8,775 matches
-
elev/student Dispozitivul de e-learning clasic Dispozitivul m-learning (fără fir) Se consumă timp pentru accesarea de e-mailuri sau pagini Web pentru realizarea comunicării. Anunțarea sosirii unui e-mail se face instantaneu. Se instituie o comunicare pasivă, asincronă. Comunicarea este directă, spontană, sincronă. Comunicarea elev/student-elev/student Dispozitivul de e-learning clasic Dispozitivul m-learning (fără fir) Față în față Flexibilitate Audio-teleconferință Audio, dar și videoconferință E-mail urmat de un alt e-mail 24 de ore/7 zile, conexiuni instantanee Locație privată Spațiu de conexiune
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Este vorba de actele motrice realizate prin contracția mușchilor scheletici. (Terminologia educației fizice și sportului, Editura Stadion, București, 1978. Le Petit Larouse, Ed. Larouse, Paris ). Deși unele dicționare consemnează ca sinonim termenul motilitate, drept acea aptitudine de a efectua mișcări spontane sau reacționale la om, noi considerăm ca acesta este propriu activității musculaturii netede, viscerale, care nu are o expresie mecanică vizibilă. Un alt termen utilizat în studiul motricității este adjectivul motor, provenit din latinescul "motor" cel care produce o mișcare
UNIVERSITATEA DIN BACĂU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT. In: APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
poartă "marca" personalității individului. Activitatea motrică este o înlănțuire de scopuri, spațiate în timp a căror atingere presupune depășirea unor obstacole interne și externe, asumarea unor decizii, etc.; ceea ce se "vede dintro activitate sunt structurile mai mult sau mai puțin spontane care aparțin prezentului și care se desfășoară sub ochii noștri. Acestea fac parte din ansamblul final care se va desăvârși într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat. "Secvența motorie a finalității este pregătită și cu ajutorul a numeroase componente
UNIVERSITATEA DIN BACĂU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT. In: APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
să evolueze și să inoveze (I. Prigogine), trebuie să fie capabilă să țină seama de: - complexitatea procesului educațional, caracterizat de prezența unui număr foarte mare de variabile, a căror acțiune este imposibil de controlat și prevăzut în totalitate; - actul liber, spontan, nedeterminat de precedente cauzale, ce apare în procesul educațional și afirmă caracterul teleologic al acestuia; - posibilitatea/necesitatea unei didactici situaționale, care depășește caracterul rigid al rețetelor în favoarea unei abordări în situație, mai aproape de multitudinea factorilor care pot interveni în procesul
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
anumite cazuri și condiții, în populații compuse din indivizi identici a priori (cum ar fi moleculele în chimie, celulele în biologie, agenții economici în știința economică, locuitorii unui oraș în urbanism etc.). La modul general, structurile disipative corespund apariției, aparent spontane, a unei ordini, adică a unei morfologii spațiale sau temporale în sânul unui sistem alcătuit dint-un mare număr de entități și supus unor constrângeri externe speciale (Boutot, 1997, p. 42). Teoria structurilor disipative este cea care argumentează un al doilea
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
Sfântului Duh se Înscrie În „pattern”-ul vetero-testamentar al neascultării, obrăzniciei, rebeliunii lui Israel În timpul exodului. Blasfemul prin cuvânt trebuie pus În corelație cu Împietrirea inimii. Cuvântul izbitor, murdar, ofensator la adresa divinității nu poate fi interpretat ca o izbucnire necontrolată, spontană, imprevizibilă a unei minți/inimi scăpate momentan de sub control. Dimpotrivă, el reprezintă manifestarea unei Încăpățânări sistematice, a unei Încremeniri calculate, deliberate și provocatoare. Blasfemul este emanația unei voințe de distrugere bine exersate. Blasfematorul persistă În refuzul revelației, al adevărului evident
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
disputa în jurul teoriei maioresciene a „formelor fără fond” anticipează idei din E. Lovinescu. „Figuri universitare” clujene pe care B. le-a cunoscut sunt Gh. Bogdan-Duică, Sextil Pușcariu, I. Breazu. Capitole importante le sunt dedicate lui I. Agârbiceanu, apreciat ca povestitor spontan și fecund, și lui Pavel Dan, unde inedite detalii memorialistice și de istorie literară completează traseele analitice în universul operei. În versuri ce cultivă prozodia clasică - multe adunate postum în volumul Cântece de pe coline (1974) - B. rămâne la temele liricii
BRATES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285866_a_287195]
-
o dominantă, prin simplificare maximă. Limbajul este cel care animă apariții mecanice, automate, oarbe și insensibile, acționate doar de câteva impulsuri, prozatorul creând tipuri memorabile, care se definesc mai cu seamă prin dialoguri și alocuțiuni de o densă expresivitate, alerte, spontane, concise. Comicul, generat de situarea în zona rupturii logice sau a contradicției, de ignoranță, de contrastul dintre intenția vorbitorului și semnificația reală, este însăși substanța din care se întrupează personajele. Cu o inteligență umoristică rară, B. a selectat acele gesturi
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
