2,424 matches
-
se adăugau și considerații mai omenești. Una din fetele împărătesei, Evdochia, făcuse o căsătorie destul de nefericită. Bărbatul ei, fără nici un respect pentru nașterea imperială a tinerei femei, o trata foarte disprețuitor; el nu nu se arăta mai delicat față de basillissa, soacra sa; așa încât, Evdochia îmbolnăvindu-se, fusese să se desfacă această căsnicie nepotrivită. Bărbatul fusese dat afară din palat, soția sa se făcuse călugăriță. Or, noua mânăstire era tocmai destinată a oferi imperialei schimnice un azil demn de rangul său. În
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
Alexe. Mărturisind că niciodată nu va face nimic împotriva voinței mamei sale, el se păzi de a ceda insistențelor ei; cu răbdare, cu subtilitate, încercă să o facă să revină asupra ideilor ei și ajutat și de diplomația viitoarei lui soacre, sfârși prin a înlătura toate dificultățile. Ana Dalassena își dădu consimțământul, nu fărp greutate; el smulse de asemenea încuviințarea basileului și, la sfârșitul lui 1077, căsătoria fu celebrată. Se va vedea mai departe că Ana Dalassena avea să păstreze nurorei
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
Împotriva unei astfel de tării, împăratul nu îndrăznii să întrebuințeze forța; el negocie și la sfârșit promise viața, orice ar fi, rudelor rebelilor. Ca precauție, se mulțumi să le închidă într o mânăstire din Petrion, unde nora Cezarului Ioan Dukas, soacra lui Alexe Comnenul, nu întârzie să vină să le însoțească. Și cu mare îngrijorare toate aceste femei așteptară sfârșitul evenimentelor. Ele nu avură de așteptat multă vreme. Conjurații cărora Cezarul Ioan Ducas le adusese sprijinul numelui și averile sale, se
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
21 de ani. Odată ajunsă pe tron Theophano îi inlătură pe toți intimii domniei precedente, tot personalul de rang înalt schimbat; dar cea dintâi grijă a tinerei împărătese, când se văzu stăpână suverană în palat, fu de a îndepărta pe soacra ei, basillisa Elena și pe cele 5 surori ale lui Roman al II-lea. Acestea erau niște prințese încântătoare, care fuseseră crescute admirabil de un tată ce le adora. Sub domnia lui Constantin al VII-lea ele fuseseră chiar amestecate
Theophano () [Corola-website/Science/315149_a_316478]
-
Caroline au avut un mariaj fericit, deși el a continuat să aibe metrese, după obiceiul vremii. Două dintre amantele lui cunoscute au fost Henrietta Howard, mai târziu contesă de Suffolk, și, din 1735, Amalie von Wallmoden, contesă de Yarmouth. În contrast cu soacra ei, Caroline a fost cunoscută pentru fidelitatea ei; n-a făcut niciodată scene și nu a avut iubiți. Succesiunea familiei soțului ei la tronul britanic era nesigură, fratele vitreg al reginei Anne, James Stuart, contestând pretenția hanoveriană. Anne a refuzat
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
suedeză care a intrat prin căsătorie în casa regală daneză. Căsătoria nu a fost una fericită și nici nu a modificat relațiile dintre cele două țări. Louise nu a avut o relație bună cu familia soțului ei, în special cu soacra sa și cu cumnatele sale și nu a fost susținută de soțul ei. A vizitat adesea Suedia, fiind prezentă la moartea ambilor părinți. A devenit strictă și religioasă. A fondat câteva organizații de caritate, cum ar fi «Bethania» și «Kronprinsesse
Lovisa a Suediei () [Corola-website/Science/316160_a_317489]
-
