35,079 matches
-
pe-aripi de vânt. Cu pas ușor, gingaș de nimfă se îndreaptă spre livezi, Spre grădini, în zbor de fluturi:”Primavară cin’ te crezi?” "Menestrel cântând la harpa soarelui cu o restanță (De-astă iarnă, dar acum timpul toarce doar speranță. Cânta primăvara-n glastră și pe strune de viori Cântă primăvara-n suflet, printre zâmbete și flori. Cântă primăvara-n mine și în tine și în noi, Cântă primăvara, cântă pentru viața dintre ploi. Cântă mândră primăvară, nopților cu poezie
CÂNTEC DE PRIMĂVARĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384150_a_385479]
-
iubire, Și deodată prin aparat, Chipul ei că l-am pozat. Dar această mândră fată, Este cea de mult visată, Ce-mi apărea în vis mereu, Și tot timpul în gândul meu. Ea venea din altă viață, Și avea marea speranță, Să petrecem împreună, Cu mult drag și voie bună. Referință Bibliografică: A fost o vară minunată / Ilie Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1906, Anul VI, 20 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ilie Popescu : Toate Drepturile Rezervate
A FOST O VARĂ MINUNATĂ de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384160_a_385489]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ÎNDEMN... Autor: Cora Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 1899 din 13 martie 2016 Toate Articolele Autorului Înapoiați-i cerului seninul, bătrânilor speranța le-o lăsați, ascundeți, înainte de-al sorbi, pelinul și norii de furtună i-alungați. Copiii râdă veseli către soare, din case muzică răzbată pân’ la cer, femeilor le puneți, în păr, floare și Doamne, Tu, ajută-mă să sper
ÎNDEMN... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384186_a_385515]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CĂUTÂND...FERICIREA! Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1906 din 20 martie 2016 Toate Articolele Autorului M-am întâlnit pe drum cu fericirea Trecea zâmbind...la braț cu tinerețea... În calea lor speranțele-nfloreau Și se năștea sublimă, frumusețea... Am vrut să mă opresc...să le vorbesc... Să le întreb de drumu-au rătăcit Căci mult prea mulți sunt anii pustiiți De când la mine nu au mai venit! Dar n-am putut...timidă, am
CĂUTÂND...FERICIREA! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384168_a_385497]
-
să mă opresc...să le vorbesc... Să le întreb de drumu-au rătăcit Căci mult prea mulți sunt anii pustiiți De când la mine nu au mai venit! Dar n-am putut...timidă, am plecat Cu ochii-nlăcrimați și suspinând Și cu speranța pâlpâind în suflet Că poate vor veni cândva...curând! Dar...parcă-aud o voce ce mă cheamă Și tainic, se apleacă a-mi șopti: Noi locuim în inima din piept De-ai să ne cauți, să știi...ne vei găsi! Referință
CĂUTÂND...FERICIREA! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384168_a_385497]
-
Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 1900 din 14 martie 2016 Toate Articolele Autorului ȘANTAJ VITAL Să nu te supăr viața, am mers ades pe vârfuri Că liniștea din tine să poți să o păstrezi, Am domolit din zarva speranțelor din visuri Că tu în continuare să poți ca să creezi, În mine și în juru-mi puhoaie de minuni, Să cauți în neanturi puținii oameni buni Și nu c-aș reproșa, căci totuși te-am trăit Dar te întreb pe tine
SANTAJ VITAL de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384184_a_385513]
-
Ne-am pregătit și noi, dar și balanța, Pe-un talger soarele, pe altul luna, Cum suntem eu și tu, dintotdeauna, Când cântărim ce mare e distanța. Vedem cum adevărul și minciuna, În echilibru, potențează stanța Și suferim când rătăcim speranța, De când ne știm, o căutăm întruna. Dar căile spre tine nu-s ușoare, Cu inimi ca de plumb sau chiar mai grele, Aripi împotmolite n-o să zboare, Că-i mult prea aspru drumul către stele. Te regăsesc în sudul ars
MENE, MENE, TECHEL, UPHARSIN de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384180_a_385509]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > RONDELUL TIMPULUI Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1900 din 14 martie 2016 Toate Articolele Autorului Se-adună ani precum mărgăritare Fără să știm câți fi-vor în șirag... Ne conturăm speranțe temerare, Dorind cărarea dreaptă peste prag. Un gând frământă dor ce pace n-are, Dorind aproape tot ce-ți este drag, Deși trec ani precum mărgăritare, Fără să știm câți fi-vor în șirag... Din viață faci câmpie-nfloritoare, Lăsând
RONDELUL TIMPULUI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384188_a_385517]
-
