3,853 matches
-
lumea! Această acreală este identică avgolemono-ului grecesc, în care oțetul este înlocuit cu zeamă de lămâie. Am pomenit ciorba de burtă; alături de cea de potroace, este unul dintre principalele remedii românești ale mahmurelii, o zeamă reparatorie, ivită în farfurii la spartul zorilor, după o noapte de chef. Deși astăzi ea este servită în 99,9% din restaurantele românești, voga sa nu pare a avea foarte mulți ani în spate. Referindu-se la această ciorbă, precum și la tuslama, Păstorel afirmă într-un
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de Corneille, Amphitryon de Molière, Triumful dragostei (Le Triomphe de l'amour) de Marivaux, fac parte din rarele comedii aristocratice ale teatrului francez. În Triumful dragostei, cei doi protagoniști principali, Agis, moștenitor legitim îndepărtat de la tron și prințesa Léonide de Sparte, sunt os de regi. 50 "Nici lacrimi nici suspinuri în comic nu se cere; El nu admite-n versuri o tragică durere. Dar rolul seu nu este ca, mârșav, uricios, Pe piață să atragă poporul cel de jos; Ci trebui
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
formulare poetică, conform căreia miturile sunt "plăsmuirile spirituale prin care ființa umană încearcă să-și reveleze sieși misterul existenței".125 Complexitatea ireductibilă a miturilor și unitatea lor contradictorie sunt puse de către Kernbach pe seama principiului de difuziune al acestora, al "oglinzii sparte", aceeași imagine reflectându-se în fiecare ciob, diferențele fiind determinate doar de poziția spațial-geometrică față de ciob al obiectului reflectat și de calitatea ciobului (care poate fi aburit, pătat, fisurat). Există astfel mituri simple, fie încă necrescute din starea rudimentară, fie
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
o ratată. Cineva care își pierduse cvasi-logodnicul în favoarea prietenei celei mai bune. Avea senzația că era un caz disperat. Și își dădea seama că nu se descurca deloc bine. Știa că Minette își făcea griji pentru ea (se îndopa ca sparta și lua în greutate kilogram după kilogram), dar nici că-i păsa. Cât despre Tish și Amelie, care erau și ele speriate, de compătimirea lor n-avea nevoie. Și-apoi, ce știu ele? își spunea nefericită. Cele două nu avuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
citit și eu despre asta. E la modă. —Hei, eu n-am nimic împotrivă, orice ar vrea ea să facă, spuse Stephen relaxat. Dacă își permite să arunce cu banii, n-are decât. Noi suntem aici oricând să plătim oalele sparte. Ce oale sparte? întrebă Nieve. Dacă apar probleme cu slujba aia a ta, zise Stephen. —Mai lasă-mă, i-o întoarse Nieve. Tu știi cel mai bine ce e aia să-ți meargă prost cu slujba. A fost cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
despre asta. E la modă. —Hei, eu n-am nimic împotrivă, orice ar vrea ea să facă, spuse Stephen relaxat. Dacă își permite să arunce cu banii, n-are decât. Noi suntem aici oricând să plătim oalele sparte. Ce oale sparte? întrebă Nieve. Dacă apar probleme cu slujba aia a ta, zise Stephen. —Mai lasă-mă, i-o întoarse Nieve. Tu știi cel mai bine ce e aia să-ți meargă prost cu slujba. A fost cea mai norocoasă zi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
un regres uriaș. Nu vreau să minimalizez situația. Dar ne putem reveni și din asta. Înălță capul pentru a-l privi, iar el observă că avea ochii roșii și umflați de plâns. —Să ne revenim? exclamă ea cu un glas spart. Să ne revenim? Nimeni nu își poate reveni din pierderile pe care la avem noi. Nimeni. E vorba de viața mea, de cariera mea, de reputația mea. Și de milioane de dolari. Tot viitorul nostru! —Viitorul nostru n-a depins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
tratez cum se cuvine, Ca pe eroi integri, incredibili. Ei fac dezmăț dintr-o idee mică, Supremul țel e linia finală, Iar eu rămân pe marea tablă goală Și sunt sacrificat, la o adică. Mă definesc nebun pe-o tablă spartă, Diagonala-mi este împlinire Și-mi scot, din ea, motiv și nemurire, Atunci când râd pionii și mă ceartă. 15 iulie 2011 În brațele timpului am simțit pe umeri palmele timpului dorise să mă ia în brațe curgeau pe tâmple ca
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
