4,201 matches
-
la masă, neîndrăznind să-i povestesc visul meu fantastic de teama să, El, posomorât, a mâncat pâine, ouă fierte de fratele Rafael, roșii, ardei și brânză, eu am băut și lapte și el avea cafeaua caldă pe-un colț al sobei din bucătărie, mirosea frumos a cafea fierbinte, îmi stăruie și acum în minte acel miros de cafea învăluind într-o tihnă căutată toate neliniștile mele referitoare la Pantocrator, despre aceste nelămurite lucruri n-o să-i pot vorbi nici părintelui Ioan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
risipit ca roua-n soare, lăsând pruncul curat, lămurat, cum mă-sa l-o făcut, și aminul cuvenit, în veci, amin, nu-și face cruce baba Zamfira, o fi făcut cu bățul pe vatră?! posibil, văd însă că ușița la sobă e întredeschisă și se-apleacă bătrâna să pună un lemn pe foc și eu voi accepta fără voie ceea ce știam de la bun început, 7 decembrie, prin sat umblă vestea că încep deja pregătirile cetei de colindători, se adună în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de treabă mă speriau. Asta pentru că ei erau cei care aveau câte un prieten plin de solicitudine care le amestecau 100 de mililitri de Seconal în băutură sau care, dacă își mai puteau folosi vreuna din mâini, turnau apă pe sobă și dădeau apoi gazul la maxim. - Tu ești cu vertebra a patra? îl întrebă Jaynene pe Rhyme. - Exact. - Fără ventilator. Foarte bine. - E și mama Karei fu curioasă Sachs. Jaynene se încruntă pentru o clipă. - Păi, nu. - A venit vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nivelul scăzuse cu aproape un metru, lăsînd pe laturi un strat de murdărie. Mucuri de țigară strivite zăceau pe faianța albă și un pachet de țigări chinezești plutea sub trambulină. Jim merse pe cărare spre camerele servitorilor din spatele casei. O sobă pe cărbuni zăcea În curte, dar ușa bucătăriei era Încuiată. Încercă să prindă vreun zgomot venind din casă. LÎngă treptele bucătăriei era compactorul de gunoi. De la compresor, un jgheab se deschidea În zidul bucătăriei, lîngă chiuvetă. Cu doi ani Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ridicîndu-se greoi de pe saltelele lor. Domnul Partridge luă gamela din mîna soldatului englez, care ședea Într-o baltă de urină lîngă perete. Fumul se ridica din curtea din spatele chioșcului de bilete. Femeia eurasiatică le făcea vînt brichetelor de cărbune din sobă, dar orezul și cartofii din vase nu Începuseră să fiarbă. Un soldat japonez se uită posomorît spre lăturile călduțe și clătină din cap spre prizonierii flămînzi. Aceștia se răspîndiră printre băncile cinematografului, se așezară și priviră fumul care se mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mișca prin fața ecranului. Cu gamelele În mînă, Jim se Învîrti În jurul doamnei Blackburn și Îi aruncă cel mai frumos zîmbet. Ei nu-i plăcea de Jim, dar Îl lăsă să spargă lemne de foc din coș. Jim Împinse surcele În sobă și suflă tare, ca să le aprindă. Le făcu vînt cărbunilor pînă cînd brichetele se aprinseră din nou. O jumătate de oră mai tîrziu, cu aprobarea soldatului japonez, Jim fu răsplătit cu prima lui rație corectă. Basie fu satisfăcut, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din lagăre și așteaptă să te vadă. Am să aflu eu pentru tine În care anume. — Mulțumesc, Basie! De atunci Încolo, Jim o ajută cu regularitate pe doamna Blackburn. În fiecare dimineață, se scula În zori să scoată cenușa din sobă, să taie lemne pentru foc și să așeze brichetele de cărbune. Cu mult Înainte ca apa din vas să Înceapă să fiarbă, Jim Însemna deja cartofii dulci pentru el și pentru Basie, alegîndu-i pe cei cu cît mai puține pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Cu permanentele lui reverențe și zîmbete, cu nerăbdarea lui de a face servicii, Jim reprezentase o pacoste pentru sergent care, În mod clar, era bucuros să scape de el. Apoi se uită la grupul de nou-veniți, care priveau neliniștiți spre soba rece și spre urmele de orez fiert de pe marginea vasului. Sergentul Își strînse mîna În jurul gîtului lui Jim. Cu un ordin Înăbușit de masca lui de bumbac, Îl azvîrli spre sobă. În timp ce Jim se ridică din genunchi, sergentul lovi sacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
