3,241 matches
-
fos grea... - Băiete!... exclamă Anton oftând cu cerbul de gât; continuând în gând... „Croiește-ți de-acum, singur soarta!“. Iar lacrimile i se opriră în gât și altceva nu mai adăugă, de parcă tot ce voise să spună s-ar fi spulberat după acel singur cuvânt, și-l lăsă liber să plece. Pădurarul, fără îndoială că s-a gândit la primejdiile ce-l așteptau în codri. Anuca, oare, ce mai putea face!.. În pădure Nică putea să-și piarda viața, și ea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ai fost. Nieve părea îngrijorată. — Poate că de data asta n-o să mai fie așa. N-aș fi atât de sigură. Și oricum îl ai și pe Aidan. Nieve dădu din cap. —Tocmai asta e. Visul poate că s-a spulberat, dar el a rămas alături de mine. Și probabil despre asta vorbeai când mi-ai zis că banii nu aduc fericirea. Nu l-am putut cumpăra pe Aidan cu ei. Iar el e cel mai important lucru din viața mea. Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
l au uitat și în acest an pe vecinul Maxim, un văduvoi roșcat, care ținea cu sfințenie toate sărbătorile, dar Dimitrie le spuse că vor avea vreme a-l colinda înainte de a merge la preot. Vântul le bătea din față, spulberând mantia de nea, cese așternuse pe spatele cailor. Copiii lui Fetea și a Nataliței se lipeau, înfrigurați, unul de altul, îmbodoliți în cojoace mari, cât de un stat de om, fermecați de frumusețea tainică a iernii și, așteptând, cu nerăbdare
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
vârfurile aripilorde 3,5 m. În adâncul mării polare trăiesc peștele de mare și codul.În apele din jurul Antarticii trăiesc delfini, balene, foci si alte creaturi marine. Vanturi polare deosebit de reci, bat in regiunile polare tot timpul anului. Adesea ele spulberă zăpada mai fină de la suprafața, provocând viscole puternice .Nu ninge prea mult deoarece e prea frig ca umiditatea să se evapore. Drepturile copilului Toma Diana, Tiriteu Denisa-Maria, S.A.M. Sirețel De multe ori stau și mă gândesc că sunt unul
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
noi a fost alta. Și împărțită pe etape. Mai întîi, am văzut vânzătorii de bilete de loterie care îi invitau insistent pe trecători să nu piardă ocazia de a câștiga lozul cel mare. Pe mină, la Coatzacoalcos, am văzut vântul spulberând pe străzi biletele rupte, inutile. La început, ne-a impresionat grandoarea ruinelor. Apoi, am aflat povești crude, care anihilau romantismul. Cum să păstrezi o măsură în aceste impresii contradictorii? La Merida, am descoperit că se poate rătăci foarte bine și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
deasupra. Popoare de magicieni, de telepați, de posesori ai Enigmei. Noi eram generația care îi va-ntîlni când pecețile se vor desface și ei vor ieși, în hoarde triumfătoare, cu ochi teribili, plete de lumină albă, palme împrăștiind 82 flăcări, ca să spulbere dintr-o dată nenorocitul edificiu al civilizației noastre. Subteran, subteran - cuvântul ăsta ne fascina. Dedesubt se aflau gnomii, blajinii, atlanții, vrăjitoarele, zânele, hipogeii, morții, nenăscuții, precum și dublul fiecăruia dintre noi. Căutarea trebuia să se-ntoarcă spre pământ, să dea în lături
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a vieții și-a agoniei. Galbenul, nevăzut cu ochii, și țipătul, neauzit cu urechile, aura exterminatoare, creșteau și pulsau și vibrau, păianjenul își smucea tot mai puternic labele, ca un pui într-un ou, până când oul țestei mele s-a spulberat în țăndări și pe tot necuprinsul, aruncând lumină de 96 flacără, cu labe de flacără, cu pântec de flacără, păianjenul și-a întins stăpânirea... M-am regăsit culcat cu fața-n sus, încă paralizat, pe patul din dormitor. M-am
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