familiale), cântecul lirico-epic împrumută, de obicei, melodia cântecului liric. Se pare că preferințele se îndreaptă tot mai mult spre cântecul lirico-epic. Mijloacele de realizare artistică specifice speciei sunt: fraza amplă, aglomerarea de epitete, hiperbola, îmbinarea de formule stereotipe cu creația spontană, monorima și stilul oratoric. Asupra epocii și mediului în care a apărut b. au fost emise păreri contradictorii. Geneza unor tipuri sau motive s-a confundat adeseori cu geneza genului însuși. Chiar dacă unele subiecte, cum ar fi cele haiducești, datează
BALADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
echilibru vital, somatic și psihic, suferința devine pentru individ un „destin” (H.E. Sigeristă. În ceea ce privește originile durerii, acestea sunt diferite, ca de altfel și natura lor. În general, sunt admise trei forme de durere, după originea și natura lor: aă durerea spontană, de regulă acută, de scurtă durată și trecătoare, lipsită de pericol vital; bă durerea provocată, mai nuanțată, mai complexă și care poate fi o durere provocată de alții, sau o durere autoprovocată; că durerea imaginară, care este o durere psihică
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ridiculiza. Râsul este contagios, pe când plânsul este singular. El atrage atenția dar nu este contagios. Cel mult trezește compasiune, dorința de a căuta să-l Înțelegem și să-l ajutăm pe cel aflat În impas. Plânsul este Întotdeauna sincer și spontan, fiind mai greu de stăpânit, pe când râsul poate fi controlat voluntar. 2. Disperarea Este un sentiment vital, datorat impresiei că În fața ta totul se Închide. Este forma de supremă izolare, de totală limitare și Închidere interioară a ființei umane. Disperarea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este reprezentată prin bocire sau plângere, tânguirea colectivă legată de despărțirea de cel care a murit. Aparent, cele două mari grupe de experiențe psihomorale ale durerii și plăcerii au un pronunțat caracter cultural, ca forme de manifestare. Ele sunt conduite spontane sau programate, cu caracter simbolic, absolut obligatoriu, inseparabile de viața individuală sau colectivă. Din acest motiv, suntem obligați să le cunoaștem semnificația internă. Rolul lor este de a ușura traumatismul sufletesc și moral al despărțirii. Dacă am stabilit faptul că
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sensul de „a-fi-Împreună-cu”, presupune, așa cum am spus câteva etape, și anume; aă Așteptarea unei Întâlniri cu un loc, un obiect, o persoană. Este o etapă de pregătire care poate fi planificată anterior, dorită sau impusă, sau poate dimpotrivă, să fie spontană, ca surpriză. bă Întâlnirea propriu-zisă reprezintă contactul direct cu celălalt, punerea față-n față, faptul de „a-fi-Împreună”. Aceasta reprezintă starea de coprezență propriu-zisă. că Încheierea, sau sfârșitul Întâlnirii a faptului de „a-fi-fost-Împreună”, și despărțirea celor doi. La aceste trei etape
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
faptul că eu nu pot acționa voluntar asupra forței vitale de care dispun, dar eu pot să-mi mobilizez forța sufletească conform voinței mele, nevoilor și intereselor mele. În egală măsură, forța sufletească se poate afirma singură, În actele mele spontane, de creație artistică sau de cercetare științifică. Ea este mobilizată de motivații interne În aceste situații și nu de intențiile mele conștiente și voluntar dirijate, rațional. Rezultă de aici faptul că forța sufletească este potențialitate care se manifestă În act
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
moral sau, dimpotrivă, prin intenții cu caracter negativ imoral: intrigă, calomnie, situații conflictuale etc. Temele pot fi pregătite anterior sub forma unor „proiecte de acțiune” sau pot reacutiza vechi pasiuni aflate În stare de latență, după cum pot izbucni În mod spontan sub formă de conflicte. Temele acțiunilor psihologice se dezvoltă pe fondul unor pasiuni care generează stări de tensiune interioară, neliniști, proiecte, având o importantă Încărcătură emoțional-afectivă care le Întrețin și care ajunsă la un nivel de saturație se va manifesta
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În felul acesta, mai mult decât o simplă Întâlnire. El este o intimitate reciprocă bazată pe sentimente morale prin care este compensată o suferință, o lipsă, o stare precară a unei persoane de către alta. Ajutorul este trăit ca o atitudine spontană care vine dinspre conștiința morală a celui care oferă, dar, În același timp, este și o voce a rațiunii, care Îmi spune că cel aflat În suferință, În nevoie, trebuie ajutat. Anulând, prin ajutor, suferința altuia, care mă tulbură, eu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
strategie pe care fiecare individ trebuie să o aibă În vedere atunci când urmează să se Întâlnească cu altul. 1. Acordul Prin acord se poate Înțelege situația de acomodare pozitivă a două persoane În cazul unei Întâlniri. Pregătită În prealabil, sau spontană, această Întâlnire are un caracter pozitiv prin faptul că cei doi pot stabili o relație interpersonală imediată. Ei pot comunica liber, degajat, sincer. Se stabilește și o punte emoțional-afectivă Între aceștia, construindu-se treptat o ambianță În care cei doi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
