2,408 matches
-
avea același efect. Rămâne de văzut care va fi noua alegere a României... Traducere Otilia Calindere, drd. IEP Bordeaux, Universitatea din Bucuresti Note Acest termen desemnează, în mass-media românească, notabilii locali care își sprijină influența politică exersată în folosul Partidului Social-Democrat atât pe resurse financiare considerabile, cât și pe capacitățile lor de a activa rețele de influență. Termen împrumutat de la Daniel Barbu. Bibliografie Barbu, D. (1999). Republica absentă. București: Editura Nemira. De Waele, J.M. (2002). Partis politiques et démocratie en Europe
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
economice a țării. Se stabilește un compromis prin care catolicii și federalii beneficiază de facultatea de a-și cultiva particularismul în cadrul unui vast partid confesional, Zentrum, și al unei rețele de asociați proprii. E adevărat că internaționalismul pacifist al Partidului social-democrat se opune naționalismului de imperiu sub aspectul său militarist. Însă, în fața radicalizării marxiste a mișcării muncitorești ce survine în 1875, după congresul Gotha, Bismarck are abilitatea de-a anticipa aspirațiile materiale ale salariaților, reactualizînd elementele reformiste ale programului său. În
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
incît i-a dus la culmea indignării pe interlocutorii săi francezi și germani. În ceea ce-l privește, Jean Jaurès rămîne convins de posibilitatea declanșării unei greve generale simultane în țările implicate, în cazul primejdiei de război. La 31 iulie, Partidul social-democrat german trimite un emisar la Paris pentru a se pune de acord cu francezii în acestă privință. Însă, în ziua următoare Jaurès va fi asasinat. Presa, care-l tra-tase cu dispreț ani de-a rîndul, nu acordă prea mare atenție
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a belgienilor cît și din aceea a părții adverse. În afară de aceasta, stînga germană se consideră ca fiind mai avansată în cucerirea drepturilor sociale și în ceea ce privește accesul la guvernare pe cale electorală, decît cea a țărilor devenite inamice (se anticipă o victorie social-democrată pentru 1917). Privită din această perspectivă, înțelegerea scurtă a franco-britanicilor cu regimul țarist constituie pentru stînga germană o acțiune al cărei sens îi scapă acesteia. Situați pe o poziție neutră, radicalii germani fac din aceasta argumentul semnificativ al simpatiei lor
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Rusia din punct de vedere militar. Nici nu-și imagina că aceasta ar putea să distrugă și Germania și încă și mai mult pe aliata sa, Austria. Sigur, extrema stîngă internaționalistă denunța mai mult decît atît, ralierea patriotică operată de către social-democrații ambelor tabere. Tendința dominantă condusă de Karl Kautsky considera favorabilă o pace de compromis fiind imediat atacată de un sector mai radical format din Lenin, Zinoviev, Radek, Karl Liebknecht, Rosa Luxemburg și socialiștii olandezi și suedezi, pentru care, războiul de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
altfel, deși eșuează în tentativele sale de compromis cu Ungaria și apoi cu Boemia în 1867 și 1871, el se adresează în mod constant "popoarelor sale", recunoscînd prin aceasta apartenența lor diversă.397 Totuși, abia stînga austriacă, reprezentată prin Par-idul social-democrat și gînditorii austro-marxiști se vor gîndi serios, în ajunul Primului Război Mondial, la posibilități de coexistență a naționalităților Imperiului. Purtătorul de cuvînt al stîngii este Karl Renner (1870-1950). În două din lucrările sale publicate în 1902 și 1904, La Lutte des nations
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Politice Democratice Române În Exil (constituit În aprilie 1948, la Paris, din inițiativa lui Gheorghe Niculescu-Buzești, avînd ca organ de presă La Nation Roumaine, din care făceau parte inițial reprezentanți ai Partidului Național Țăranesc, ai Partidului Liberal și ai Partidului Social-Democrat Independent) și Uniunea Democrată a Românilor Liberi, la inițiativa generalului Nicolae Rădescu, constituită În septembrie 1948 și avînd ca organ de presă Uniunea Română, care Își propunea o susținută activitate culturală și de asistență socială pentru românii din străinătate. La
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
partidul comunist nu a avut de Înfruntat obstacole serioase În drumul său spre putere. Pentru preluarea acesteia și pentru distrugerea formațiunilor politice de opoziție (Partidul Național Țărănesc și Partidul Național Liberal, la care din 1946 s-a adăugat și Partidul Social-Democrat Independent), partidul comunist a utilizat inclusiv umbrela Frontului Național Democrat, apoi a Blocului Partidelor Democratice. Guvernul generalului Nicolae Rădescu a fost Înlăturat la sfîrșitul lunii februarie și Începutul lunii martie 1945 În urma unor acțiuni concertate ale FND și cu implicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Socialist Ungar, facțiunile din cadrul său au orientări sensibil diferite: există gruparea „cu orientare clar de dreapta” din jurul lui Imre Pozsgay, respectiv cea „de stînga”, condusă de Karoly Grosz; la mijloc s-ar afla Rezsö Nyers, care, „deși are o concepție social-democrată [În limbajul epocii, asta Înseamnă «de dreapta»], acceptă Însă foarte mult din concepția comunistă” (sublinierea este În original). Negocierile purtate de cele două tabere Înaintea congresului extraordinar al partidului duc la compromisuri stranii; Imre Pozsgay acceptă ca, În noua Constituție
