11,560 matches
-
mai grăsuț, mai leneș, mai puțin sociabil și parcă sforăie mai tare decât Bob, când doarme. Când a apărut Lola în viața lor (ea e new entry, are doar patru luni și e în faza de papa-caca-mama-joaca), Taz s-a speriat. Nici acum, după o săptămână, nu e foarte confortabil cu prezența ei. Bob, dimpotrivă, era să facă infarct pe bază de pulsiuni erotice, când a văzut-o. A doua zi după apariția sexului frumos în universul lui, până atunci - ușor
Lola, Balthazar și Bob, trei câini care țin loc de televizor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19579_a_20904]
-
scurs lacrimile, acolo sus-sus la fereastra singurătății, un Auschwitz de rame căzând sau urcând, un gând imens construit din sticle, concave, convexe, cum stai ca un porumbel de granit ciocănind geamul orb, reflectând interior, exterior, cum stai ca o frunză speriată de picăturile de mercur ale furtunii de vară. Senzații, sentimente... ISBN: 978-606-640-172-2 Editura ANAMAROL, 2016
NOU LA EDITURA ANAMAROL, 2016 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385247_a_386576]
-
pe plaiul unde nu ai dus o viață-acătării pentru că ți-au frânt orice vis cu maiul, dându-l uitării. Simți că ești sătul de-atâtea mizerii, dar nu ești înfrânt, nu plângi în neștire și poți să zâmbești când vrăjmașii-îi sperii cu-a ta iubire. Anatol Covali Referință Bibliografică: Simți / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1986, Anul VI, 08 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
SIMŢI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385258_a_386587]
-
una din Cocu care mă tot hărțuiește la telefon. Am luat-o o dată în mașină la ocazie de la Pitești și de atunci i-am căzut cu tronc. S-a dat la mine tipa din primul moment și a reușit să sperie că e una mai robustă ca mine. Nu știam ce să mai fac ca să scap de ea și i-am spus să ia mâna de pe mine, că sunt însurat și sunt băiat la locul meu, dar bagaboanta aia mă încolțise
INGRID (3)FRAGMENT de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385254_a_386583]
-
dispus ca mașina să fie pregătită să plece la Călărași și a pornit grăbit spre ferma de vaci. Când a văzut-o pe tânăra sa colaboratoare în ce stare se află, cât era el de trecut prin viață, s-a speriat. Fata avea chipul palid, fără nicio picătură de sânge care să-l mai coloreze și privea în gol, bolborosind continuu vorbe fără noimă. A chemat mașina și s-a urcat cu fata, plecând direct la dispensarul comunal. Medicul dispensarului a
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349194_a_350523]
-
Nu se îndura însă, că l-a crescut de cățel. L-a găsit pe marginea canalului, murdar și flămând și i s-a făcut milă de el. Acum era bătrân, nici nu mai vedea bine, dar chiar dacă nu se mai speria nimeni de el, era un câine în curtea gospodarului. Așa a făcut și înainte ca bătrâna să facă comoția. Toată noaptea a urlat, de parcă urla la stele. Noaptea era întunecoasă, nu se vedea nici o stea pe cer și totuși Lăbuș
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349194_a_350523]
-
vieții și acceptarea sfârșitului cu seninătate. Pe pajiștea multicoloră, margaretele, sângele voinicului și bujorul sălbatec râd liniștite la soare și nu se invidiază între ele pentru frumusețe. Umăr la umăr participă la buna desfășurare a serbării câmpenești, veștejirea nu le sperie și nu le întristează, florile zâmbesc și când aud fâșâitul prevestitor al morții lor: coasa. Puful de păpădie se-nalță spre soare dansând în brațele care-l inițiază-n moarte ale vântului. Se moare discret, frumos ca o retragere de pe
LECŢIA DEMNITĂŢII ÎN FAŢA MORŢII, PREDATĂ DE NATURĂ de ELENA STAN în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349245_a_350574]
-
Cerul, /ca semn că e de-ajuns. Când totul se sfârșise, /o Mamă mai plângea. /Iudeii-și dădeau coate /și garda Te păzea. A treia zi din piatră /din moarte Te-ai sculat /că garda și iudeii, / fugind, s-au speriat. /Doamne! În fiecare Vineri /de Paști, pe înserat, /eu vin să văd vreo rană /dacă s-a vindecat. / Dar când mă uit la Tine, /roșesc și mă agit /de parc-am fost acolo /și eu și am fugit. Nu cumva
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
singura - foc și petală sărutului cu-otrăvi de orhidee. FETIȚA CU CHIBRITURI Prima dată a mers cu mine că nu știa cărarea la Sfânta Duminecă, dar i-am spus să nu treacă peste puntea unde albia apei e seacă. ...o speriam cu Muma Pădurii, dar cum râdea după spaimă! Se alinta copilul: „Hai, mă...?!” După mine desculță fugea alergând prin miazănoapte de brazi prin livada cu vrăjitul iaz al Sfintei Vineri din care băuseră norii de-au rămas până azi ca