propoziție, partea scoasă în evidență primește în vorbire un accent mai puternic decât celelalte părți și stă totdeauna înaintea predicatului. Astfel, o propoziție neutră ca "Ma reggel a villamoson találkoztam az anyósoddal" „Azi dimineață m-am întâlnit în tramvai cu soacră-ta” poate deveni, în funcție de partea care se scoate în evidență: Din punct de vedere logic, partea din propoziție scoasă în evidență este deseori rema, adică informația nouă din aceasta față de temă, adică de informația deja cunoscută de destinatarul comunicării. Astfel
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
dormitorul comun și chiar a împărțit balconul care unea camerele lor de la Palatul Schoenbrunn astfel încât să nu-și vadă soția. La moartea socrului ei, la 18 august 1765, Maria Josepha a devenit Împărăteasă a Sfântul Imperiu Roman. Cu toate acestea, soacra ei a rămas cea mai puternică și importantă figură din Imperiu și de la Curtea de la Viena. La 28 mai 1767, după numai doi ani de căsătorie, Maria Josepha a murit de de variolă ca și predecesoarea sa Isabella. În timpul bolii
Maria Josepha de Bavaria () [Corola-website/Science/320125_a_321454]
-
a scăzut critica adusă monarhiei prin creșterea popularității ei personale. A fost activă în multe proiecte sociale, cum ar fi prevenirea și tratamentul de tuberculoză și fondarea organizațiilor de caritate, sanatorii și farmacii. A fost considerată mai puțin formală decât soacra ei, a învățat portugheza și era descrisă ca fiind calmă. A fost pasionată de literatură, operă, teatru și pictură. În timpul absenței soțului ei în 1895, a fost regentă. În 1902, a făcut o croazieră pe Marea Mediterană, lucru mult criticat pentru
Amélie de Orléans () [Corola-website/Science/320267_a_321596]
-
Moabului. Moartea soțului și după zece ani, a celor doi fii Mahlon și Kilyon o determină pe Naomi să se reîntoarcă. Deși una din nurori, Orpa, rămâne în Moab, cealaltă, Rut, văduva lui Mahlon, se hotărăște să o urmeze pe soacra ei. Amândouă lucrează pe câmpurile unui bărbat înstărit, Boaz (în ebraică: "În El este putere", în unele versiuni românești Booz), care s-a dovedit a fi rudă cu Naomi. Acesta, văzând condiția umilă a tinerei Rut, dorește răscumpărarea acesteia și
Cartea lui Rut () [Corola-website/Science/321047_a_322376]
-
ziceți-mi Mara căci Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune.(Rut 1,20). Până și numele nurorii Orpa nu ar fi întâmplător ci o aluzia la faptul ca până la urmă a întors spatele (în text - „ceafa”, Oref în ebraică) soacrei Naomi. Numele lui Rut este interpretat de Midrash prin faptul ca „a văzut (raatá ראתה) spusele soacrei ei” și „era cutremurată (rit'tá) ריתתה) în fața infracțiunilor”. Ruda ei, Boaz se numește așa ca simbol de putere și sprijin, asemănător cu
Cartea lui Rut () [Corola-website/Science/321047_a_322376]
-
nurorii Orpa nu ar fi întâmplător ci o aluzia la faptul ca până la urmă a întors spatele (în text - „ceafa”, Oref în ebraică) soacrei Naomi. Numele lui Rut este interpretat de Midrash prin faptul ca „a văzut (raatá ראתה) spusele soacrei ei” și „era cutremurată (rit'tá) ריתתה) în fața infracțiunilor”. Ruda ei, Boaz se numește așa ca simbol de putere și sprijin, asemănător cu unul din cei doi stâlpi susținători ai Templului - Yakhin și Boaz. El este descris cu expresia „Ish
Cartea lui Rut () [Corola-website/Science/321047_a_322376]
-
