4,031 matches
-
-i așa?... Da. Și de cît timp e plecat În străinătate... de două luni? De trei luni? Nu? De aproape un an! Așa de mult! Înseamnă că-i place Europa, nu? Este prima călătorie? Nu? A patra? Muribundul ridică din sprîncene a mirare, dar În același timp, pe buzele sale subțiri și expresive, se zărea un zîmbet obosit, ușor cinic. PÎnă la urmă reuși să stoarcă totul de la el: muribundul aflase tot ce avea de aflat. Rămase apoi cu ochii țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu este același lucru cu teritoriul; și, pe urmă, ai cam încurcat hărțile. În fond, tocmai venim de la o întâlnire cu șeful guvernului acestui continent. Urmă o pauză, apoi îl auzi: - Oh, acela! Altă pauză, urmată de o încruntare a sprâncenelor și de cuvintele: - Ce vrei să spui cu harta? - Mai târziu, spuse Gosseyn. O să-ți explic. Dar nici lui, cu sau fără ajutorul conceptelor Semanticii Generale, camerele de locuit prin care se uita acum nu-i inspirau dragoste la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
interstelară se operează o traducere automată; și principalele limbi pământene au fost adăugate după ce, draga mea soră - se opri și aruncă o privire spre Patricia Crang - a venit aici și, uh, și-a găsit un soț. Tânăra femeie ridică din sprâncene, dar nu zise nimic. Iar Gosseyn n-avea de gând să comenteze problemele personale. Dar, în mintea sa, acest aspect - Enro și situația lui specială - căpătă brusc un înțeles special, neîntârziat. Cu capacitatea lui specială, făcu o fotografiere foarte precisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
urâtă pe cap care semăna a păr: un smoc de țepi se răsfira în creștet. Dar fața: o gură mică, aproape lipsită de buze, un nas ciudat, mic și deasupra, dominând, doi ochi mari, rotunzi, cu pupile negre, dar fără sprâncene. Păreau să aibă un fel de pliuri de piele deasupra și dedesubtul ochilor. Înainte de a mai observa și altceva, la dreapta sa se deschise o ușă și cinci Troog și o ființă umană intrară ducând niște platouri. Ființa umană - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
urmează să fie ținute următoarele Jocuri?" "Tokyo", a spus David. "Atunci, iarăși nu voi fi acolo. Poate nici nu trebuie să fiu acolo." Schneiderhahn a făcut o pauză. "Dar cum stau lucrurile cu voi, băieți?" David și-a ridicat o sprînceană. Eu am privit spre gazda noastră cu neîncredere. Într-un an, de cînd îl știam, nu-l auzisem niciodată făcînd o glumă. Dar ce știam despre el? Nu știam nimic despre Schneiderhahn. Nimic despre afacerile lui, nimic despre călătoriile lui
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fi apropiat. Mi-am ridicat capul și mi l-am sprijinit în mîini. Într-o ceață de apă și abur l-am văzut pe David. Buclele negre de-a curmezișul frunții și depășindu-i urechile prin care se scurgea apa. Sprîncenele, fruntea largă și bărbia grea, buzele cărnoase. Nasul mîndru cu ochii de fiecare parte, care întotdeauna priveau ironic, doar acum nu, în acest moment ireal dintre trezie și vis. Umerii lui și relieful mușchilor pe piept și pe brațe. Burta
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
țării lui și în sud. Oricum ar fi stat lucrurile, am obținut rezultatul dorit. Ultima noastră competiție din acel sezon avea să fie una specială. Aveam să vîslim în campionat. "Un echipaj în al doilea an?" a spus David cu sprîncenele ridicate, după care a început să rîdă. Am rîs cu el. Mă simțeam înspăimîntat și mîndru în același timp. Unde ne ducea Schneiderhahn? Nu mai era rîul suficient de lung? Nu erau antrenamentele noastre destul de dure? Cum vom vîsli pe
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
simțeam înspăimîntat și mîndru în același timp. Unde ne ducea Schneiderhahn? Nu mai era rîul suficient de lung? Nu erau antrenamentele noastre destul de dure? Cum vom vîsli pe o mie de lacuri? A fost rîndul lui Schneiderhahn să-ți ridice sprîncenele. Nici un motiv de rîs, meine Herren. Rezultatele și vîrsta sînt două categorii care se intersectează, dar nu se suprapun." Și-a ciocănit servieta. Înăuntru se aflau programele noastre de antrenament. Și alte hîrtii. "Am comparat rezultatele voastre cu timpii posibililor
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