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
întorceau spatele. Aflând unde stau au venit ca niște cerbi zburători, cu cântecul aspru al stâncilor și mi-au bătut cu coarnele în ușă. Dar nu le-am deschis. Mi-era rușine de pereți și zăvoare. Pereții-ntotdeauna mi-au speriat cărările sub cetini. Aș fi ieșit să le-ntâmpin cu pieptul deschis, dar aveam numai niște hârtii pe care-ngălbeneau pâlpâirile slovei. - Prieteni care mi-ați adus potecile și cântecul Duruitoarei la fereastră, iertați-mă! Apoi s-a făcut o
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
sau proza - pe an. Dacă sunt tineri atrași de poezie, îi sfătuiesc să citească mult, să vadă ce este și cum se face poezia bună. Să citească multă poezie și multă critică de poezie. Apoi, să exerseze, să nu se sperie de eșecuri și să exerseze iar. Fiindcă a scrie poezie este ceva de foarte mare importanță. Poate cineva să spună că el însuși este o pierdere de timp, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, care și-ar fi irosit
UN POET CU O IMAGINAŢIE MEREU ÎN CĂUTARE DE COMORI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361229_a_362558]
-
dar nu prea sunt). - Cum arată biblioteca ta de acasă? Ce autori preferi din literatura română? Dar din cea universală? Ce citești acum? - După gustul meu, „biblioteca” pe care o am arată bine. După al altora, probabil, ca ceva de speriat. De când am ajuns să lucrez ca bibliotecar, am descoperit avantajele aranjării alfabetice și am făcut la fel și acasă. Problema este că, ce iau de pe raft, nu mai pun la loc, cu anii. Deci, biblioteca mea arată „risipit” - pe sus
INTERVIU CU ANGELA MONICA JUCAN DESPRE OPTIMISMUL UNUI POET PESIMIST de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361230_a_362559]
-
-i făcu semn cu ochiul. De ei s-a apropiat un tânăr cu o față ștearsă, de fapt palid în general, cu o mână în buzunar și una fluturând-o pe lângă el. Din când în când, se uita în părți, speriat parcă de ceva anume. - Salut! spuse celor doi îndrăgostițiți. - Zi și tu, sărut mâna, că eu nu sunt bărbat, după cum vezi! Un anume lucru s-a rezolvat între Andu și băiatul necunoscut. Ceva s-a dat, ceva s-a luat
EUFORIE SINUCIGAŞĂ- PARTEA A DOUA de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360224_a_361553]
-
cu capul pe o cruce și sforăia liniștit deranjând oarecum stafiile din cavourile vecine. Omul era conștient că morții nu-i fac nici un rău, iar dacă vreun hoț, colecționar de verighete și dinți de aur, sărea gardul, cu siguranță se speria așa de tare de sforăitul său, că a doua zi îl găsea înțepenit cu vreo cruce în brațe, cu ochii holbați de spaimă și părul vâlvoi de groază. Ca recompensă patronul cimitirului poate îi va da vreo primă sau... un
LINIŞTE SUFLETEASCĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360241_a_361570]
-
să fie!”și întoarse încetișor capul. Alături zări un bărbat într-un costum gri cu șapca trasă pe ochi. - Ești chiar dumneata în carne și oase! - exclamă uimită. - În oase da, în carne mai puțin! - râse bărbatul. - Să nu mă sperii mamă că sunt bătrână și nu pot să fug. - Dar ce vânt te aduce aici? - Ehe, zilele grele și amare făcute de așa zisa democrație. Ăștia și-au bătut joc de noi cum au vrut... Dar de unde ai apărut? - Din
LINIŞTE SUFLETEASCĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360241_a_361570]
-
Mai bine roagă-mă să te învăț tehnica bătăii, bineînțeles pe pielicica ta! - și izbucni în hohot de râs alături de cei din jur. - Nea Mandache, chiar credeam că răstorni munții după moaca pe care o făcuseși! - chiui Pătru. - Te cam speriași, nu!? Întreg satul mă știe ca om pașnic, glumeț și pus pe șotii! Cei doi tineri căsătoriți au o poveste aparte. Părinții lor se aflau cândva doar la câteva case unii de alții și erau buni prieteni. Se ajutau reciproc
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
ce se întâmplă? Zarva sinistră de afară se amplifică. Băiatul continua să asculte în tensiune. Nevasta vru să-l mai întrebe ceva, dar el îi puse degetul pe buze în semn de liniște. - Care ești acolo de vrei să ne sperii? - strigă Pătru. De afară nici un răspuns. - Au venit lupii la animale? - șopti femeia. Misterele nopții sunt deranjate de un rânjet răgușit, iar la fereastră apăru la lumina lunii un chip de animal sălbatic care în loc de ochi parcă avea două lumânări