întregime în scop dinastic (surorile ei s-au căsătorit cu moștenitorii Prusiei și Rusiei) ducând la consolidarea ducatul de Saxa-Weimar în cadrul Sfântului Imperiu Roman. Tânăra Louise s-a remarcat prin delicatețe și timiditate devenite handicap la o curte dominată de soacra ei, Ana Amalia. Goethe care era poetul curții și ministru pentru soțul ei (și companion în aventurile extraconjugale) a fost mișcat de farmecul ei, de inima nobilă și de ochii ei "de culoarea albăstrelelor", și i-a dedicat versurile: În
Louisa de Hesse-Darmstadt () [Corola-website/Science/321220_a_322549]
-
cele din urmă ca Maria Clementina să călătorească în Neapole în 1797. Noua ei familie a așteptat-o la Foggia unde nunta a avut loc la 26 iunie 1797. A fost un eveniment simplu, deoarece era un timp de război. Soacra ei, regina Neapole scria: "Fiul meu o iubește cu pasiune și ea la fel" adăugând că "este o plăcere să-i văd armonizați atât de bine ... eu sunt încântată de blânda, sensibila și concilianta prințesă". Cu toate acestea, Mariei Clementina
Arhiducesa Maria Clementina a Austriei () [Corola-website/Science/321278_a_322607]
-
IV-lea al Spaniei erau mici și îndesate. Spre deosebire de surorile sale, Maria Isabella avea trăsături regulate și părea chiar mai mică decît cei 13 ani pe care îi avea. A fost descrisă ca fiind "mică și rotundă ca un balon". Soacra ei, regina Maria Carolina, fusese apropiată de prima soție a fiului ei, care îi fusese și nepoată. Ea a avut o primă părere nefavorabilă de tânăra Maria Isabella despre care a scris următoarele: Ca Prințesă Moștenitoare a Neapole, Maria Isabella
Maria Isabela a Spaniei () [Corola-website/Science/321277_a_322606]
-
uneori văzută ca aroganță și a dat naștere la zvonuri și calomnii. Popularitatea Augusta a fost grav afectată de faptul că fiii ei mai mari, s-au născut cu handicap. Augusta rareori a apărut la curtea din Brunswick, din cauza dominației soacrei ei. Când Karl a devenit regent în 1773, soacra ei a părăsit curtea și Augusta și-a jucat rolul de prima doamnă în ceremoniile de la curte deși adesea își lua scurte vacanțe pe care le petrecea la palatul Richmond. În
Prințesa Augusta a Marii Britanii () [Corola-website/Science/320703_a_322032]
-
zvonuri și calomnii. Popularitatea Augusta a fost grav afectată de faptul că fiii ei mai mari, s-au născut cu handicap. Augusta rareori a apărut la curtea din Brunswick, din cauza dominației soacrei ei. Când Karl a devenit regent în 1773, soacra ei a părăsit curtea și Augusta și-a jucat rolul de prima doamnă în ceremoniile de la curte deși adesea își lua scurte vacanțe pe care le petrecea la palatul Richmond. În 1780, Karl, regent deja pentru tatăl său, a devenit
Prințesa Augusta a Marii Britanii () [Corola-website/Science/320703_a_322032]
-
trupele germane care se retrăgeau. Poetul rămâne în Kameneț-Podolsk până în martie 1944, când reușește, în sfârșit, să vină în Berhomet. La scurtă vreme, nordul Bucovinei a fost ocupat, din nou, de către sovietici. Familia Borodai, compusă din cei doi soți, copil, soacră și cumnata Maria (Marusia), s-au îmbarcat într-un vagon de marfă, plecând în refugiu spre Oltenia, unde se afla deja refugiat prof. dr. Vladimir Copaciuc, fratele defunctului Ioan Copaciuc. Maria (Marusia) Copaciuc avusese cu câțiva ani în urmă strânse
Hariton Borodai () [Corola-website/Science/321696_a_323025]
-
Beatriz de Luna Miques, 1510 Lisabona - 1569) este o femeie de afaceri, evreică portugheză, conducătoare comunitară și filantroapă, care a activat mai ales în Țările de Jos și în Imperiul Otoman. Cunoscută în istorie și ca Doña Gracia, a fost soacra diplomatului și omului de afaceri José Miques sau Don Yosséf Nassí. s-a născut la Lisabona în anul 1510 într-o familie venerabilă de conversos sau "noi creștini" - dintre evreii care fuseseră convertiți cu forța la sfârșitul secolului al XV
