3,952 matches
-
se vor publica articolele, pentru că au și Început să se teamă de dumneata, iar eu voi vinde cu multă ușurință cartea. Sunt și astăzi același negustor, ca și acum patru zile. Nu eu m-am schimbat, ci dumneata: săptămâna trecută, sonetele dumitale pentru mine maculatură; astăzi, poziția dumitale le-a preschimbat În niște poeme de succes ca Messenienile. Ei, atunci, zise Lucien, pe care plăcerea sultanică de a avea o amantă frumoasă, precum și siguranța succesului Îl făceau batjocoritor și nițeluș obraznic
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
poziția dumitale le-a preschimbat În niște poeme de succes ca Messenienile. Ei, atunci, zise Lucien, pe care plăcerea sultanică de a avea o amantă frumoasă, precum și siguranța succesului Îl făceau batjocoritor și nițeluș obraznic, dacă nu mi-ai citit sonetele, măcar mi-ai citit articolul. Desigur, prietene, altfel cum aș fi venit atât de iute? Din păcate, e foarte frumos articolul acela Îngrozitor.” Însă Lucien nu este la capătul deziluziilor sale. Chiar În seara apariției articolului său, Lousteau Îl lămurește
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
soția lui D.D. Roșca. Arestată la 25 mai 1950 și trimisă la Canal, eliberată în 1952 și din nou arestată în 1959, A.-M. reușește să părăsească țara după 1970. Alte două cărți, La izvorul cu pietre albastre (1967) și Sonete (1968), scrise în românește, și trei volume în limba engleză, The Return of Snow White (1977), Assault on Eden (1977) și Journey to Fairy-Land (1978), îi completează bibliografia. În exil, colaborează în principal cu poeme și o suită de sonete
ADAMS-MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285181_a_286510]
-
Sonete (1968), scrise în românește, și trei volume în limba engleză, The Return of Snow White (1977), Assault on Eden (1977) și Journey to Fairy-Land (1978), îi completează bibliografia. În exil, colaborează în principal cu poeme și o suită de sonete la „Revista scriitorilor români” (1987-1988), publicație unde îi apar, de altfel, și unele traduceri. Cea mai importantă scriere a sa este Cântarea Psalmilor, apărută la Madrid (1986), cu un cuvânt înainte de Vintilă Horia ( În loc de prefață) și o introducere de Aureliu
ADAMS-MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285181_a_286510]
-
proveniență creștină, ce-i particularizează sonurile din Dosoftei, Cununa, Osuare, Pe calea florilor de spini sau Macbeth fugind de umbra lui Banquo. SCRIERI: Casa cu pitici, Cluj, 1939; Învierea fariseului Eleazar, Cluj, 1943; La izvorul cu pietre albastre, București, 1967; Sonete, București, 1968; The Return of Snow White, 1977; Assault on Eden, Michigan (SUA), 1977; Journey to Fairy-Land, 1978. Traduceri: Cântarea Psalmilor, pref. Vintilă Horia, introd. Aureliu Răuță, Madrid, 1986; Plinio Correa de Oliveira, Revoluție și contrarevoluție, îngr. Vera Maria Neagu
ADAMS-MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285181_a_286510]
-
și contrarevoluție, îngr. Vera Maria Neagu, București, 1995. Repere bibliografice: Dumitru Micu, O carte de basme, GL, 1967, 43; Mircea Vaida, „La izvorul cu pietre albastre”, TR, 1968, 4; Sânziana Pop, Un volum de basme, LCF, 1968, 9; Ion Oarcăsu, „Sonete”, TR, 1969, 4; Horia Bădescu, „Sonete”, ST, 1969, 2; Nistor Chioreanu, Morminte vii, Iași, 1992, 480; Florea Mureșanu, Grai și suflet românesc, Cluj-Napoca, 1997, 11-12; Popa, Ist. lit., I, 149, 943, 948-950, 956, II, 1131; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 11-12
ADAMS-MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285181_a_286510]
-
București, 1995. Repere bibliografice: Dumitru Micu, O carte de basme, GL, 1967, 43; Mircea Vaida, „La izvorul cu pietre albastre”, TR, 1968, 4; Sânziana Pop, Un volum de basme, LCF, 1968, 9; Ion Oarcăsu, „Sonete”, TR, 1969, 4; Horia Bădescu, „Sonete”, ST, 1969, 2; Nistor Chioreanu, Morminte vii, Iași, 1992, 480; Florea Mureșanu, Grai și suflet românesc, Cluj-Napoca, 1997, 11-12; Popa, Ist. lit., I, 149, 943, 948-950, 956, II, 1131; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 11-12. V.D., N.Fl.