agrement. Lovim în toți, lovim în noi, intens, Ce pătimaș rostim înjurătura, Ne doare viața. Nu ne doare gura Atunci când facem glume fără sens. Schimonosiți de patimi contra cost Ne deplasăm, cu lăutari, spre moarte, Călcăm pe vise și pahare sparte, Fachiri ratați și condamnați la post. Lăsați-mă să plâng pentru voi toți, Să fiu un bocet la sfârșit de vară, Până și toamna vine într-o doară Și simți că vrei și simți că nu mai poți. 15 septembrie
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
superficiale. Oamenii respectabili nu au nimic de-a face cu asta. Așadar, cei doi bărbați de la SA au pus avizierul În camion, lângă altele de același fel. Își făceau treaba fără prea mare grijă, de vreme ce erau câteva care aveau geamul spart. După o oră, i-am văzut tot pe cei doi scoțând un avizier din ăsta dintr-o stație de tramvai din fața primăriei. De astă dată, m-am dus la ei și i-am Întrebat ce fac. — E pentru Jocurile Olimpice, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
avea nevoie să Îți Îmbunătățești standardele ca să lucrezi pentru ei. Dacă aș putea să câștig mai mult nefiind un detectiv atât de particular, aș fi făcut-o de mult timp, i-am spus. Numai că, În branșa mea, o gură spartă dăunează afacerilor. S-ar duce vorba, și câteva companii de asigurări și firme de avocatură serioase, pe care le pot numi ca fiind clienții mei obișnuiți, ar merge În altă parte. Haideți, știu că m-ați verificat, așa că să trecem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de mine, dintre toți oamenii, să o ajute să justifice o sumă mare pentru serviciile curățătoriei. Nu era, desigur, fața mea de băiat bun, care cântă În corul bisericii, și nici felul meu optimist de a fi. Cu nasul meu spart și maxilarul proeminent, eram chipeș numai după standardele unui ring de box dintr-un bâlci. Nu-mi Închipuiam nici măcar pentru o clipă că părul meu blond și ochii mei albaștri m-ar face la modă. Voia ea și altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ai reușit, totuși, să-i vii de hac. Nu văd nici o afurisită de gaură În tine, Gunther. Fac un curs de hipnoză prin corespondență. Cum ți-am zis, am avut noroc, nu m-a nimerit. Ai văzut și tu becul spart. — Ia ascultă, vezi că eu nu mă hipnotizez cu una, cu două. Tipul ăsta era un profesionist. Nu era genul care să te lase să pui laba pe arma lui În schimbul unei porții de șerbet. — Ce fel de profesionist? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ușa. N-aveam nevoie de cine știe ce pricepere ca să-mi dau seama că locul fusese Întors cu susul În jos. Parchetul de pe holul lung era acoperit cu cărți, hârtii, plicuri și dosare goale, ca și de o considerabilă cantitate de sticlă spartă, care provenea de la ușile unei biblioteci mari, cu rafturi și sertare. Am trecut pe lângă două uși și m-am oprit locului când am auzit un zgomot târșâit de scaun Într-una dintre camerele din fața mea. Am Întins instinctiv mâna după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ficțiuni în care ies noaptea pe străzi. Încep să visez atingeri. Vreau să scap de teroarea orelor fixe. Sunt disperată. Nu scriu pentru nimeni. Vocea mea din cap se lovește de pereți. Un exercițiu prin care să țin departe sunetul spart al zilelor ce se confundă una cu alta. Ca să--mi construiesc un colț numai al meu, colțul meu umed. Ca să pot vorbi cu adevărat despre cum m--am schimbat. Dureros și definitiv. O frică perpetuă. O oboseală perpetuă. O dependență perpetuă
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
tot ce există adânc și enigmatic în tine, dacă ești în stare să-ntîmpini cu același 45 curaj abjecția și sublimul, dezastrul și mântuirea, arhanghelul și estropiatul... în prima noapte din tabără n-am putut să dorm nici un moment, pentru că, la spartul discotecii, băieții și tipele lor s-au adunat pe un pat de lângă mine, în jurul unui casetofon Sony dat la maximum. Erau cei din liceul meu, dar aduseseră cu ei și o pereche nouă. El era lunganul care căuta să bage
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o piatră lată și descopeream o forfotă de furnici care-și cărau ouăle gălbui spre interiorul umed al pământului. Eram așa de fericit în singurătate! De departe, de pe terenurile de sport, se auzeau din când în când strigătele galeriilor. Vocea spartă a lui Lulu, solist ca de obicei, urmată de corul celorlalți, venea mult estompată prin filtrul vegetației: "Un salut din vechea Troie: Ahoe! Și-nc-o dată, 51 că e voie: Ahoe!"; Un salut din Cantemir: Hai sictir!" Când se dădeau goluri