Gracia Mendes Nassi () [Corola-website/Science/320784_a_322113]
-
unde oamenii sunt nebuni după plăcere" și inferioară comparativ cu străzile largi, domurile de aur și palatele magnifice ale Sankt Petersburgului. În ochii ei, Palatul Buckingham și Castelul Windsor nu puteau concura cu splendorile Palatului de Iarnă. Vizitele constante la soacra sa la Castelul Windsor și Osborne în Isle Wight erau plictisitoare. Compania reginei era opresivă, nopțile târzii erau obositoare iar soțul ei era un crai. Dintre cumnații ei, s-a apropiat de cei doi mai mici: Prințul Leopold și Prințesa
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
la fel de bine pe un iceberg decât într-o casă britanic în timpul iernii. Curând a început să scrie scrisori acasă, tatălui ei, descriind-o pe regina Victoria "o bătrână cu o încăpățânare prostească". Dezamăgită de Marea Britanie și de viața dificilă cu soacra ei, Ducesei de Edinburgh îi era din ce în ce mai dor de Rusia și era fericită pentru orice scuză pentru a reveni în țara natală. Britanicii o considerau dură și masculină în maniere. Atitudinea ei imperioasă față de slujitori și sfidarea ei față de convențiile
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
masculină în maniere. Atitudinea ei imperioasă față de slujitori și sfidarea ei față de convențiile englezești fumând în public au făcut-o nepopulară. Era foarte clar însă că nu-i păsa ce credeau oamenii. Ducesa s-a certat de multe ori cu soacra ei asupra modului în care ea ar trebui să se poarte la curte. Ca singura fiică a Țarului, Maria Alexandrovna avea precedență asupra tuturor Marilor Ducese ale Rusiei. Prin urmare, era profund ofensată de necesitatea de a-i acorda prioritate
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
încercând să câștige controlul în Balcani. Regina Victoria a trimis țarul Alexandru al II-lea o serie de telegrame agresive care aproape a dus la o stare de război între cele două țări. Ducesa a fost profund șocată de ostilitatea soacrei față de țara ei și față de tatăl ei, în special. Relația dintre Ducesa de Edinburgh și soacra ei s-a deteriorat. Maria Alexandrovna a devenit anglofobă. Ducele de Edinburgh era moștenitorul unchiului său fără copii, Ernest al II-lea, Duce de
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
serie de telegrame agresive care aproape a dus la o stare de război între cele două țări. Ducesa a fost profund șocată de ostilitatea soacrei față de țara ei și față de tatăl ei, în special. Relația dintre Ducesa de Edinburgh și soacra ei s-a deteriorat. Maria Alexandrovna a devenit anglofobă. Ducele de Edinburgh era moștenitorul unchiului său fără copii, Ernest al II-lea, Duce de Saxa-Coburg, fratele mai mare al Prințului Albert. După Războiul ruso-turc din 1877-1878, Maria Alexandrovna a locuit
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
de cinci ani de ginerele Mariei, Ernest de Hohenlohe-Langenburg. Maria Alexandrovna avea 46 de ani când a devenit văduvă. După moartea soțului ei ea a locuit, pentru un timp, în Anglia. Ea se afla la Osborne în timpul zilelor finale ale soacrei ei, regina Victoria. Maria Alexandrovna a păstrat Palatul Edinburgh ca reședința sa din Coburg și Schloss Friedentein în Gotha. Schloss Rosenau i-a servit ca reședință la țară. Totuși, cea mai mare parte a timpului a petrecut-o la casa
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]