gri prin aerul câlțos și fierbinte, care foșnește când corbii durerii trec în stoluri. Mă opresc din când în când și mă așez pe buturugile din pădurea arsă de vremea absurdă, prăvălită peste începuturile încolăcite ca niște liane pe aracii speranței, ce-au început să-nmugurească. Și nu mai știu unde sunt, nu mai știu ce caut. Plec mai departe, cu picioarele goale, prin cenușa fierbinte a dorințelor. Și în timp ce sufletul meu se răstignește pe inimă, încep să cânt din ce în ce mai tare
CRATER GHIOCEI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384197_a_385526]
-
din 13 martie 2016 Toate Articolele Autorului Când primăvara coboară din astre, Cu brațele pline de ghiocei, Ninge cu flori peste zări albastre Și verde-crud pune în ochii mei. În genele privirilor plăpânde Presară petale de iubire, Cu ploaie de speranțe să-mi inunde Suflet însetat de fericire. Pe câmpii o-ntâmpină viorele, Și-i împodobesc chip de fecioară. Din zori în seară-i cântă albinele: Bine-ai venit, Zână Primăvară! Petale de soare se preling din cer, Cu lacrimă în
BINE AI VENIT, ZÂNĂ PRIMĂVARĂ! de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384209_a_385538]
-
ram să dezvăluie mister De belșug în toamnă roditoare. Peste natură plouă bucurie Și fericire pe câmp înverzit, Când soarele în flori de păpădie, Lasă al vieții dar neprețuit. Culoarea de pe câmp cu viorele, Răsfrântă-n a ochilor oglindă, Revigorează speranțele mele, Focul iubirii să-l reaprindă. Autor Maria Filipoiu Din Antologia „Renaștere", Editura Liric graph și Grai românesc Referință Bibliografică: BINE AI VENIT, ZÂNĂ PRIMĂVARĂ! / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1899, Anul VI, 13 martie 2016. Drepturi
BINE AI VENIT, ZÂNĂ PRIMĂVARĂ! de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384209_a_385538]
-
narciselor, când în roșul trandafirilor și parcă nehotărâte, în verdele primăvăratec... Dintr-o încăpere, plutește, peste trotuare și peste capetele trecătorilor, o melodie clară, plină de soare și suspine... Da! Primăvara asta, numai ea este de vină! Inimi pline de speranțe trezite din somnul greu..., așteaptă cu nerăbdare să simtă din nou iubirea. In suflete cresc pe neașteptate rămurele pline cu mugurii fericirii. Ce frumos este să simt primăvara cum îmi reînvie toată ființa! Vechile gânduri, griji și dureri pot, în
O ULTIMĂ... PRIMĂVARĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384194_a_385523]
-
Satele-au îmbătrânit, Pământul s-a-nțelenit. Ne-au colonizat străinii, Ne amenință vecinii, Țara-i pusă pe butuci, Ei ne-au transformat în slugi. Veniți, frați din diaspora, Să-ntregim cu toții hora! Să ne unim forțel, Să aparăm hotarele! Ne punem speranța-n voi, Veniți alături de noi! Nu lăsați țara să piară, Nici neamul ca să ne moară! Nu mai băjeni prin lume, Vino-acasă, măi Române! Cât ar fi pâinea de rea, Tot mai bună-n țara ta. Te-așteaptă copiii, părinții, Căci
VINO ACASĂ, MĂI ROMÂNE! de IONEL GRECU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384212_a_385541]
-
A ce miroase? se întreba nedumerită . Ridică ochii și privi plină de uimire , dar și de încântare , zicându-și. O Doamne , dar e primăvara ! Miroase primăvara ! Stolul de păsări din înaltul cerului confirmau bucuria ei ,se întorceau, aducând cu ele speranța zilelor senine. Se dezlipi de tocul ușii de care se rezemase, plină de un val imens de bucurie se așeză pe banca din curte. Banca mai păstra ceva din umezeala iernii, dar soarele ce mângâia tot mai intens aerul și
A ȘAPTEZECEA PRIMĂVARĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384232_a_385561]
-
cules dintr-un loc cunoscut doar de tine și mi-ai dăruit, cei mai frumoși ghiocei din viața mea. Mi le-ai trimis atunci cu femeia de serviciu, cine se putea apropia de incinta spitalului? Soții stăteau pe sub ziduri în speranța că vor zări la ferestrele triste ale Maternității o părticică din micuța făptură, sau pe cea ce dăduse naștere pruncului. Ce de primăveri FERICITE, totuși. A venit și o zi tristă, o zi de toamnă ruginie. Atunci el a plecat
A ȘAPTEZECEA PRIMĂVARĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384232_a_385561]
-
frunze a mă-nveli. Slab căldura se răsfrânge în văzduhul plin de vară iar lumina se prelinge, se topește până-n seară. Versul meu de poezie cântă anotimpu-n care într-o zbatere târzie orice frunză cade, moare ... Și se-așează cu speranță 'ntr-un covor de flăcări vii, un dans plin de 'xuberanță ... Unde ești? De ce nu vii În înalturi a ne-ascunde - entități întru iubire? Ne vom pierde în secunde, -n clipe lungi, fără de știre ... Pe-a altarului albastru să ne ridicăm
AUTUMNALĂ de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384248_a_385577]
-
te iubesc ! Bucuria pe care o simte este nemărginită. Dintr-o dată ,pare că toate gândurile urâte i s-au spulberat iar locul norilor plumburii care-i tunaseră în suflet, e luat instantaneu de-un curcubeu multicolor,umplut de raze de speranță. Avea nevoie de ea. Avea nevoie de dragostea și de îmbrățișările ei ,de sprijinul ei. Fără ea ,ce rost avea să mai trăiască în continuare ? Știa că Lara era persoana care-l modelase, se simțise dintr-o dată,mai pur, mai