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
am trecut în vis fără să-mi dau seama. Coboram într-o vale mlăștinoasă, acoperită cu lintiță, mătasea-broaștei, stânjenei veștezi, aproape putrezi, și 62 sclipitoare roua-cerului. O construcție pătrată, cenușie, se afla în mijlocul văii, la capătul unei cărări de cărămizi sparte și încrustate cu licheni. Când am ajuns în fața micii construcții mi-am dat seama că era un WC public, cu două intrări și câteva ferestre jegoase sub acoperiș. Pe fiecare ușă de intrare se afla câte o plăcuță nichelată prinsă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
visului meu, împietrit încă de fascinație și de groază. Nu știu de ce, îmi venea stăruitor în memorie aceeași imagine: patul meu devenea un mormânt străvechi, profanat și dezvelit, așa cum văzusem la muzeul de istorie, sub sticlă, iar eu eram scheletul spart, fărâmițat, pământiu, una cu țărâna, rânjind către tavan. Câteva cârpe putrede mă mai înfășurau, ca niște drapele dezolate, incandescente 99 de rafalele de timp care vâjiau peste mine. Și m-am gândit deodată că, acolo, în micul tumul din valea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pământ, la rădăcina vreunui calcan smolit și vârstat de mulțimea șuvoaielor de urină, să mă culc pe o rână și să putrezesc acolo, să rânjesc acolo, să mă destram și să mă fac țărână și cârpe împuțite și oase galbene, sparte... Numai versurile pe care le repetam în gând mă apărau, îmi dădeau curaj și mă făceau să visez la orele când, în altă singurătate, sub soarele negru al inspirației, aveam să-mi plătesc biletul, să-mi răscumpăr viața preschimbînd-o în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și strigături. Conacul, statuia și parcul rămăseseră adânc în urmă, goale ca o capcană însîngerată. Câteva ore am privit numai pe fereastră, n-am întors capul nici o clipă spre colegii mei, care lălăiau exuberanți. Undeva în spatele mașinii răsuna neobosită vocea spartă a lui Lulu, cu asemenea vi- 171 goare, încît îi materializa imaginea pe retinele mele, suprapusă peste perindarea satelor și a lanurilor de grâu. Rânjetul obraznic și scabros, ochii de păsăroi, părul nefiresc de negru și implantat ca la femei
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dor nebun de tine, nebun, 23 octombrie, descopăr un burdușit dulap cu cărți al școlii închis în magazia cu materiale sportive, mingi medicinale, plase de volei, o masă de tenis desfigurată, hărți de geografie zdrențuite, apoi mingi de handbal, fotbal, sparte, aruncate de-a valma, greutăți, într-un colț dulapul cu cărți, mă împiedic de un mare glob pământesc până să ajung la dulap, deși era închis cu un lacăt chinezesc l-am deschis forțându-l ușor cu un drug de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sigură că nu vomit în autobuz... De fapt, dă-l dracu’ pe Buddha. Îmi împrumuți bani de taxi? Ashling i-a dat lui Joy una de zece și două pungi cu gunoi care făceau un zgomot îngrozitor de cioburi și sticle sparte. —Aruncă-le la gheenă, te rog. Mulțumesc. La jumătate de kilometru depărtare, în Malone’s Aparthotel, duminica îi pica greu Lisei. Citise ziarele irlandeze, sau cel puțin paginile mondene. Și erau varză! Conțineau doar poze cu politicieni grași și terminați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
individualitatea lor, îi provocau cea mai mare neliniște. Nu existau flori în poemele Monicăi Kennedy. În schimb, erau termeni ciudați, brutali, pentru care Ashling a pierdut mult timp să îi descifreze. Cusut în tăcere Sângele meu e negru, Sunt sticlă spartă, Sunt lamă ruginită, Sunt pedeapsa și crima. Înapoi în prezent, Ashling l-a descoperit pe Dylan privind-o cu interes. —Ești bine? a întrebat-o el. Ea a dat din cap în semn de aprobare. Am crezut că te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
preluat întrebarea și în timpul primului an petrecut la Divizia Centrală am auzit o mulțime de versiuni: Blanchard câștigător prin K.O. în primele runde, Bleichert învingător la puncte; Blanchard oprit de arbitru să mai lupte, ori abandonând din cauza unei arcade sparte - orice, numai Bleichert câștigător prin K.O. nu. Când nu eram în câmpul lor vizual, îi auzeam șușotind despre poveștile noastre din afara ringului. Lee venise la Departamentul de Poliție din Los Angeles sigur de o promovare rapidă, ca răsplată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]