KorAP: Find »[drukola/base=somn & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...93 94 95 ...883 >

22,065 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

doctorul, discret, cu capul spre Dorin. Văd că se uită lung... E ciudat tipul. Ieri a stat pînă noaptea tîrziu în șosea, ba chiar și azi, pînă a degerat. Țăranul vine de afară, aducînd un braț de lemne. Treziți din somnul abia instalat, copiii încep să plîngă, cerînd de mîncare, iar studenta și tatăl o iau de la capăt cu plimbatul și cu legănatul în brațe. În bucătărie, Sultana și Mihaela sînt ajutate de țărancă și încă de o pasageră la curățatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
el a solicitat zece sticle de vodcă. Hotărîtă brusc, din senin, se întoarce la ușă, cu pas apăsat, lăsînd tocurile cizmulițelor să lovească cu zgomot cimentul. Bate de două ori, apoi așteaptă. Intră aude o voce de om trezit din somn. Mai bate de două ori. Oof, doar îi deschis... Ușa se dă în lături. În fața ei, buimac de somn, stă un tînăr în care, cu greu, recunoaște pe Mihai. Credeam că-i un coleg spune el tărăgănat, apoi, dezmeticindu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tocurile cizmulițelor să lovească cu zgomot cimentul. Bate de două ori, apoi așteaptă. Intră aude o voce de om trezit din somn. Mai bate de două ori. Oof, doar îi deschis... Ușa se dă în lături. În fața ei, buimac de somn, stă un tînăr în care, cu greu, recunoaște pe Mihai. Credeam că-i un coleg spune el tărăgănat, apoi, dezmeticindu-se, face ochii mari: Ce s-a-ntîmplat?! Ați făcut o comandă... începe fata cu vocea-i sigură, arătînd spre hîrtia din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
îmblînzirea scorpiei"" surîde actorul. De ce surîzi? șoptește Nina. Ai obrazul fierbinte răspunde bărbatul, mișcînd încet degetele pînă spre urechea ei. Și buze frumoase, conturate..., ba chiar provocatoare... Ssst închide Nina ochii, înfiorată de plăcere, dorind să rămînă așa, în așteptarea somnului. Poate mai tîrziu... șoptește. Profesorul termină de citit întregul program de sală cu care îl lovește pe Lazăr peste umăr ca să-l trezească. Frumos program, foarte frumos! Bine întocmit, ba chiar foarte bine! Are, dacă vrei, și sînt sigur că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tău, Ștefănescu, azi după program, și mi-a spus să te rog, dacă poți..., noaptea asta n-are asistență tehnică în secție... Ia loc face Mihai un semn spre fotoliu, desfăcînd apoi brațele larg, căscînd prelung, cu zgomot. Mă, ce somn grozav! Parcă mi-a mai trecut și durerea de cap, că... Ce te uiți? Chef în toată legea! clatină Vlad din cap, rotind pe toate părțile pachetul de țigări. Numai la viitoru-mi socru am văzut de-astea, fuma doamna. Ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cînd focul troznea în sobă, împrăștiind căldura, încăleca pe pieptul tatălui și sălta exclamînd di-di-di!, pînă ostenea. Afară se auzea viscolul ca acum, tatăl lui ieșea cu felinarul în mînă, să meargă în grajd, la vite, iar el, trezit din somn, fugea pînă în ușă, desculț, să facă pipi, dar cînd ajungea acolo, unde, pe o bundiță veche, dormea cîinele făcut covrig, termina. A doua zi cînd se trezea, maică-sa îl certa: Iar ai făcut în sală, ești mai rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
înainte, către stația autobuzelor din centrul orașului. *** Ce-i? Cine-i! sare Aura în sus, speriată, răsturnînd pe spate, spre perete, fotoliul în care a dormit. Vîntul zgîlțîie din nou, cu aceeași putere fereastra. Doamne... murmură Aura, buimăcită încă de somn, cu capul greu de la durerea din ceafă, din cauza coniacului băut. "E trecut de zece noaptea gîndește, rotindu-se prin cameră. Ce liniște! Și, în atmosfera de spital, cît mi-am dorit-o!" Am dorit liniștea căminului și am ajuns în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
își dă seama unde se află, începe să clatine din cap îndurerat: Unde-o fi Aura? Uite ce transpirat sînt. Am avut un coșmar... Lazăr încearcă să-l îmbărbăteze, mergînd împreună spre locul unde doarme Dorin, care tresare mereu prin somn, scuturat uneori de frisoane puternice. Arhitectul, treaz, la gura sobei, aruncă din cînd în cînd cîte un lemn peste jăratec. Letiția doarme profund, cu un aer inocent, de fetiță culcată devreme, să se poate trezi a doua zi de dimineață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cîțiva ani după naștere a făcut și tratament... Ce s-a întîmplat, în fond, atunci?" Scoate agenda, caută, formează prefixul orașului Iași, urmat de numărul unui telefon. Alo, tovarășul procuror-șef Cîmpeanu? întreabă cînd aude mormăitul unui bărbat trezit din somn. Ați lucrat acum douăzeci de ani la uzina mecanică, la...?... Lua-te-ar Dracu'! țipă Cîmpeanu -, sau mai bine te lua atunci, cînd te-a sfîșiat cîinele, că sănătos n-ai rămas, văd. Lasă, dragă, dormi spune mai încet -, e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se convingă. Da, face nani. Am nána... oftează copilul ușurat și-și întoarce capul într-o parte, adormind la loc. Tatăl se ridică încet de pe scaun și merge la sobă să mai pună cîteva lemne pe foc. Nina sărută prin somn palma de sub obrazul ei, caută instinctiv cu genunchii genunchiul actorului, dar, împleticindu-se în pătura ce-i înfășoară picioarele, se trezește, saltă capul, vede pe tatăl copiilor la gura sobei, apoi îl privește lung pe actor cum doarme dus, observă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în cimentul de pe jos, privește atent grinzile care susțin acoperișul, măsurînd din ochi unghiurile drepte, înspăimîntat la gîndul că greutatea zăpezii ar putea surpa acoperișul. Mihaela, preocupată să-și îmbrace șorțul alb, radioasă ca orice femeie grasă, trezită după un somn bun, își face apariția dincolo de bar, urmată de Sultana, îmbrăcată în capot, morocănoasă, încruntată, cu cearcăne mari, adînci și cu o cută de dezgust în colțul gurii. Ne mai faceți cîte o friptură?, că-i tîrziu spune un călător, apropiindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
e blocat în magazie țipă arhitectul de lîngă bar, acoperind cu vocea lui panica iscată. Țăranul vine în fugă, prinde toporul de lîngă sobă și lovește ușa pînă face o gaură prin care se strecoară Mircea Emil încă buimac de somn, înjurînd de mamă junghiul din spate. Nebunilor, ce v-a apucat?! strigă Sultana, apărută în capul scării, urmată de Mihaela și de bărbați. Fugiți că se dărîmă clădirea! le strigă țăranul pornit spre ieșire, apucînd cu ambele mîini cîte un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
prins? îl privește ea cu suspiciune. Doar dacă mă torni tu acum arată Mihai spre telefon, apoi murmură abătut: Cît pe ce... În București, la Facultatea de Fizică, ajunsese un tînăr debusolat, urmărit pas cu pas, care tresărea noaptea prin somn... Dar... surîde el afișînd un crîmpei de fericire Dumnezeu are grijă să ne mai dea o șansă... Pot să știu care a fost șansa ta? "Doamna Ana!" ar vrea Mihai să-i strige, dar i se face rușine. În nici un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