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Berlin a lui Ribbentrop cu Molotov (noiembrie 1939) și hotărîrea lui Hitler de a ataca Uniunea Sovietică este inversată. La paginile 6 și 69, cîteva rînduri despre Roosevelt se repetă aproape Întocmai. Partidul lui Titel Petrescu nu era „Socialist”, ci „Social-Democrat”, Pătrășcanu n-a fost niciodată „șef al Partidului Comunist”, iar povestea cu cei 800 de membri ai acestui partid (p. 88) trece de la un autor la altul fără discernămînt. Poliția lui Armand Călinescu era mai bine informată cînd raporta că
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
din România și Bulgaria nu erau reprezentative, democratice, În spiritul Ialtei. E important de menționat cu cine s-a Întîlnit trimisul Departamentului de Stat la București. Au fost membri ai partidelor politice românești (Partidul Național Țărănesc, Partidul Național Liberal, Partidul Social-Democrat, Partidul Comunist Român etc.), oameni de afaceri, funcționari guvernamentali, militari sovietici etc. Trimisul Depatamentului de Stat purtase discuții În România cu: generalul Susaikov, șef adjunct al Comisiei Aliate de Control, asistat de generalul Vinogradov; Gheorghe Tătărescu, șeful unei disidențe liberale
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Groza, nereprezentativitatea acestuia și lipsa libertăților, comunizarea accentuată; antisovietismul/anticomunismul, ca și filoocidentalismul lui Maniu erau nedisimulate, el credea că sovieticii ar putea să fie forțați să devină rezonabili doar prin amenințarea cu un război); Șerban Voinea, membru al Partidului Social-Democrat (era lipsit de dogmatism, un interlocutor adecvat, capabil de a face un mare efort de obiectivare; adept al democrației, Înțelegea situația din țară; deși membru al unui partid care participa la guvernare, nu-și ascundea teama față de comunizarea accentuată, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Vișoianu, fost ministru de Externe (a dat lui Ethridge unele informații privind comunizarea țării; opina că rezolvarea problemei românești se afla În mâna anglo-americanilor, mai ales că avea În spate o dificilă „colaborare” cu sovieticii); Constantin Titel Petrescu, președintele Partidului Social-Democrat (democrat convins, nu-i agrea pe comuniști; considera că partidul lui era cel mai popular În România momentului; aprecia guvernul drept unul „de teroare și represiune”; a amintit inclusiv de posibilitatea retragerii miniștrilor socialiști din guvern - de altfel, Titel Petrescu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a societății românești și a regimurilor politice de după 1989, ale căror temelii nu se (mai) pot susține prin minciuni și instrumentalizări discursive. Aceste crime s-au întors și se întorc împotriva celor care au profitat de pe urma lor, împotriva noilor guvernanți social-democrați, dar și a revoluționarilor "de dreapta", a anticomuniștilor. Subminare a pozițiilor pe care le ocupă (încă) în societatea românească, devenită, tot prin imperturbabila activitate de manipulare a celor două grupări, un spectacol trist și ieftin. Istoricii și, în general, toți
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
1876, după ce-și obține bacalaureatul, se înscrie la Facultatea de Drept din București (unde va fi coleg, printre alții, cu Duiliu Zamfirescu), pe care însă nu o va absolvi vreodată. Este atras de lumea presei și, totodată, de mișcarea social-democrată, în curs de înfiripare la noi, cu un mai larg ecou în medii școlare și universitare. Participă la activitatea primelor cercuri socialiste românești; în 1880, Constantin Dobrogeanu-Gherea îl însărcinează cu secretariatul revistei „România viitoare”, din care ar fi apărut un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
aici o rubrică săptămânală, „Cronica”, semnată cu pseudonimul Bacon. A desfășurat, în continuare, fără întrerupere, vreme de 54 de ani (un adevărat record în ziaristica românească), o foarte rodnică activitate gazetărească, concretizată în mii de articole publicate succesiv în presa social-democrată, radicală, conservatoare sau în marile cotidiene populare, afirmându-se astfel ca unul dintre bunii condeieri din prima generație de ziariști profesioniști de la noi, animat fiind de idei sincer democratice și cumpănit patriotice. Se cuvine a fi reținută îndeosebi activitatea sa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
că în partidul nostru nu există grupulețe și bisericuțe". Idem, nr. 1066, 29 august 1934, p. 2. 186 Practica organizării unor congrese regionale nu a fost specifică numai georgiștilor. Astfel de acțiuni sunt semnalate de istoriografie și în activitatea Partidului Social-Democrat, chiar dacă nu au avut aceleași obiective. Nicolae Jurcă, Istoria social-democrației din România, Editura Științifică, București,1994, p. 198. 187 "Mișcarea", nr. 1104, 21 octombrie 1934, p. 1. 188 Arhivele Naționale Istorice Centrale, București, fond familial Brătianu, dosar 497, f. 2
