5,679 matches
-
de foc stivuite de jur împrejurul casei sale ca un zid și le ducea pe cărări de munte până la coliba unde se ardeau cărbuni, răbdând durerea din umeri. Acum munca era singura lui scăpare. În urma lui, cu un munte de lemne în spinare și purtând ca și samuraiul, momohiki, venea tăcut Yozō. De când se întorseseră acasă, samuraiul nu-l întrebase niciodată ce părere avea despre cele petrecute. Dar când se așezară să-și tragă sufletul într-o vale cu iarbă scăldată de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
doborând trunchiuri de copaci cu ferăstrăul. Era mulțumit că atunci când muncea doar cu trupul, nu se mai gândea la nimic. Pe drumul de întoarcere către casă împreună cu Yozō și cu supușii, fiecare cu câte o sarcină de surcele tăiate în spinare, samuraiul murmura cuvintele seniorului Ishida la fiecare pas. „Neștiut de nimeni, nebăgat de seamă! Neștiut de nimeni, nebăgat de seamă!” În timpul lucrului, ca și cum și-ar fi adus aminte de ceva, samuraiul arunca uneori câte o privire înspre Yozō care muncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zise Wilson. Dă-te mai Într-o parte și trage În ceafă, chiar În spatele urechii. Macomber ținti cu grijă-n mijlocul cefei care se zbuciuma furios și trase. Capul căzu-n față. — Asta-a fost. L-ai luat În șira spinării. Sunt o priveliște pe cinste băieții aștia, nu? Hai să bem chestia aia, zise Macomber. Nu se simțise așa de bine-n viața lui. O regăsiră pe nevastă-sa, albă la față, În mașină. — Ai fost teribil, dragule, Îi zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la un moment dat că-i revine voința de-a munci. Și acum, dacă totul se termina așa, și știa bine că așa se termina, n-are de ce să se-ntoarcă ca un șarpe care-și mușcă coada fiindcă șira spinării i-a fost zdrobită. Nu ea era de vină. Dacă n-ar fi fost ea, ar fi fost alta. Dacă trăise-n minciună, tot În minciună trebuia Încerce să și moară. Dincolo de deal se auzi o Împușcătură. Trăgea foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
poalele dealului care se aplatiza și câmpia tot mai lată, pâlcurile de copaci și tufele turtite și potecile de vânătoare alergând spre apele secate, Într-un loc văzu un ochi de apă de care nu știuse până atunci. Zebrele, niște spinări mici și rotunjite, și antilopele, puncte care păreau să se cațere pe ceva În goana lor peste câmpie, Împrăștiindu-se acum, când umbra avionului se proiecta peste ele, devenind tot mai mici, și ele alunecând parcă În loc să galopeze, și câmpia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nick. Un păstrăv mare țâșni la suprafață aproape de barcă. Nick trase tare de-o vâslă ca să-ntoarcă barca și momeala care se răsucea departe-n spate să treacă prin zona În care-și căuta păstrăvul hrana. În clipa În care spinarea păstrăvului se ivi din apă, roșioarele țâșniră nebunește. Stropiră suprafața apei de parcă ar fi tras cineva cu mitraliera. Un alt păstrăv ieși la suprafață, hrănindu-se În partea cealaltă a bărcii. — Mănâncă, spuse Marjorie. — Da, dar nu mușcă. Nick Învârti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
deodată. Amândoi peștii erau masculi - lăsară dâre lungi, gri-albicioase, moi și curate de lapți. Toate măruntaiele, curate și compacte, ieșeau În masă. Nick aruncă resturile pe mal pentru nurci. Spălă păstrăvii În apele râului. Cum Îi ținea În apă cu spinarea-n sus, păreau vii. Nu le pierise culoarea. Se spălă pe mâini și uscă peștii pe buștean. Apoi băgă peștii În sacul care stătea deschis pe buștean, Închise sacul și-l puse În minciog. Cuțitul era Încă Înfipt În buștean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