grasă întrucât ani în șir a lucrat la cantina ceapeului, și cum zic, așa se întreabă politicienii în abureala aceea a mea, se agită în dosul parbrizelor Patrol Nissan, Mercedes, Opel Vectra, stau acolo și dau din mâini, mișcă din sprâncene ca să ne dea de înțeles că țara e în pericol: cum se poate să se întâmple toate acestea, cum se poate ca Beji-tanti să se aburce și ea pe șiț și să plece în devălmășie multiculturală la cules de porumb
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
e destul de precisă pentru a determina felul rasei Sciților, ca aparținând celei mongole. Lipsește mai ales un punct esențial, care fără îndoială ar fi trebuit să lovească pe medicul grec, dacă l-ar fi văzut, anume nasul turtit, ochii și sprâncenele oblice, lucru de care el nu face nici o amintire. Apoi rasa mongolă e de obicei slabă și nu are pântecele atârnând. Fenomenele de această natură, pe care le înfățișează rasa chineză, sunt datorate îngrășării prin întrebuințarea opiului. Herodot deosebește anume
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
semn tinerelor să se dea la o parte. Erau niște fete vioaie. Una dintre ele opri apa. Celelalte se dădură înapoi. Liniștea se instaura în sala de baie. Cel ce se îmbăia se lăsă pe spate, strângându-și buzele, cu sprâncenele contractate, și-l măsură pe zveltul Gosseyn-Ashargin. Tensiunea provocată de această examinare asupra sitemului nervos al lui Ashargin era grozavă. De vreo zece ori, printr-un efort de voință, Gosseyn făcu pauză cortico-talamică non-A. Era obligat, nu numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
trenul mergea printr-un tunel. Simțeam o durere ascuțită în picioare, dar eram fericit și nepăsător. M-am ridicat și am făcut cîțiva pași, cutremurîndu-mă cînd mi-am văzut fața în fereastra vagonului. Aveam un cap mare cu păr și sprîncene dese și încurcate și o față obișnuită, dar nu-mi aminteam s-o mai fi văzut. M-am hotărît să aflu ce fel de oameni mai sînt în tren. Pe coridor sufla un vînt rece dinspre locomotivă. Am mers uitîndu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se întindeau de-a lungul peretelui, iar cel aflat lîngă ușă avea un scaun în interior și un semn pe care scria INFORMAȚII. Am intrat și m-am așezat. După o așteptare îndelungată, la ghișeu a apărut un bătrîn cu sprîncenele zburlite și a zis: — Da? I-am explicat că abia sosisem și nu aveam nici un ban. Aveți mijloace prin care să vă dovediți identitatea? I-am spus că nu, n-am nimic. — Sînteți sigur? V-ați căutat bine prin buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Rima îl salută din cap și își continuă lectura, dar ceilalți părură surprinși și-l luară la rost: „Unde-ai fost?“ „Ce ai făcut?“ „Credeam c-ai dispărut.“ Lanark lăsă manuscrisul să cadă pe masă lîngă Sludden, care ridică o sprînceană și-l întrebă ce era. — O chestie pe care-am scris-o. Ți-am urmat sfatul. Nu era loc lîngă Rima, așa că Lanark se strecură pe canapea, între Sludden și Frankie. Sludden citi două pagini, răsfoi restul, apoi îi dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stătea lîngă ea se aplecă spre Lanark și i se adresă cu o voce scăzută: — Te afli pe marginea unei prăpăstii, nu-i așa? în ciuda bărbii, avea o față copilăroasă și serioasă, cu un semn albăstrui, ca o vînătaie, deasupra sprîncenei drepte. Adăugă potolit: — Oamenii din organizația asta văd prăpastia cu mult înainte, așa că pune-ți mănușa la loc, nu te putem ajuta. Lanark își mușcă buza de jos și-și puse mănușa la loc. — Dacă o să ieși vreodată din prăpastie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
De ce nu ridicați niciodată jaluzelele? — N-ai putea suporta priveliștea, Sprîncenatule. Nici noi n-o suportăm, care sîntem într-o formă perfectă. îl porecliseră Sprîncenatul. își examină fața în oglinda de bărbierit de douăzeci de centimetri pătrați și observă că sprîncenele îi erau înspicate cu fire albe. Se întinse pe pat gînditor și le întrebă: — Cîți ani îmi dați? — Puțin peste treizeci, spuse una din ele. — Oricum, nu mai ești puștan, zise cealaltă. El dădu din cap ursuz și observă: — Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nu, prietene, mai trebuie să stai cîteva minute! Un pacient este pe punctul de a se transforma în salamandră, întotdeauna un spectacol impresionant. Luați loc, o să vă arăt. Le indică un divan și rămase în picioare cu fața la ei, tamponîndu-și ușor sprîncenele cu batista. — Spune-mi, Lanark, la ce instrument știi să cînți? îl întrebă el. — La nici unul. — Dar ai ureche muzicală? — Nu. — Dar probabil știi cîte