ADAMS-MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285181_a_286510]
-
Sartre L’existentialisme est un umanisme, monoactul cu antract Artistul și moartea de Emil Ivănescu și eseul Dezumanizarea poeziei. Observații asupra meritelor și neajunsurilor poeziei contemporane de Petru Comarnescu. Traducerile din limba română sunt realizate în principal din poezie: două sonete de Eminescu (Afară-i toamnă... și Trecut-au anii...) sunt transpuse în germană de Lucian Blaga, în aceeași limbă Alfred Margul Sperber dă o versiune a Mioriței, iar Franyó Zoltán una a poemelor Rugă de seară și Duhovnicească de Tudor
AGORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285203_a_286532]
-
versiunea românească pentru Ora de vizită de B. Fundoianu. Trei poeme de Esenin, Cântă, armonică, Nu mai fui așa, Norii de pe șură, sunt traduse în românește de Ion Caraion și Victor Kernbach. Împreună cu Sașa Wolkonski, Ion Caraion tălmăcește și un Sonet de Rainer Maria Rilke. D. Albulescu traduce din spaniolă Trei dizertații ale iscusitului cavaler Don Quijote de la Mancha, însoțite de ilustrațiile lui G. Tomaziu. George Dan traduce Folklor negru și poeme de Carl Sandburg. Din poezia europeană sunt reproduse în original
AGORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285203_a_286532]
-
stereotipiei imagistice, a travestiului clasicizant, renunțarea la emfaza retorică și tendința de interiorizare a expresiei sunt ceea ce interesează în lirica lui. A tradus (incluzând câteva versiuni în volumul Domus taciturna) din bucolicii siracuzani Bion și Moschos, din Cleanthes, Pindar, din sonetele lui Michelangelo și, fragmentar, din Dante (Infernul, cânturile I și II). În comedia Sapho (1915), iluzia vieții antice e convingătoare, dar modelul comediei burgheze de salon oferă, inadecvat, majoritatea soluțiilor dramatice. SCRIERI: Aquile, Câmpina, 1913; Sapho, București, 1915; Domus taciturna
AL-GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
Caprichos (1970), Schițe iconografice (1973), Guernica (1974), Zeu orb cu flori (1982), arată o largă disponibilitate pentru experiențele de ordin formal. Poemele, realizate fie ca scurte compoziții libere („capricii”), ca experimente în stil avangardist („schițe iconografice”) sau în forme fixe (sonetul), fie ca piese de largă respirație (poemul dramatic în versuri), atrag atenția atât prin vigoarea și echilibrul unora, cât și prin aplecarea spre jocurile de cuvinte și retorismul altora. Varietatea de atitudini este a unui parnasian fantezist și elegiac, „cu
MAGHERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287956_a_289285]
-
efemere, e drept - și nu întâmplător Tudor Arghezi îl așază în descendența lui Ienăchiță Văcărescu. M. le dezvăluie cu o spontaneitate netrucată și melancolia imprimă acestor cântece și madrigaluri o melodicitate remarcată în epocă: Eugen Jebeleanu îl aseamănă cu Heine, sonetul Dimineața fiind într-adevăr una din cele mai reușite poezii. În antologiile publicate după 1944 - Flori și ghimpi (1956), Soare cu dinți (1972) -, obiectul „cântecelor” se schimbă, realitățile lumii noi sunt acum slăvite cu patos conjuctural, impus. Totuși poetul nu
MAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]
-
gândirist. Mitologia românească este o importantă sursă de inspirație, figuri ale istoriei aflate „sub zodia Traciei” găsindu-și reprezentarea în versul lui M. El cultivă și poezia cu formă fixă în culegerea Îngândurat ca muntele de sare (1996), subintitulată Ultimele sonete închipuite ale lui V. Voiculescu în traducere imaginară. În contextul generației sale, scriitorul face o figură aparte prin opoziția declarată față de mijloacele de înnoire ale poeziei actuale. SCRIERI: Nunta în sâmbure, Iași, 1975; Amiaza câmpiei, Iași, 1977; Sub zodia Traciei
MARCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288006_a_289335]
-
mijloacele de înnoire ale poeziei actuale. SCRIERI: Nunta în sâmbure, Iași, 1975; Amiaza câmpiei, Iași, 1977; Sub zodia Traciei, Iași, 1979; Neliniștea singurătății, Iași, 1982; Sigiliul toamnei, Iași, 1987; Lecție pe Ostrov, Iași, 1995; Îngândurat ca muntele de sare. Ultimele sonete închipuite ale lui V. Voiculescu în traducere imaginară, Timișoara, 1996; La porțile singurătății, Iași, 1997; Flori pentru Augusta, Timișoara, 1999; Scoica sonoră, Iași, 2000; Umbra și îngerul, Timișoara, 2000; Fețele insomniei, Timișoara, 2001; Muzeu de sate, Iași, 2001; Atlet moldav
MARCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288006_a_289335]
-
28; George Bădărău, „Amiaza câmpiei”, „Dialog”, 1978, 61; Ioan Holban, „Sigiliul toamnei”, CRC, 1987, 31; Horia Zilieru, Emilian Marcu, CRC, 1993, 18; Liviu Leonte, Cititorul de semne, CRC, 1996, 7-9; Constantin Hușanu, Imagini mitice, CL, 1999, 2; Tudor Ghideanu, Resurecția sonetului, CL, 2001, 33; Adrian Dinu Rachieru, Un călător stelar, CNT, 2002, 7. Ș.A.
MARCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288006_a_289335]
-
Brașov, 1938; Însemnări de vacanță, Brașov, 1939; Însemnări despre lume, prieteni și moarte, București, 1940; Viața în munți. A doua carte de însemnări despre lume, prieteni și moarte, Brașov, 1940; Moartea lui Pan, Brașov, 1941; Manual de poezie, Brașov, 1942; Sonete, Brașov, 1942; Comentarii critice, Brașov, 1942. Repere bibliografice: Pompiliu Constantinescu, „Lumini”, VRA, 1933, 284; Octav Șuluțiu, „Yodler”, F, 1936, 1; Perpessicius, Opere, VIII, 290, 292-293, XII, 451-452, 456-468; Ovidiu Papadima, „Yodler”, G, 1936, 4; Romulus Demetrescu, „Intrarea în pădure”, PLI
MARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288029_a_289358]
-
în pădure”, PLI, 1937, 5; Mihail Chirnoagă, Medalion liric: Aurel Marin, „Pământul”, 1937, 159; G. Călinescu, Poeți tineri: Aurel Marin, ALA, 1938, 892; Mircea Pavelescu, „Poezii”, JL, 1939, 7; Călinescu, Ist. lit. (1941), 859, Ist. lit. (1982), 945; M. Niculescu, „Sonete”, UVR, 1942, 17; Papadima, Creatorii, 547-550; Dimitrie Danciu, Poetul Aurel Marin, LU, 1944, 7; Antonescu, Scriitori, 93-110; Dicț. scriit. rom, III, 94-95. Ș.A.
MARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288029_a_289358]
-
de-a doua dimensiune, care va rămâne și tema predilectă a poetei, este „celebrarea iubirii ca stare privilegiată de comunicare (și comuniune) absolută” (Laurențiu Ulici). Poemele din Dogoarea și flacăra (1977), Tirania visului (I-III, 1982-1993), Ephemeris (1987), cu precădere sonete, cântă, cu un patos neobosit, dragostea, intensitatea trăirii, puritatea sentimentului, dar apar și unele sonuri, câteodată mai stinse, salvând versurile de la monotonia abordării unei teme unice. Culoarea violet, aleasă ca titlu pentru un volum din 2001, trimite la aceeași voluptate
ILICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
1977; Tirania visului, I-III, București, 1982-1993; Ephemeris, București, 1987; Makedonski molirvi - Rozariu macedonean, ed. bilingvă, Skopje, 1996; Scara la cer, I, postfață Eugen Simion, București, 1997; Tirania visului - The Tyranny of Dream, ed. bilingvă, tr. George Grigore, București, 1999; Sonete imperfecte, pref. Dumitru Micu, București, 2003; Violet, pref. Octavian Soviany, Botoșani, 2001; Poemul scurt al lungii mele vieți, ed. plurilingvă, îngr. Dumitru M. Ion, pref. Constantin Ciopraga, București, 2001; Din foc și din gheață, îngr. și postfață Ovidiu Ghidirmic, București
ILICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
alura unor studii. Atras și de filosofie, profesorul nu a apucat să-și publice lucrările, care s-au păstrat în manuscris. Indecis între nevrozele și nălucirile simboliste și estetismul parnasian, cu tenta lui de exotism, I. scrie o poezie livrescă - sonet, rondel, psalm, elegie -, într-o formulă căutată, pretențioasă și abstractizantă (Poteci în lăuntrul meu, 1932, Meandre, 1938). Stările de teamă și neliniște (în fața unui „rău tentacular”), tristețe și îndoială, singurătate și zbucium (când se clatină „cumpăna-ntre lut și Dumnezeu
IOANID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287572_a_288901]
-
se regenerează întreaga fire, cele trei părți ale poemului care constituie substanța volumului (Chemarea focului, Îngerul roșu, Intrare în etern) marcând un traseu inițiatic. Ultimul op, Balade și simfonii (1983), îl definește pe autor ca bun tehnician al versului. Pe lângă sonet, sunt abordate terțina și distihul, unele poezii având versificație în stil popular. Încercarea de a scrie roman nu i-a izbutit, cum se observă în Pustiul roșu (1942). Scrierea surprinde un moment dureros din istoria țării, înstrăinarea unei părți a
IONASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287577_a_288906]
-
de a uimi îl face să se opună evidenței, bunului-simț. Astfel, el neagă, în numele unei așa-zise purități a operei literare, efectele influenței folclorului asupra literaturii române culte, îi contestă lui Mihai Codreanu vocația poetică și mai ales înzestrarea pentru sonet, caracterizează versurile lui O. Goga drept „urâte și greoaie”, afirmând că scriitorul „stâlcește limba” ș.a.m.d. După 1905, la revistele pe care le-a înființat și condus, I.-C. a publicat literatura poeților tineri, între care G. Bacovia și
IONESCU-CAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287588_a_288917]
-
dotat pentru toate formele poetice. Prelucrările versificate ale lui I. Barac și stihurile lui Athanasios Christopoulos au însemnat pentru el cea dintâi întâlnire cu poezia, dar adevăratul debut se produce sub puternica influență a lui Lamartine. Primele poezii sunt elegii, sonete și ode care pornesc de la motive romantice comune și celorlalți poeți munteni: curgerea timpului, deșertăciunea vieții, ruinele ca simbol al trecutului, destinul poetului. Interesul acestor scrieri - versificații reușite ale unui bun meșteșugar, lipsite însă de vibrație lirică autentică - stă mai
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
Dominantele tematice ale liricii lui sunt erosul și bucolicul. O întreagă figurație clasicizantă (Pan, Narcis, Elena, nimfe, fauni) însoțește aceste scenarii, transpuse într-o poezie elaborată în respectul formei. Rigoarea prozodică spre care poetul aspiră îl face să opteze pentru sonet sau alte forme fixe. Temperament stenic, J. este un poet al afirmațiilor constructive, al optimismului solar. SCRIERI: Oglinzi sonore (volum colectiv), Timișoara, 1945; Certitudini, București, 1958; Frumuseți simple, București, 1962; Nostalgii solare, București, 1965; Divagații și simetrii, București, 1969; Transparențe
JEBELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287670_a_288999]
-
și fantezie, cu spirit ludic și inventivitate. Insurgent cu expresie juvenilă, lui I. i-a plăcut să jongleze cu aluzii livrești și cu imagini. O sugestie pentru ce ar intenționa să fie poezia din Cinste specială e cuprinsă într-un Sonet: „Împerecheați-vă, cuvinte,/ Ca plumb și pulbere în flinte/ Vărsați din alfabet borhotul!” Violentarea relațiilor așa-zicând naturale pentru codul poetic al timpului nu se face în sensul „mai pur” al limpezirii logice, aceasta fiind chiar în opoziție cu proiectul
IVANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287647_a_288976]