ei valoare. Când Dan se duse să spele, zdrobi două dintre gângăniile aurii în cutia lui cu Cola. Erau niște chestii comice, uscate și fărâmicioase, auriu-roșcate, cu aripile și piciorușele strânse pe lângă trup, ca și cum s-ar fi pregătit deja pentru somnul cel de veci în vreun mausoleu insectoid. În schimb, capetele, abdomenele și toracele li se făcuseră pulbere între degetele lui Carol. Dan se întorsese și își făcea de lucru cu doza de Cola. Era însetat, pentru că jucase câteva mingi după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Deschisă ca o rană de sânge picurând, Cu-adâncuri izvodite din tainică oroare, Că, de arunci o vorbă, ecoul ei e „moare“. Alfred, Lord Tennyson, Maud 1 Metamorfoza Bull, un tânăr masiv, cu greutate, descoperi într-o dimineață că, în timpul somnului, dobândise o nouă caracteristică sexuală primară: pe scurt, un vagin. Vaginul se afla pitit în scobitura moale, mărginită de tendoane, din spatele genunchiului său stâng. E lesne de crezut că Bull nici nu l-ar fi observat pentru o vreme, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
amenințau să se strângă într-un ansamblu șifonat și nu prea atrăgător. Dar acum, scăldat în lumina primăverii londoneze, care pătrundea în încăpere prin perdeaua de la fereastră, Bull refuza să gândească. În schimb, încerca să se adâncească înapoi în valurile somnului. Plonja iar și iar, tinzând spre clipa aceea în care starea de veghe și cea de reverie se îngemănează, dar se regăsea întins pe salteaua zgrunțuroasă, fără nici o nădejde de a mai adormi. Bull începu să-și frământe carnea, pregătindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
sfârșitul zilei de muncă, își spusese că ar trebui să se întoarcă la Grove și să-l caute iar pe Margoulies. Poate era alergic la antibiotic. Dar se răzgândise. Nu voia să-l deranjeze pe bunul doctor. O să tragă un somn bun peste noapte și, eventual, dacă se mai simte rău de dimineață, își va face încă o programare. Oricum, Alan îi spusese să revină peste câteva zile ca să-i schimbe pansamentul. Adevărul e că acesta începuse să-l deranjeze. Dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
era cu el - alături de el - înțelegându-l, empatic la zbuciumul intelectului care, la fel ca micuța locomotivă din cărțile pentru copii, se străduia să dea o semnificație propriei identități. Acasă, Naomi se postase în capul scărilor. Gura bebelușului, amorțită de somn, se lipise de locul de pe gât unde se putea simți pulsul. Naomi o trimisese pe bonă acasă. În clipa în care o va putea pune jos pe Cecile, îi va telefona lui Helen Meyer. Poate asistenta știa ce se întâmplase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
centre distincte și acuzatoare ale sinelui propriu. Care aveau sentimente. Sentimente meschine, plictisitoare, sentimente pentru care era și el responsabil. Acum totul trebuia să se concentreze asupra următoarelor întâlniri cu Bull. Toate drumurile emoționale îl purtau către Bexhill-on-Sea. Bull dormise somnul pe care îl pot dormi doar cei cu adevărat osteniți de sex. Dormise cufundat printre arcurile răsucite ale saltelei. În somn, corpul său greu lua posturi artistice, înconjurat de pat ca un basorelief. Un braț era ridicat deasupra capului, celălalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
totul trebuia să se concentreze asupra următoarelor întâlniri cu Bull. Toate drumurile emoționale îl purtau către Bexhill-on-Sea. Bull dormise somnul pe care îl pot dormi doar cei cu adevărat osteniți de sex. Dormise cufundat printre arcurile răsucite ale saltelei. În somn, corpul său greu lua posturi artistice, înconjurat de pat ca un basorelief. Un braț era ridicat deasupra capului, celălalt atârna pe marginea patului, întocmai ca podul suspendat Westway. În unele momente, pleoapele i se zbăteau sub influența piesei de teatru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
o înscena subconștientul, apoi Bull se smiorcăia și strângea la pieptul dotat cu pectorali de consistența budincii o minge de rugby imaginară. În alte momente, cele de repaos total, picioarele lui ca de gândac se agitau și se depărtau în somn. Astfel, cele două seturi de organe genitale se suprapuneau în cadrul format de coapse. Neonul care lumina noaptea coarnele cerbului de pe trotuarul din fața restaurantului cu același nume fusese stins de mult, iar lumina bej a zorilor se strecura printre perdelele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