că mișcată de gestul său s-a aplecat spre el să-l ridice, atunci a cuprins-o în brațe și a culcat-o la pământ, și primul meu impuls de a curma cât mai repede această oribilă scenă s-a spulberat instantaneu când mi-am dat seama că nu auzeam nici un țipăt, că nu vedeam nici o zvârcolire, că totul se petrecea atât de firesc încât, și probabil intensitatea privirii mele era atât de puternică încât, simțindu-se privit, el s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să îi pocnească urechile. O senzație amorțită și difuză de alienare. Singura realitate palpabilă era agonia degetelor sale amorțite de la picioare. Poate... poate... poate au vrut să spună Dublin, New York. —Dublin, Irlanda, spuse Calvin Carter ca ecoul unui tunel lung, spulberând și ultima ei picătură de speranță. Nu îmi vine să cred că mi se întâmplă mie asta. —Irlanda? —Locul acela mic și umed de pe partea cealaltă a Mării Irlandei, explică generos Barry. Unde se bea mult, spuse Lisa leșinată. —Și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
seară. Deci operațiunea Înveselește-o-pe-Clodagh merge înainte? —Mergem la L’ Oeuf, spuse Clodagh încântată. Sunt secole de când nu am mai ieșit. —Uite, ce zici dacă stă și Ted cu mine cât am grijă de copii? spuse Ashling, sperând că Clodagh va spulbera ideea. —Ted? Cel mic și negru? se gândi Clodagh. Bine, de ce nu? Pare inofensiv. 27tc "27" Ashling s-a trezit devreme pentru a scrie CV-ul lui Clodagh, după care l-a rugat pe Gerry să îl aranjeze, să îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nici celorlalți mult să o ajungă din urmă. Tăcerea se așternu, în timp ce toată lumea se uita la spuma de pe fundurile cănilor lor goale (care continua să fâsâie într-un mod ciudat și radioactiv) și la cele zece sticle rămase intacte. Lisa spulberă tăcerea: —Să deschidem alta? întrebă ea inocent, de parcă abia îi venise ideea. — Am putea, presupun, spuse Trix, imitând foarte bine o stare de indiferență. Sigur, de ce nu am face-o? spuse domnișoara Morley, pe care prima cană o schimbase considerabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
odată, Ashling simți o nesiguranță. Dacă el se răzgândise? Dacă, acum că o avusese, nu o mai voia? Apoi Jack spuse încet: —Ashling, ești cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat vreodată. Și toate îndoielile ei s-au spulberat. Bineînțeles, întrebarea este, spuse Jack, în întuneric, mă vei mai respecta mâine dimineață? Nu îți face griji, spuse Ashling somnoroasă, oricum nu te respectam. El o ciupi. Bineînțeles că te voi respecta dimineață, reluă ea. S-ar putea să râd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
poruncit să zboare și să spargă zidul. Omul se întreba uluit cum va reuși mica făptură să facă asta. Pasărea măiastră și-a luat zborul spre înălțimi și a aruncat diamantul deasupra muntelui negru, ridicat de zmeu. Muntele a fost spulberat și razele de lumină au invadat micuțul sat. Oamenii, care nu văzuseră de mult lumina, își țineau mâinile la ochi, că să se obișnuiască din nou cu lumina. Toți erau fericiți, dansau și cântau pe ulițe. În depărtare, zâna cea
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
învârtindu-se în ring pe melodia Perfidia, minunându-mă în sinea mea de felul în care îmi schimbaseră viața cei doi. Apoi a sosit miezul nopții, formația cânta cu foc, iar eu nu știam ce să fac. Kay mi-a spulberat nesiguranța. M-a sărutat ușor pe buze și mi-a șoptit: — Te iubesc, Dwight! O grăsană mă apucă și-mi suflă în față cu un cornet înainte să reușesc să-i răspund. Ne-am întors acasă pe autostrada Pacific Coast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
bune. Zi-mi cum i-ai hăcuit sânii. Zi-mi... Manley urlă: — Nu! Sears izbi cu bastonul în scrumieră. Sticla plesni, iar chiștoacele zburară în toate părțile. Roșcatul își mușcă buza. Sângele țâșni și i se scurse pe bărbie. Sears spulberă grămada de sticlă spartă și cioburile se împrăștiară în toată încăperea. Manley se smiorcăi: — Nu, nu, nu, nu, nu! Știai exact ce vrei să faci! șuieră Sears. Ești un vulpoi bătrân și știi o grămadă de locuri unde să duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