uită la grupul de nou-veniți, care priveau neliniștiți spre soba rece și spre urmele de orez fiert de pe marginea vasului. Sergentul Își strînse mîna În jurul gîtului lui Jim. Cu un ordin Înăbușit de masca lui de bumbac, Îl azvîrli spre sobă. În timp ce Jim se ridică din genunchi, sergentul lovi sacii de cărbuni, Împrăștiind brichetele pe podeaua de piatră. Jim scormoni zgura din sertărașul sobei. Nou-veniții se răspîndiră printre bănci și se așezară cu fața spre ecranul gol al cinematografului, de parcă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mîna În jurul gîtului lui Jim. Cu un ordin Înăbușit de masca lui de bumbac, Îl azvîrli spre sobă. În timp ce Jim se ridică din genunchi, sergentul lovi sacii de cărbuni, Împrăștiind brichetele pe podeaua de piatră. Jim scormoni zgura din sertărașul sobei. Nou-veniții se răspîndiră printre bănci și se așezară cu fața spre ecranul gol al cinematografului, de parcă s-ar fi așteptat să Înceapă să ruleze un film. Basie și perechea de olandezi, Paul și David, precum și bătrînii misionari, stăteau În stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
el și soldatul Blake o luaseră din cauza apei murdare. Era sigur că majoritatea deținuților aveau să moară curînd și că, dacă va rămîne În centrul de detenție, va muri și el. Femeile anamite adunaseră deja gamelele de la soldat. Arătau spre sobă și spre sacii de brichete. CÎnd se vor ocupa de fierberea orezului și a cartofilor, nu-i vor mai da lui Jim rații corecte. Va vedea din nou avionul american și va muri. — Basie...? Jim aruncă jos cleștele. Ultimii deținuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ruginite. Sergentul Uchida Îl plesni pe Jim peste cap, Învinețindu-i ambele urechi. Îl mai plesni o dată, și buzele lui Jim se umplură de sînge. În acel moment, un nor de fum ieși pe poartă. Femeile anamite aprinseseră focul În sobă cu surcelele ude de ploaie, iar fumul umpluse cinematograful În aer liber, răspîndindu-se peste bănci, de parcă ecranul ar fi luat foc. Bucuros să scape de Jim, sergentul Uchida Îl apucă În mîinile lui putrenice. Îl ridică peste parapetul din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dormitorul ei, jucînd bridge. CÎnd simți că-i dau lacrimile, și le Înghiți În gîtul uscat. Ar putea oare doctorul Ransome să-l Învețe cum să plîngă? Se uită la capătul strălucitor al țigării sergentului și la cenușa caldă a sobei cu cărbuni În lumina Înserării. Grupul de muncitori de lîngă gardul de sîrmă ghimpată se Întorcea la adăpostul din bambus. — Obosești pe toată lumea, Jim, Îi atrase atenția doctorul Ransome. Șezi liniștit sau am să-i cer lui Basie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
șanțurile adînci lăsate de cauciucurile camionului și Îi aruncă sergentului cel mai frumos zîmbet. În sac erau nouă cartofi dulci. Preț de un ceas, Jim alergă de colo-acolo prin curte. În timp ce deținuții se odihneau În magazia de cherestea, reaprinse soba cu cărbuni. Sub privirile plictisite ale muncitorilor chinezi, ațîță focul, apoi aruncă În el un braț de surcele. Doctorul Ransome și băieții englezi Îi aduseră o găleată cu apă din butoiul din spatele gheretei de pază. Deși doamna Hug băuse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim o găsea tot mai dificilă. Lui Jim Îi plăcea să-și imagineze că, În multe privințe, el era adevăratul conducător al acestei trupe de prizonieri În bejenie. Uneori, cînd ducea carafa grea cu apă și aprindea focul seara În sobă, știa că nu era mai mult decît ajutorul lor de bucătar. Dar fără Jim, care să adune surcelele și să fiarbă cartofii, pînă și doctorul Ransome și Basie ar fi avut aceeași soartă ca și misionarele. Jim observă că, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de lemnului pentru foc făcea lucrul acesta dificil. După ce adună cîteva bețe și fîșii de rogojini, Jim cercetă cărările din jurul Blocului E, căutînd fragmente de cocs Înfipte În drumurile de zgură. Chiar și zgura dădea o căldură surprinzătoare. După ce aprinse soba, Jim suflă peste flăcările leneșe. Puse bucățelele de cocs În gura tubului de aeraj unde, după cum Îi explicase doctorul Ransome, aerul se mișca mai repede. De Îndată ce apa de băut Începu să fiarbă, turnă puțin lichid cenușiu În gamela pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gură, Încercînd să se oprească să strige. Privea cîmpia de foc de sub el, cîmpurile acoperite de fum luminate de fulgerele tunurilor navale și de casele care explodau lîngă fabrica de ceramică. Cuptoarele și coșurile străluceau În apusul soarelui, de parcă vechile sobe fuseseră din nou aprinse, ca să folosească drept combustibil trupurile orășenilor care zăceau În grădinile lor de zarzavat. Jim ascultă motoarele joncii care se deplasa pe canal, ca o inimă urîtă care ducea bătaia ei de moarte peste China, În timp ce generali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