la dezvoltarea lor sufletească și morală. 2. Dezacordul Se Înțelege prin dezacord situația de neacomodare, de inadaptare reciprocă, cu caracter de respingere negativă a două persoane În situația Întâlnirii dintre ele. Deși poate fi pregătită În dinainte, sau poate fi spontană, această Întâlnire va fi negativă, Întrucât cei doi nu vor putea niciodată să stabilească Între ei o relație interpersonală. Fiind diferite ca interese, ca gusturi, preferințe, tip afectiv, model de gândire, nivel de cultură, profesiuni etc. cele două persoane nu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
prejudiciată. Este un fel de reîntoarcere la situația anterioară conflictului, o anulare a traumatismului psihomoral al victimei. Reparația prejudiciului nu se face numai prin acțiuni exercitate asupra victimei, ca terapii morale psihologice. Ea are caracterul unui act de autocompensare psihomorală spontană, care ține de mecanismele de apărare/afirmare ale Eului persoanei respective. Acestea sunt următoarele: aă restituirea obiectelor furate victimei; bă retractarea injuriilor, calomniilor, a intrigilor la adresa acesteia; că uitarea celor Întâmplate, cu caracter traumatizant de către victimă; dă uzarea actelor de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
al doilea aspect; - inteligență de nivel scăzut, concentrată spre aspectul practic; - emotivă, tulburată, versatilă; - modestă, cedează ușor, docilă, se acomodează ușor; - așezată , tăcută, serioasă; - oportunistă, se eschivează de la respectarea normelor; - oscilează între a fi timidă, temătoare și a fi îndrăzneață, spontană, sociabilă, cu o ușoară înclinare spre al doilea aspect; - dură, satisfăcută de sine, realistă; - bănuitoare, dificil de înșelat; - anxioasă, sentiment de culpabilitate; - inovatoare, plină de resurse, găsește puterea în ea însăși, hotărâtă; - tensionată, frustrată, surmenată; - oscilează între lipsa controlului, în
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de sensibilitatea sa artistică, la primele armonii preeminesciene. O ideologie literară explicată greoi, dar temeinic, în prefețele volumelor tipărite, ca și în risipa publicistică, trimite la ideea originală a lui Gianbattista Vico, teoretizată în romantism, privind întâietatea poeziei ca expresie spontană de „simțire”, ca primă formă de creație a spiritului uman. Concepția subsumează eticismul luminilor, cultivând „virtutea” ca ideal și finalitate, crezului clasicist ce se revendică nu doar de la latinitatea horațiană, ci, în mod declarat, de la „modelul” poetic italian, suprem reper
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
realizată mai mult la nivel județean, nivelul local fiind ignorat. • Amestec confuz public/privat. Deși ideologia sistemului a pus de la început la bază principiul complementarității/parteneriatului public-privat, în fapt, sistemul public a rămas subdezvoltat, speranța punându-se într-o extindere spontană și neorientată de vreo prioritate a serviciilor de asistență socială oferite de organizațiile nonguvernamentale. În mod special guvernarea 1997-2000 a mizat aproape exclusiv pe „societatea civilă” în asigurarea serviciilor de asistență socială, ceea ce a condus la un eșec evident al
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
prevenirea, tratamentul și inserția/reinserția socială formează un proces unitar. Dependența de droguri ca „boală cronică” Procesele care stau la baza dependenței de droguri sunt considerate manifestări ale unei boli cronice, evoluând cu perioade de recăderi și recidive sau remisiuni spontane ori consecutive tratamentului. Cauzele determinante în debutul și menținerea proceselor menționate sunt multifactoriale, în care predispoziția genetică interacționează cu factori biopsihologici și socioculturali. Tratamentul dependenței de droguri Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (1998), tratamentul persoanelor dependente de droguri este un
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
distinge două categorii de crize: crizele de dezvoltare - nașterea unui copil, adolescența, pubertatea, criza de la mijlocul vieții, menopauza/andropauza, pensionarea, moartea naturală - și crizele circumstanțiale - nașterea unui copil cu dizabilități, sarcina la adolescente, boli terminale, accidente, calamități naturale, șomajul, avortul spontan, divorțul, moartea prematură etc. Naomi Golan adaugă perspectivei teoretice dezvoltate de Hill practicalitatea intervenției efective, dezvoltând principiile de bază ale consilierii în criză. Din perspectiva sa, teoria intervenției în criză poate fi rezumată prin următoarele puncte esențiale: a) orice individ
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
mod mai decis decât ceilalți - spre un intimism de substanță, preocupat de marile teme ale existenței: iubirea, lupta cu timpul, obsesia morții, adeziunea la peisaj, raporturile cu transcendența. Rezultă de aici o poezie a bucuriilor simple, solar-meditativă, bazată pe confesiunea spontană, țintind refacerea trăirii imaginativ-fanteziste prin încorporarea realului în „mica” sau „marea” autobiografie. Exultanța în fața frumuseților firii, trăirea frenetică a evenimentului cotidian, surprinderea candidă a devenirilor firești sunt componente ale unei poetici de jurnal existențial, în care umbra înnegurată a morții
CAPRARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]