2,499 matches
-
de ce, înclinam să-i dau dreptate. Doar că baia ei avea scurgerea mereu înfundată, iar de-a lungul faianței albastre urcau spre cerul tavanului zeci de limacși. Când ploua și se făcea igrasie în dormitor, trupurile băloase ale melcilor negri spânzurau de pereții zugrăviți în calciu roz. L LIV Din beția îmbrățișărilor cauciucate și a iubirii mulatre m-au trezit remușcările pentru soarta Sabinei. Am pus mâna pe telefonul care acumulase datorii irecuperabile și am sunat-o, cu frică să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
asemănătoare în viitor. Pentru a da acelei lecții o formă cât mai convingătoare, s-a dus în șură, a luat funia cu care se lega, vara, fânul în car, a făcut un zbilț și m-a anunțat că mă va spânzura. Locul execuției era părul din fața grajdului, al cărui trunchi se despica în două la înălțimea unui om. Mama mi-a pus zbilțul în jurul gâtului, apoi a trecut funia prin despicătura părului și a tras ușor, cu grijă, chestionîndu-mă: "Mai faci
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mă ierte. Dar încăpățînarea mea era mai mare decât spaima. În consecință, am refuzat cu cerbicie să promit că voi pune capăt carierei mele de incendiator, ceea ce a silit-o pe mama să simuleze mai departe hotărârea de a mă spânzura, pentru a mă determina să regret. Lecția de pedagogie a fost, însă, întreruptă de apariția tatei care n-a apreciat-o. În loc să mă ia de guler și să-mi tragă bătaia cuvenită, i-a dat mamei o palmă. Asta m-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
că va fi un post liber la Numărul Unsprezece în curând. Thomas memoriză această informație pentru a fi folosită ulterior. Avea considerabile implicații, la care se va gândi și pe care le va examina în voie. Crezi că îl vor spânzura? întrebă el brusc. Henry ridică din umeri. — Trebuie să recunoaștem că fost un ministru de finanțe jalnic, dar ar fi o măsură cam drastică. Nu, nu mă refer la Lawson. Tipul ăla de la ziar, Bazoft. A, el ! Cred că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dintr-o epocă la fel de greu de stabilit ca vârsta pianinei și o saltea pusă direct pe linoleul vernil, lucioasă de jeg ca centura neagră a vechilor samurai. Fereastra dublă nu are perdele și dă spre lacul Plumbuita. Pe peretele opus, spânzură un crucifix de ghips vopsit în auriu. Și din locul său de suferință veșnică, Iisus Hristos privește veșnic peste apele înconjurate de sălcii și bordeie. 7 februarie Mama lui Ilie rupe hârtia care se dezintegrează imediat, ca și cum moleculele s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și astăzi din cerșit. Nu a fost măritată, dar a făcut două fete, Viorica și pe Iliana, crăcănată gata, cu picioarele ca jugul boilor. A venit colectivul, Chimircan a ajuns mare brigadier la C.A.P., el ponta, el tăia, el spânzura. Și cum fiecare își dorea o văcuță lângă căsuță, tot așa și ai mei aveau o coajă de vacă, dar strânsură mai greu. Combine pentru grâu nu erau pe atunci, grâul se aduna cu secera. Am mers și noi cu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
încununat proiectele ambițiose, Machiavelli nu adaugă și exemplul unor conducători din cealaltă categorie, nefericită, ca să arate că, dacă ambiția îi propulsează pe unii, pe cei mai mulți îi pierde? N-a existat un Jean de Leyde, conducător al anabaptiștilor, încarcerat, ars și spînzurat într-o cușcă de fier la Munster? Deși Cromwell a fost glorios, fiul lui n-a fost detronat? N-a fost el văzut purtînd în brațe, spre spînzurătoare, corpul exhumat al tatălui său? Trei sau patru evrei care și-au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a fi păcăliți", ceea ce poate fi redus la: cel de lîngă voi este un prost, voi aveți destulă minte, deci trebuie să-l trageți pe sfoară, pentru că e prost. Sînt silogisme pentru care elevi de-ai lui Machiavelli au fost spînzurați. Politicianul, nu de tot mulțumit că a demonstrat, după modul de a judeca, ușurința cu care se poate înfăptui o crimă, relevă în continuare fericirea perfidiei; ceea ce este însă supărător este că Cezar Borgia, cel mai mare scelerat, cel mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mestecenilor. Proprietarul hotelului din Triberg avusese un sezon bun. Era foarte plăcut acolo și noi toți eram prieteni la cataramă. În anul care a urmat veni inflația, și banii nu-i ajunseră ca să-și cumpere provizii pentru hotel, așa că se spânzură. Asta era ceva ce ai fi putut dicta, dar nu ai fi putut dicta nimic din ce se Întâmpla la Place Contrescarpe, unde florăresele Își vopseau florile-n stradă și vopseaua se scurgea pe caldarâm, În stația de unde pornea autobuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