obiectivă și expresivă a caracterului și destinului eroului, se determină statutul lui psihologic, spiritual-filosofic și social. Parcă din subterană, apare epicul, istoria romanescă În haina autobiografiei povestite de naratorul impersonal, dar văzută cu ochii eroului. Picăm În plină iarnă, lîngă soba de teracotă albastră, cu lemne. Și Încă o iarnă, și Încă una. „Cu pomul de iarnă pe furiș”. „Undeva, departe, se ascute lupta de clasă”. Glisaje de imagini cinematografice ale fluxului de conștiință al eroului. Lumea percepută o dată de copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
au stabilit aici. Ea a venit din Ardeal cu trenul, Într-o noapte. Soțul ei a așteptat-o la gară. A văzut-o de departe, cu valiza de lemn În mână și În cealaltă strângând la piept copilul. Iarnă. În sobă ard lemne. Se trezește. Miracolul pomului de Crăciun. Lucesc luminițe. Vine lăptarul. Chipul mamei. Chipul bunicii. Care stă rezemată de teracota albastră. Iarna, În care afară ninge bogat, cu fulgi mari, iar el și mama lui se uită pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
iar el și mama lui se uită pe fereastră, În curtea vecină, văd lumină la doamna colonel. Pentru prima oară În viață are sentimental amărăciunii. Undeva, departe se ascute lupta de clasă. „Suntem săraci”, spune mama și pune lemne În sobă. Altă iarnă. Urcă un străin. Un șofer cu o desagă În spate. După el, bunica. „Da, bine, n-ai știut că vin azi? Am stat În gară de am crezut că mă prăpădesc și am stricat atâția bani pe omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o cheamă Vera, și este din orașul Perm și este fruntașă la Învățătură. Și umbre curgeau prin ninsoarea deasă și se văzu și pe el Îndepărtându-se În albul lăptos al zării, cu căciula lui de miel, fierbinte ca o sobă și frecată cu mălai ca să fie albă și pusă pe o ureche. Și cele patru zări erau neînduplecate, Înghițind toate umbrele care se dizolvau supuse În frigul iernii. Precum cuvintele unui poem. Ha, ha, ha! Râse el sănătos, mușcând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
poate câte altele pe care nu le-o fi știut. „Miroși a sânge de cal”, i-a spus nevasta. „Hai să te speli” așa i-a spus. Și s-a spălat și s-a prăbușit pe pat, Învăluit de căldura sobei, uitând de toate, de tot, de tot. El le citi scrisoarea din buzunarul pantalonului, hârtiuța găsită din care rămăsese doar Începutul: „Cu data de 15 martie 1977. Dragă prietene,” și sfârșitul: „un cioban Îmi spune, pentru că eu l-am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Sfântului Spirit. Amin.” Ai o amintire despre această lume În care, cu balansuri largi, te scufunzi de trei ori În apă, dar o uiți repede. Mai pregnantă este amintirea pânzei de lumină care se lipește pe trupul de fontă al sobei din biserică și chipul acela care Îți surâde din tavan. Doar ție, clasă nemuncitoare. Momentele de relaxare când te simți ca și cum ai cuprinde În tine greutatea Întreagă a acestei lumi. O apăsare colosală, binefăcătoare care Își sporește În fiecare clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de rac?”, se Întreabă. Cu mult Înainte... Spre zori, când este Întuneric, În casă se aud zgomote, el se trezește, cizmele tatălui scârțâie de colo-colo, scoate pistolul, Îl Întinde odată cu mâna spre fereastră, Întoarce privirea spre cameră (În dreptul privirii lui, soba de teracotă albastră! Istoria ei! O, istoria ei!) și apasă pe trăgaci. Clic! se aude. Nu este glonț pe țeavă. Aici, În pieptul tatălui, se naște și moare de fiecare dată un oftat lung de mulțumire profesională amestecată cu frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de gheață. Gheața e lină și te dai pe ea ore În șir. Aluneci lin În timp ce ei Își văd de chef cu bucurie. Când te Întorci acasă, neamurile au plecat, taică-tu, beat criță, doarme, iar mama Îți pune pe sobă, la uscat, ciorapii uzi. Te strecori În pat cu picioarele reci și putrezite de udătură lângă un frățior care doarme și el demult. Visează un prun cu crengile Încărcate de prune și un berbec care se uită la el. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]