ca adjunct al său. La fel, asupra practicilor religioase ismailiților sirieni apar semne de întrebare întrucât ele începuseră să se disocieze de cele ale ismailiților persani, prin împrumuturi în ritualuri și frazeologie de la autori sufiți precum Muhyi ad-Din Ibn Arabi, Jalal ad-Din al Rumi sau Ibn al-Farid. Surse non-islamice afirmă că
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
ad-Din al Rumi sau Ibn al-Farid. Surse non-islamice afirmă că era tratat regește de adepții săi, fiind numit de aceștia ca muqaddam (comandant), ra’is (căpetenie) sau sahib (stăpân) al hashishya. Călătorul musulman spaniol Ibn Jubayr îi numește pe ismailiții sirieni, ca „sinaniți”. Din aceste informații rezultă că emanciparea ismailiților sirieni sub Sinan era o realitate, fiind emanația unei conștiințe superioare care a dat o nouă imagine ismailiților, separându-se cel puțin la nivel teoretic de Alamut. Sinan, care poseda excelente
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
era tratat regește de adepții săi, fiind numit de aceștia ca muqaddam (comandant), ra’is (căpetenie) sau sahib (stăpân) al hashishya. Călătorul musulman spaniol Ibn Jubayr îi numește pe ismailiții sirieni, ca „sinaniți”. Din aceste informații rezultă că emanciparea ismailiților sirieni sub Sinan era o realitate, fiind emanația unei conștiințe superioare care a dat o nouă imagine ismailiților, separându-se cel puțin la nivel teoretic de Alamut. Sinan, care poseda excelente abilități de comandă, devine astfel liderul incontestabil al ismailiților sirieni
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
sirieni sub Sinan era o realitate, fiind emanația unei conștiințe superioare care a dat o nouă imagine ismailiților, separându-se cel puțin la nivel teoretic de Alamut. Sinan, care poseda excelente abilități de comandă, devine astfel liderul incontestabil al ismailiților sirieni, revigorând mișcarea acestora prin mărirea corpului de fedayini și supunerea acestora la antrenamente energice și neîncetate. Ulterior acestor pregătiri, secta obține rapid spațiu vital, adică teritorii bine delimitate în jurul fortărețelor; toate acestea dirijate de la cartierul general al lui Sinan din
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]