zgomot satisfăcător. Apoi chibritul se stinse. Se Întinse din nou sub pături. Se-ntoarse pe o parte și-și Închise ochii. Era adormit. Simțea cum vine somnul. Se ghemui sub pături și adormi. Capitolul 15 Pe Sam Cardinella l-au spânzurat la șase dimineața, pe coridorul Închisorii. Coridorul era strâmt și Înalt, cu șiruri de celule pe fiecare parte. Toate celulele erau ocupate. Deținuții fuseseră aduși acolo ca să fie spânzurați. Cinci dintre ei erau În celulele din față. Trei erau negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sub pături și adormi. Capitolul 15 Pe Sam Cardinella l-au spânzurat la șase dimineața, pe coridorul Închisorii. Coridorul era strâmt și Înalt, cu șiruri de celule pe fiecare parte. Toate celulele erau ocupate. Deținuții fuseseră aduși acolo ca să fie spânzurați. Cinci dintre ei erau În celulele din față. Trei erau negri. Erau foarte speriați. Unul dintre albi stătea pe haina Întinsă pe jos cu capul În mâini. Celălalt se-ntinsese pe haină cu o pătură Înfășurată pe cap. Ieșeau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Chelnerul duse sticla Înapoi Înăuntru. Apoi se așeză lângă colegul său. — Acu’ chiar că-i beat. — Păi, se-mbată-n fiecare noapte. — De ce-a vrut să se omoare? De un’ să știu eu. Cum a făcut-o? — S-a spânzurat cu o frânghie. — Și cine l-a dat jos? — Nepoată-sa. — De ce l-au dat jos? — Se temeau pentru sufletul lui. Câți bani are? — O grămadă. — Tre’ să aibă vreo optzeci de ani. — Oricum, așa pare, cam de optzeci. — Tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tine și pe urmă pe rus. — Nu, Întâi rusul și abia după aia eu. Cei de la ziar s-au Înșelat. — Și-atunci, de ce nu l-ai Împușcat? — N-am armă. Cu norocul meu, dac-aș avea o armă m-ar spânzura de zece ori pe an. Sunt doar un biet cartofor, atât. Se opri, apoi continuă: — Când câștig niște bani Îi joc și Îi pierd. Am jucat trei mii de dolari la zaruri și i-am pierdut. Cu zaruri bune. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să fie fatidic, definitiv. Dincolo de acea ură era amintirea teribilă a satelor devastate și incendiate de-a lungul anilor de invincibilele legiuni ale Romei, amintirea masacrelor, când, sub strălucirea însemnelor aurite ale Imperiului, tineri, bătrâni, copii erau luați din sate, spânzurați de picioare, torturați cu lovituri de lance și arși de vii, femeile erau violate de soldați, iar apoi omorâte - trupurile lor zăceau pe pământ, cu câte o lance înfiptă în pântece. Ura ce-i însuflețea pe războinicii celți - a căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lângă eșafod și-i făcu semn unuia dintre cavaleri. Cineva aduse un cal. — E calul tău, Valerius - Julius Civilis întinse mâna spre medic. Coboară de acolo. Vei veni cu noi. Vitellius te lasă în mâinile noastre. 18 Pe trădători îi spânzurau de copaci. Îi spânzurau și pe cei care fuseseră lași în luptă. La fel și pe spioni, al căror număr creștea de când Vitellius fusese ales imperator. Cel care își pierdea scutul în luptă se spânzura, pedepsindu-se singur pentru rușinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
făcu semn unuia dintre cavaleri. Cineva aduse un cal. — E calul tău, Valerius - Julius Civilis întinse mâna spre medic. Coboară de acolo. Vei veni cu noi. Vitellius te lasă în mâinile noastre. 18 Pe trădători îi spânzurau de copaci. Îi spânzurau și pe cei care fuseseră lași în luptă. La fel și pe spioni, al căror număr creștea de când Vitellius fusese ales imperator. Cel care își pierdea scutul în luptă se spânzura, pedepsindu-se singur pentru rușinea îndurată. Cei vinovați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