de sine: Vezi cât de fericită mă simt aici. Când îmi vine pofta, pot să sar nestingherită de ici-colo. Iar când sunt obosită, mă ascund într-o crăpătură a peretelui stâncos al fântânii ca să trag în liniște un pui de somn. Este aici și o mică baltă în care pot să înot în voie când doresc. E o plăcere și atunci când mă plimb prin nămol. Dintre vietățile de aici, mormoloci, crabi și altele, nimeni nu se poate compara cu mine. Nu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367

murdară, educată la școala străzii, că niște actori ca urâtul cu nasul pătlăgică, Karl Malden, sau cenușia Kim Hunter sunt excepționali în rolurile lor secundare! - prin gura lui vorbea bucățica de Dumnezeu din el... Să trezești un om din greul somn animalic în care poate trăi o viață întreagă, să faci grăuntele divin din mâlul de pe fundul sufletului său să sclipească aidoma luminii de poziție a unui avion în noapte - ce-și poate dori mai mult un artist? Al doilea personaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

îndoiesc c-o să fie de acord, i-ați zări cicatricea datând de la vârsta de trei săptămâni), gângurea baritonal și molcom încât bunicul nostru o consola pe mama lasă, tu, p-ăsta-l facem popă, râdea cu incuri și fără dinți, plescăia-n somn, își lărgea încet, încet alimentația, mai o brânză dulce făcută-n casă, mai o supă pasată de morcovi și pui, mere rase cu biscuiți, înțelegeți, câte-un ou fiert pe săptămână, ușor, câte puțin din toate, ca să-i rămână obrăjorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
fără altă însușire deosebită decât aceea că existau -, atunci, borcanul acela pe care mama îl spăla bine odată ce muștarul se termina ca să-l transforme apoi într-un pahar gros, urât și rezistent, borcanul de care îmi agățasem privirea buimacă de la somn și vis era, de departe, cel mai potrivit. Am învățat însă (fără să fie nevoie de vreo carte, ci doar de puțină atenție) că atunci când au loc miracolele, fie și unul mic ca acesta, nu e de ajuns să iei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]