alergă Într-o parte, atrăgându-l pe taur cu capa spre celălalt picador. Îl fixă spre celălalt călăreț cu o zvâcnitură a capei și se trase Într-o parte. Văzând calul, taurul atacă. Lancea picadorului Îi alunecă de-a lungul spinării și, când calul era ridicat În aer din cauza loviturii, picadorul era pe jumătate coborât din șa, cu piciorul drept ridicat pentru a-l feri și căzând În stânga pentru a ține calul Între el și taur. Cum calul era săltat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și-l aruncă pe spate. Zurito privea cum picadorul era scos din arenă. Ridicat În picioare, picadorul Înjură și-și lăsă brațele În jos. Manuel și Hernandez erau pregătiți, cu capele desfășurate. Iar taurul, marele taur negru cu calul În spinare, cu coarnele Încurcate-n scări și picioarele din față ale calului atârnând În aer, taurul negru Își Înfigea coarnele-n el de pe picioarele-i scurte, și apoi, arcuindu-și gâtul și ridicându-l, Împingându-l, Încercând să-l răstoarne, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mine. Dar eu Îl păcălesc Întruna cu capa.“ Scutură capa În fața taurului. Uite-l cum vine. Păși Într-o parte. „A trecut groaznic de-aproape. Nu trebuie să lucrez așa de aproape.“ Marginea capei era udă de sânge, de când măturase spinarea taurului. „Gata, ultima.“ Față-n față cu taurul, după ce se Întorsese cu el de fiecare dată, Manuel Îi oferi capa pe care o ținea cu ambele mâini. Taurul Îl privi. Pândindu-l, cu capul lăsat, taurul Îl privea, Îl pândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mișcare și se aruncă asupra taurului. Simți cu spada intră cu totul. Până-n plăsele. Patru degete Îi intraseră și ele În rană. Sângele Îi curgea fierbinte pe Încheieturile degetelor și se trezi deasupra taurului. Taurul se clătină cu el În spinare și păru că se scufundă. Și apoi se trezi singur În picioare. Privi taurul care se prăbușea Încet pe o parte și apoi căzu brusc, cu picioarele-n sus. Apoi gesticulă către tribună, cu mâna Încălzită de sângele taurului. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de nuntă al părinților mei Într-o cutie de tinichea ce stătea atârnată de o grindă și, tot În pod, borcanele cu șerpi și alte specimene colecționate de tata În copilărie și păstrate În alcool, alcool care scăzuse, astfel că spinările șerpilor și ale celorlalte animale erau expuse și se albiseră), dacă te Întorceai atât de mult În timp, Îți aminteai de o grămadă de oameni. Dacă stăteai să te rogi pentru toți, spunând câte un Ave Maria și câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Aici, la noi, nu cred că le-ar plăcea. Și acum, din nou la culcare! Somn ușor! La grădiniță După ce au fost afară, în curte și au jucat tot felul de jocuri, s-au dat în scrânciob, au lunecat pe spinarea albă a toboganului, au încins un meci de fotbal ori s-au întrecut la șotron, copiii sunt, acum în clasă. E ora de cunoștințe despre natură. Aici învață o sumedenie de lucruri în legătură cu ceea ce este pe pământ. Nu-i vorbă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
din farfurioară. Însă cum îi mai lasă gura apă! Nu, nu după lapte. Nici el n-ar putea să spună ce anume dorește. Ca la o comandă misterioasă, ochii i-au devenit mai ageri, mustățile au început să-i freamăte, spinarea îi este ca un arc și, iată, unghiile i-au ieșit, parcă, și mai mult din pernuțele pufoase ale labelor. Ochii lui Cuțulache l-au zărit. Privindu-i, Motănel îi și înțelege: „Rămâi acolo unde ești. Și, mai ales, încearcă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
coadă. Țâncul se gândește să facă o săritură și să-și înfingă ghearele în blana nepoftitului. Dar câinele e la postul său; nedoritul musafir e acum în laba lui. Un alt „musafir” urâcios apare imediat. Nu departe de Motănel. Arcul spinării pisoiului se desface ca la comandă. (Ai crede că Țâncul e doar o jucărie care, după ce ai întors-o cu cheia, sare cât colo imediat ce apeși pe un buton.) Unu, doi, trei! Motănel a plonjat chiar pe blana cenușie a
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
trezit și eu și, după mârâiturile cățelului și ale jivinei, am cam priceput despre ce putea fi vorba. Așa că am luat un par și m-am îndreptat către ei. Am prins un moment bun și, poc! am lovit vulpoiul peste spinare. Înțelegând că i-am venit în ajutor, Cuțulache a dat pace vulpoului, care, și așa, era tare amețit de izbitura mea. Sălbăticiunea s-a prăbușit la pământ. Atunci, i-am mai ars una în cap și lat l-am lăsat