noastre. 18 Pe trădători îi spânzurau de copaci. Îi spânzurau și pe cei care fuseseră lași în luptă. La fel și pe spioni, al căror număr creștea de când Vitellius fusese ales imperator. Cel care își pierdea scutul în luptă se spânzura, pedepsindu-se singur pentru rușinea îndurată. Cei vinovați de fapte nedemne - de minciună, în primul rând, și de furt - erau aruncați în mlaștini, să fie acoperiți de noroi. Uciderea unei preotese era însă o crimă teribilă - atât de teribilă, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din trupele auxiliare, alții ajung chiar să lupte în legiuni. Acum, mulți batavi de-ai mei sunt în trupele lui Flavius Valens, iar alții sunt alături de Caecina Alienus. Din păcate, printre oamenii mei sunt și spioni. Pe mulți i-am spânzurat, dar apar alții, dintre războinicii mei cei viteji, fiindcă romanii ne-au adus și nouă banii, care îi corup pe cei lipsiți de mândrie. Își acoperi ochiul stâng. — Vitellius a ucis-o pe sora mea, zise îndurerat. Preoteasa noastră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Hector și îi spuse să coboare de pe cal. — Dă-mi banii, zise, privindu-l pe Hector drept în ochi. Banii pe care i-ai primit de la Vitellius. Când cei patru ambasadori trimiși de imperator intrară în sat, văzură un bărbat spânzurat de stejarul sub care fură rugați să-și lase caii. În coliba lui Julius Civilis, înconjurați de preoți și de războinici, ambasadorii se plânseră că fuseseră nevoiți să treacă pe sub picioarele spânzuratului care se legăna în bătaia vântului. — Voi îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
deși nu ne mai leagă de cer, nici umbră nu mai face; tace, acoperit cu dopuri de cer, cu soare și cu lună închis într-o carapace. Dar el există acolo și pe-n serate, îl aud scârțiind din brațele spânzurate de trup, slabe și neputincioase. Ca o cetate stă mărturie a unor vremi ce n-or să mai vie. * * * Au trecut ani mulți de când bucuriile s-au desprins de undeva de sus, de undeva de jos, până mi-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mai de seamă și bătrînilor 4. și a zis: Am păcătuit, căci am vîndut sînge nevinovat." "Ce ne pasă nouă?" i-au răspuns ei. "Treaba ta." 5. Iuda a aruncat arginții în Templu, și s-a dus de s-a spînzurat. 6. Preoții cei mai de seamă au strîns arginții, și au zis: Nu este îngăduit să-i punem în vistieria Templului, fiindcă sunt preț de sînge." 7. Și după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia "Țarina olarului", ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
importul ? Dar ce, Ludmila, blonda care îmi calcă inima pe ștaif, îți închipui că-i marfă autohtonă ?!? CĂMĂTARII Dați-mi voie să vă reamintesc un text cenzurat și ca atare încă neapărut în manualele școlare dar de care, în perspectivă, spânzură viitorul nației. Citat. “Aflat pe patul de moarte, propriu-zis într-un fotoliu în descompunere deoarece patul fusese închiriat pe două schimburi unor tineri funcționari fumători și fără alte vicii (N.R.Ă, deci aflat pe patul de moarte, venerabilul bancher își
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ai nevoie de nimic altceva decât de fler, așa cum au câinii, și de un manual serios de criminalistică. Priviți prima pagină a ziarelor: “Un copil își ucide tatăl cu un bătător de șnițele”, “X bate vecina până o violează”, ” se spânzură de gâtul calului ecvestru al statuii lui Penapod al IIIlea” și tot așa, din exemplu în exemplu până la sfârșitul alfabetului. Să fie clar pentru orice gazetar: fiecare rând trebuie să pulseze de crime, violuri, maso-sodo-chestii inimaginabil de inimaginabile. În acest
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
nu mai rîdeau. S-au apucat să-mi deschidă zilnic cu șurubelnița cap cruce cutia de scrisori, strîmbîndu-se iritați cînd vedeau că nu primisem nici un plic. Mi-au Îndoit ușița de la cutie, acum nu mai era necesar s-o forțeze, spînzura În balamale, ceea ce i-a enervat și mai tare. Au Început să-mi dea telefoane obscene. Să-mi sune la ușă și să fugă, apoi au furat soneria și izbeau cu picioarele, să-mi bată În țevi, să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
te trezești că te dai cu capul de scrin. Trebuie să-ncerci să te menții la nivelul de dramatică imbecilitate al lumii, acolo unde, de arunci o singură privire rotundă, te poți strica de rîs. Chiar dacă-ți vine să te spînzuri. De altfel, două acțiuni pe care le poți executa simultan. Cel mai bine-ar fi să le efectuezi Într-o altă țară, de pildă Germania. Dorința mea viscerală de ordine explică alegerea, o simți zbîrnîind Încă de la aeroport, ordinea, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]