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
un bot păros, două coarne ca de bivol iar labele din față, pe care le rezemase pe pervazul geamului, păreau de urs. Bărbatul sări ca un resort și luă pușca de alături gata s-o descarce prin geam. Femeia se sperie și țâșni din așternut în brațele sale. Instantaneu pușca se descărcă, geamul se sparse, hidoșenia dispăru, iar glonțul ricoșă din fruntea acesteia pe lângă ei în peretele din spate. Buimăciți de această întâmplare care îi putea costa viața, rămaseră câteva clipe
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
ei în peretele din spate. Buimăciți de această întâmplare care îi putea costa viața, rămaseră câteva clipe neclintiți, stane de piatră. - Cred că-i necuratul, reuși să șoptească femeia tremurând ca varga de spaimă. Vrăjitoarea l-a trimis să ne sperie sau chiar să ne facă rău... Se răzbună pe noi. Nu trebuia să te iei cu ea la harță. Acum e vai de pilea noastră! - Stai liniștită! Să nu crezi în puterile demonilor. Așa ne-a învățat bunica ta. Nu
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
glas, noaptea trecută sperietoarea satului ne-a călcat ograda... La această veste Popa Ștefan se schimbă brusc la față și rămase cu furculița în mână ca împietrit. - Am tras două gloanțe după ea. La primul foc am vrut s-o sperii, dar împielițata nu s-a sfiit de avertismentul meu și a făcut așa de urât încât din instinct am apăsat pe trăgaci și am atins-o la umăr. Elena și Pătru povestiră de-a fir a păr cele petrecute în
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
Ai uitat motanul înăuntru? - întrebă Elena înspăimântată. Dar nu termină întrebarea că ușa de la intrare sări din balamale crăpându-se în două de peretele opus. La o secundă, o flacără ca un fulger lovi perdeaua prin geamul spart. - Huuu!... se sperie femeia. Pătrule, ăsta-i diavolul! Elena în culmea disperării, smulse din perete icoana cu Maica Domnului în brațe cu Pruncul și o puse în calea flăcărilor. Un șarpe de foc se roti pe tavan împroșcând scântei și tăciuni aprinși, apoi
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
în galop cai cu coarne spre gârlă și sar în ea. Apoi, din apa murdară, țâșnesc bivoli fioroși ce iau în coarne gardurile de la curtea vrăjitoarei, se transformă în șopârle care sar pe bojdeucă și dispar pe hornul acesteia. Baba, speriată de năvala lighioanelor în odaie, țipă disperată. Este conștientă că-i scăpase de sub control și aceste momente puteau însemna sfârșitul său. - Opriți-vă neisprăviților, că rămân fără aer! - Ne-ai jucat cum ai vrut! - răcni unul dintre împielițați cu vocea
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
care știe bine legea și se asigură că toată lumea din secția de votare își face treaba cum trebuie. Observatorii au în primul rând rolul de a preveni frauda sau apariția neregulilor, întrucât simpla lor prezență în secția de votare poate “speria” și limita riscurile. Câteodată viața lor poate fi mai grea, datorită presiunilor la care sunt supuși, tocmai pentru că membrii birourilor electorale sau politicienii locali vor să îi vadă plecați din secție Ne confruntăm constant cu presiunile pe care politicienii locali
Acești oameni s-au săturat să audă că „se fură” voturile. Și au hotărât să facă ceva () [Corola-blog/BlogPost/338214_a_339543]
-
mi-a spus tranșant: - Semnez, dar nu îți dau CNP-ul nici dacă îmi dai bani. Am eu, aici, ceva în cap, e o hoție în seara asta, dacă îmi face cineva credit la bancă? Mi-e frică. Replica domnului speriat de creditele făcute pe stradă cu CNP-ul a fost cea mai întâlnită. - Îți dau CNP-ul ca să îmi ia cineva pensia? mi-a spus o altă doamnă. Refuzul multor români de a semna listele de susținători indiferent de partid
Am strâns semnături pentru parlamentare și am aflat care este cea mai mare frică a românilor: „Nici dacă îmi dai bani nu-ți dau CNP-ul!” () [Corola-blog/BlogPost/338215_a_339544]
-
sentimentul umilinței. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Dacă omul ar acorda morții măcar un minut pe zi de meditație, conflictele în care ar fi implicat și-ar micșora importanța și soluțiile cele mai rele l-ar speria mai puțin, ar fi oricum mai indrăzneț și s-ar bucura mai mult ca există. Suntem însă făcuți să nu putem concepe în noi înșine că am putea muri, să simițim adică, nu doar să gândim, că murim în minutul
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]