ceva despre ragtime, jazz, boogie-woogie, rock-and-roll? Nu. Ozenfant suspină. — De asta mă temeam. Nu contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am încredere în terapia verbală. Cuvintele sînt limbajul minciunii și eludării. Muzica nu minte niciodată. Muzica vorbește sufletului. Lanark se foia nerăbdător. în lumina ecranului gura lui Ozenfant părea atît de încremenită în surîs, că părea lipsită de expresie, în timp ce sprîncenele își schimbau forma, trecînd de la o expresie gînditoare la una de uluială sau nefericire profundă. — Pe Lanark îl plictisesc toate aspectele astea tehnice, spuse el. O să-i arăt mai mulți pacienți. Vorbi în microfon, și pe ecran apăru un cadru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înfățișare saturniană, îmbrăcat în robă academică stătea aplecat peste o catedră în fața unor șiruri de bănci goale. întoarse spre Thaw o față lungă, brăzdată și triunghiulară sub bolta unui craniu oval și chel. Avea o mustață neagră și mică și sprîncene ironice. Ridicînd două foi, îl întrebă: — Tu ai scris asta? — Da, domnule. — De unde ți-a venit ideea? — De nici unde, domnule. — Hm. Bănuiesc că citești mult? — Destul de mult, domnule. — Ce citești acum? O piesă intitulată Dinastia. — Dinastia de Hardy? — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ar trebui să vii. Poate că ai ceva de spus. Thaw o luă la fugă cu pași mari pe terenul de joacă. în fața ușii de la clasa de matematică se opri, își șterse zîmbetul pînă la urechi de pe față, își încruntă sprîncenele, schiță un zîmbet, deschise ușa și se duse la locul lui, urmărit de privirile colegilor de clasă. Kate Caldwell, care stătea pe rîndul celălalt, îi zîmbi și clipi întrebătoare. El se aplecă peste o pagină de axiome prefăcîndu-se că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ochi dacă s-ar ridica și ar pleca, așa că se amuză încercînd să rezolve două sau trei probleme, folosind cuvinte în loc de cifre și rescriind ecuațiile ca pe niște argumente dialectice, dar curînd se plictisi și, înfruntînd c-o privire distrată sprîncenele ridicate a reproș ale profesorului care-i supraveghea, îi dădu lucrarea și urcă în sala de artă. Celelalte examene au fost ușoare, așa cum se așteptase. Doamna Thaw se întremase treptat-treptat, dar în timpul examenelor răcise puțin și suferise o reșută. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sigur? — Pentru a trece îmi trebuie note maxime la tot ce am scris, iar eu am scris mai mult absurdități. — De ce-ar scrie cineva cu inteligența ta absurdități după patru ani de cursuri? — Din lene, presupun. Directorul își ridică sprîncenele. — Chiar așa? întrebarea e: vei continua să fii leneș, dacă tatăl tău îți va permite să mai stai un an la școală? Cu alte cuvinte, Duncan, vei învăța ca să obții un certificat inferior la matematică, dacă domnul McEwan e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe trotuoar sub felinare. Auzi cum se deschide o ușă și apoi murmurul vocii lui Marjory urmat de tonurile mai joase ale altcuiva. în cele din urmă, ușa se închise iar Marjory veni lîngă el cu o cută verticală între sprîncene. — îmi pare rău, Duncan, dar nu poate veni. Probabil că e răcită. — Nu-ți face griji. Ea îi adresă un zîmbet fugar și politicos. îl tulburau liniile încordate de la colțurile gurii ei. Dacă o să zîmbească prea des, îi va apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
casa mea? Nu. Mă duc să mă culc acasă. Noapte bună. Drummond veni după Thaw în hol. — Hai să fim raționali, Duncan. De ce-ar trebui să te culci? — Ca să dorm. Drummond rămase în picioare, își încrucișă brațele, își împreună sprîncenele lîngă șaua nasului și spuse cu o voce fermă și liniștită: — Te sfătuiesc să nu ieși pe ușa aia, Duncan. — Hopa! Nu ești în formă atunci cînd trebuie să recurgi la comenzi, zise Thaw, dar zăbovi. De ce să nu ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de masă. Monboddo aruncă o privire și făcu cîteva mișcări repezi cu dreapta, pînă cînd Munro îi puse un stilou între degete. Era pe punctul de a semna, cînd Lanark strigă: — Opriți-vă! Monboddo se uită la el ridicînd din sprîncene. Lanark se întoarse spre Munro și țipă: — Știi că nu vrem să ne întoarcem în Unthank! Am cerut un oraș cu soare! — Un om cu reputația ta nu-și poate permite să aleagă. — Șeful i-a făcut un raport prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]