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
încălcări considerabile ale egalității politice între cetățeni, într-o democrație. În ciuda acestor obstacole, pînă la sfîrșitul secolului al XX-lea, alternativele istorice la posesiunea și controlul capitalist și-au pierdut cea mai mare parte a suportului. Partidele laburiste, socialiste și social-democrate au abandonat de mult ideea naționalizării industriei ca scop. Guvernele conduse de asemenea partide, sau cel puțin le includeau ca parteneri activi, privatizau rapid întreprinderile existente deținute de stat. Singura experiență majoră cu o economie de piață socialistă, în care
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
cei mai mulți europeni era deja o realitate. În al treilea rând, ca un substitut modest pentru ambițiile defuncte ale trecutului ideologic european, a apărut Într-un târziu - și mai mult din Întâmplare - „modelul european”. Ivit dintr-un amestec eclectic de legislație social-democrată și creștin-democrată și din extinderea haotică a Comunității Europene și a Uniunii care i-a urmat, el reprezenta un mod inconfundabil „european” de a reglementa raporturile sociale și relațiile interstatale. Acoperind multiple aspecte, de la creșterea copilului până la normele legale internaționale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ar fi avut de ales. Comuniștii n-aveau nici o șansă să câștige controlul țării - sau măcar al zonei de ocupație - altfel decât prin forță. În alegerile municipale de la Berlin din 20 octombrie 1946, candidații comuniști s-au plasat mult În urma social-democraților și creștin-democraților. După aceea politica sovietică s-a Înăsprit vizibil. Dar ocupanții vestici Începuseră să aibă propriile dificultăți. Până În iulie 1946, Marea Britanie a trebuit să importe 112.000 tone de grâu și 50.000 tone de cartofi pentru a hrăni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
oricât de abil s-ar fi insinuat În poziții de influență locală, comuniștii nu vor câștiga niciodată puterea la urne. În ciuda ocupației militare și a influenței economice de care beneficiau, candidații comuniști erau sistematic surclasați de reprezentanții vechilor partide: liberal, social-democrat, țărănesc sau al micilor proprietari. Prin urmare, partidele comuniste au trecut mai Întâi la strategii de presiune mascată, apoi la represiune și teroare declarată. În cursul anilor 1946 și 1947, opozanții politici au fost calomniați, amenințați, bătuți, arestați, judecați ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu „aliații” lor mai numeroși, socialiștii. Două luni mai târziu, convergența se concretiza În Partidul Unității Socialiste (În toate contopirile de acest tip, termenul comunist era deliberat omis de proaspăta formațiune). Fiindcă Încurajaseră fuziunea, un număr important de foști lideri social-democrați din Germania de Est au primit posturi onorifice În noul partid și În guvernul corespunzător. Socialiștii care s-au opus au fost denunțați, excluși din partid și, În cel mai bun caz, marginalizați În viața publică sau constrânși să se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Îi obligase pe țărani să intre În colective Împotriva voinței lor. Rajk a fost acuzat că dizolvase În 1947 rețeaua comunistă din cadrul poliției maghiare; o făcuse, de fapt (Înainte de alegerile din 1947 și cu aprobare oficială), ca să mascheze disoluția rețelei social-democrate din interiorul poliției, mult mai puternică. Mai târziu, el a restabilit rețeaua comunistă, fără să permită același lucru altor partide. Acțiunile sale, impecabile la vremea respectivă, au dat mai târziu apă la moară sovieticilor pentru simplul motiv că venise vremea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
schimbările. Spre deosebire de social-democrați, creștin-socialii nu aveau dorințe pangermaniste: ar fi fost absorbiți de o Germanie urbană și majoritar protestantă. Dar nici nu simpatizau politica mișcării muncitorești vieneze; În 1934, lovitura de stat pusă la cale de dreapta a distrus bastionul social-democrat din „Viena roșie” și, odată cu el, democrația austriacă. Din 1934 până la invazia nazistă, Austria a devenit un regim clerical autoritar, În care partidul catolic deținea monopolul puterii. Prima și nefericita experiență democratică În Austria era o amintire apăsătoare pentru republica
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
postbelică. Creștin-socialii, reîncarnați În Partidul Popular Austriac, Își făceau un titlu de glorie din opoziția lor față de anexarea germană În 1938, dar treceau sub tăcere contribuția majoră avută, cu patru ani mai devreme, la distrugerea democrației. Socialiștii - noul nume al social-democraților - puteau revendica un dublu statut de victime: ale războiului civil din 1934 și ale naziștilor. Însă acest lucru camufla entuziasmul lor de altădată pentru Anschluss. Dr. Karl Renner, lider socialist și primul președinte al republicii independente create prin Tratatul Statului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]