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mi-au zburat În altă direcție. Ce s-ar Întâmpla dacă Mama Scumpă chiar ar rămâne acolo? Cum mi-ar schimba asta viața? Acest gând m-a făcut să simt furnicături În stomac. Simțeam cum mă lasă picioarele și șira spinării. Așa mi se Întâmpla de fiecare dată când simțeam că se va petrece ceva bun sau rău, când eram pe punctul de a mă lăsa În voia emoțiilor extreme. Cum și mama fusese la fel, mă temeam că și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a-i mulțumi pe conducătorii grupurilor de turiști și le dădeau camere cu vedere spre munte, În cazul nostru Muntele Dragonului de Jad. Numeroasele vârfuri ca dinții de ferăstrău te trimiteau Într-adevăr cu gândul la un dragon adormit, cu spinarea dințată. Când fusesem acolo ultima dată și mi se spusese că primisem o cameră cu vedere spre munte, fusesem foarte suspicioasă deoarece multe hoteluri se laudă cu vederile lor, dar de obicei nu primești decât un fel de licență poetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
focurilor de dimineață, cazane din care se ridicau aburi, grătare sfârâinde, totul pe fundalul vârfurilor Înzăpezite. „Atenție!“, strigau ei și treceau pe lângă grupuri succesive de femei Naxi cu greutăți de aproape 50 de kg de ace de pin atașate de spinare, cu legături În formă de cruce. După ce prietenii noștri treziți cu noaptea-n cap au petrecut 45 de minute antrenându-și plămânii În activități aerobice la o altitudine de 2 400 m și la o temperatură de 10 grade, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de bambus, care era mult mai dur și cu care le făcea ferfeniță săbiile celorlalți. Zbang! Zbang! Erau pui de șefi de trib care-și apărau satul de invadatori. Cel mai mare dintre băieți Își luă avânt și sări În spinarea unui bivol de apă care se odihnea pe marginea drumului. Se luptă cu coarnele animalului care stătea absolut nemișcat, iar apoi Îi dădu un șut În coaste Înainte de a se declara Încă o dată victorios. Ceilalți băieți Îl imitară luându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care se odihnea pe marginea drumului. Se luptă cu coarnele animalului care stătea absolut nemișcat, iar apoi Îi dădu un șut În coaste Înainte de a se declara Încă o dată victorios. Ceilalți băieți Îl imitară luându-și avânt și sărind pe spinarea bivolului, pentru ca apoi să se rostogolească precum niște gimnaști la o olimpiadă pentru munteni. Dacă ar fi vrut, bivolul s-ar fi putut ridica pe toate cele patru copite impunătoare ale lui și i-ar fi călcat În picioare făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
decedate? O, În cazul ăsta, ar fi prea frumos din partea lor, prea frumos ca să fie adevărat. În scurt timp, aduseră o căruță cu două roți trasă de bivolul de apă care-i lăsase pe micii spadasini să-i sară În spinare. Ochii lui Dwight aproape se umplură de lacrimi de recunoștință. Harry și Moff Îl ajutară să se urce În căruță. Fața Roxannei era marcată de Îngrijorare maternă și Îl mângâia pe frunte. Încă Îl mai iubea. Îi venea să plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de același fel de gânduri. Oare paturile or să fie tari ca piatra? Aveau măcar paturi? Ce fel de oameni erau cei din tribul Armaladon cu adevărat? Moff și Wyatt Își povesteau Întâmplări din călătoriile din tinerețe, cu rucsacul În spinare: cum i-a prins furtuna Într-un cort În care intra apa, cum le-au furat urșii mâncarea, cum s-au rătăcit după ce au fumat iarbă. Moff spuse că probabil Își vor aminti de această noapte ca fiind una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe cei doi câini. Apropiindu-se, o văzu și pe Saskia. Stătea pe un scaun dintr-un rând de taburete Înalte așezate cu fața spre o panoramă a Împrejurimilor. Nu zâmbea, remarcă el și-l trecură fiori reci pe șira spinării. Cadavre, câinii găsiseră părți din cadavre. Echipa de filmare Îl urmări până ajunse lângă Saskia. —Ai vreo veste? Întrebă el cât de calm putea. Spre ușurarea lui, ea clătină din cap. —Le-am dat mostrele de miros. Au căutat. Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai bine filmate, puține la număr, conțineau subiectele universale ale albumelor care se țin pe măsuța de cafea: localnici În costume populare colorate, canale Întortocheate, alei pline de fum. Și femeile acelea cu legăturile de ace de pin atașate de spinare cu sfori În formă de cruce, femei pe care el și Marlena le văzuseră la ieșirea din Lijiang. Cum se numea tribul? Ceva gen „Nazi“ sau „taxi“. Naxi! - așa se numea. În mod evident, tribul era și În Myanmar. Ha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]