VIAȚA LA PLUS INFINIT (19) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384217_a_385546]
-
din figura delicată de altădată . „ Doamne , este nebună ! Nu poate fi adevărat ! ” Dar n-are timp să-i mai dea replică . Femeia pe care o iubește a fost aruncată în gol și el se agață acum, de orice brumă de speranță . Așa că o împinge și aleargă în goană, la marginea prăpastiei. „ Nu vrei să fii al meu ,dar nici al alteia nu o să fii ! ” Scoate pumnalul și se avântă în spatele bărbatului care privea îngândurat în jos ,la marea agitată. Și este
VIAȚA LA PLUS INFINIT (19) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384217_a_385546]
-
asta? Nu mă speria! Dacă nici această persoană nu mi-a dovedit abnegația, sinceritatea, atunci? — Eu doar ți-am atras atenția! Știi cum se spune că e bine să sufli și în iaurt! Ștefan și-a băut și cafeaua în speranța că cele două vor apare. Și, iată, că sună în sfârșit. Delia se ridică urgent de pe scaun și merse spre ușă. În ușă apăru Emilia singură, fără Cristina. — Bună ziua, spuse ea, privind curioasă la Ștefan. Nu se așteptase să găsească
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII SFÂRȘIT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384234_a_385563]
-
iubește atât de mult, ești convinsă de asta, da? Delia își strânse fiica în brațe sărutându-i părul moale. Sosise de câteva minute de la Judecătorie. Venise veselă, câștigase iar un proces destul de greu, cu martori ce îi dădură peste cap speranțele în dreptatea de care trebuia să aibă parte cel judecat, dar reuși să înfrângă minciuna și lașitatea și de această dată. Intră veselă în cabinet, își dădu jos trenciul ușor, se așeză pentru o clipă dorind să mai facă o
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384229_a_385558]
-
Urmează să i-a măsuri dar, primi totodată ordin să nu-și depășească atribuțiile. Acum știa cine este autorul gestului funebru și se pare că acea persoană pregătește continuarea și dorește să pună în aplicare amenințarea. Cristi jucă poker în speranța câștigării sumei ce trebuia să i-o dea fostei soției. Dar pierdu! Pierdu și garsoniera! Nu veni acasă: Rămase la spital, să poată clarifica următoarea mișcare. Ce îmi rămâne de făcut? Doar să-mi trag un glonte în cap! Dar
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384227_a_385556]
-
etapă. Dar în natură domnește rece vânt vijelios. Iar ploaia nu contenește să cearnă Cerul noros. Toamna își scrie cuvântul pe destine omenești, vieții rătăcind avântul în ai timpului nămeți. Resemnarea se așterne pe natura pustie. Ducând cu vise eterne, speranța-n reverie. © Maria Filipoiu 29.10.2014. Referință Bibliografică: RESEMNARE / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1406, Anul IV, 06 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
RESEMNARE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384276_a_385605]
-
ar mai avea ceva de spus, Însă, e doar o pasare, cu aripa întinsă, Care de vreme, vă fi-n curând învinsă. O ultimă zvâcnire, un ultim început, O dulce amăgire, înainte de sfârșit, O pasare fugara, cu aripa rănită, Între speranța și tristețe, se zbate rătăcita. Și dacă, așa târziu, tu mi-ai adus iubirea, Când vei pleca, să-mi lași uitarea, Să nu te caut în adierea vântului Și nici în faldul de turcuoaz al valului. Referință Bibliografica: poezie / Margareta
POEZIE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384273_a_385602]
-
trăiau modest. Dar vorba lui Mihai - „alții n-au nici atât”. Bucuria lor era Adrian. L-au dorit student, să facă el ce n-au putut face ei, să ajungă domn, să trăiască altfel decât trăiau ei. Adrian nu le dezamăgi speranța, era un băiat inteligent, dornic de învățătură, într-un cuvânt, un băiat bun. - Nu este o realizare formidabilă, un copil reușit? Lasă apartamentul. O să-l renovăm când va termina Adrian facultatea. Până atunci să-i dăm tot ce are nevoie
NOROC NESPERAT NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384238_a_385567]
-
a dat de știre. Ce să fi fost? -nu știu, nu știu. În noaptea asta,când ascultam cum ninge-ncet și infinit, am auzit deodat' bătând la geamul meu pe cineva. Ce să fi fost? -nu știu,nu știu. Poate speranța neîmplinită, speranța cine știe cui, trecând pe aici ea s-a oprit o clipă doar și a plecat. Sau poate chiar speranța mea, venind de cine știe unde, sperața mea din visuri chinuite, trecând pe aici mi-a dat de știre. Ce să fi
POVESTE DE IARNĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384275_a_385604]