venind din pâlnia imensă. Mi-am strâns aripile lângă mine și am privit dincolo de golul în care se învârteau, într-o spirală interminabilă, culori, ramuri de copaci înfloriți, raze de soare, frunze răzlețe, sclipiri aurii, valuri de apă limpede, zăpadă spulberată înspre nori și ace de ceas. Era ceva amețitor și impresionant, acea priveliște rotitoare... însă, fără să-mi dau seama, pâlnia se apropia de locul în care mă aflam, întinzându-și din ce în ce mai mult marginile care înghițeau spațiul. În partea cealaltă
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
l-a lovit pe preot. Lui Chereas i-a luat o clipă: am văzut cu ochii mei coarnele taurului în mâinile lui, capul care se răsucea și apoi taurul căzând pe pietre, plin de bale. Râse și Împăratul. Astfel se spulberară îndoielile lui Macro, care credea că Sabinus și Chereas îi erau credincioși. A predat imediat însemnele și a renunțat la comandă. Cu gândul la bogăția și puterea pe care avea să pună mâna - o funcție care te făcea asemenea vechilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se numeau musculi. Pe insulă se răspândi zvonul că se pregătea o debarcare în forță, pentru că legiunile erau deja instalate pe plajă. Teama care se iscă aduse zile mai liniștite. Nu fu nici un război. Visul - sau utopia - Împăratului nu se spulberă. Era însă un răgaz scurt; după mai mulți ani, când Roma plănui extinderea imperiului, războiul avea să izbucnească. Între timp, în Roma controlată de Domitius Corbulo, unde pretorienii patrulau ca în timpul domniei lui Tiberius, nimeni nu știa unde se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
niciodată; așa cum spune Ibrăileanu, „dacă te Îndrăgostești la 16 ani, nu te mai Îndrăgostești decât de aceeași femeie În alte variante“. Hotărârea am luat-o după ce m-am Îndrăgostit de E.; odată, urcam Împreună cu ea pe ulița de lângă casa surorilor Spulber (casa dei misteri, cum Îmi place să-i spun), o adevărată obsesie a liceenilor ce nu făceau altceva, În pauze, decât să spionăm ce se Întâmplă vizavi, cine intră, cine iese, cum e Îmbrăcată azi sora cea mare a Getei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
corpolentă ținându-se de braț cu Geta“ (cea mai mare curiozitate, aș putea s-o numesc agonică, era aceea de a reuși să privim Înăuntru să vedem ce se petrece după perdele). Am evocat la casa dei misteri pentru că Geta Spulber era prietenă cu Emilia C., de care mă Îndrăgostisem; eram după vacanță, când Îi scrisesem o scrisoare; Îmi răspunsese și am fost fericit toată vara. Atunci când urcam Împreună cu E. pe acea străduță, a avut loc această destăinuire. „Ești prea poet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o mai iau de la capăt, În speranța că voi găsi vreodată itinerarul adevărat? Nu există și posibilitatea să mă rătăcesc definitiv și să nu mai pot ieși niciodată către sinele meu? Atunci, toate energiile cosmice coagulate În mine se vor spulbera fără urmă. Noi nu existăm decât În hazard și virtual; cum să ne mai imaginăm că ființa noastră a fost programată precis de marele Programator? Aș vrea să cred totuși că nimic nu este Întâmplător, că nașterea și prenașterea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pierduse tot farmecul și devenise ștearsă. La liceu, jocul privirilor cu domnișoarele din clasa mea a devenit mai complex, cucerind treptat teritorii din ce În ce mai secrete. Candida a venit și ea În aceeași clasă, a VIII-a C, unde, Împreună cu șatena Geta Spulber și cu bruneta Emilia Chifor, formau un trio grațios, spionat continuu de privirile băieților. Aici, parcă nu ne mai uitam doar cu privirile unii la alții, ci și cu corpurile, aspirând În taină ca acestea să se cunoască cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să intre-n porii materiei Sudoarea acră-a singurătății alungând-o departe Cu bubuituri se despică hruba-nchisă a eului meu. 15.10.1960 Păsări de pradă spânzură noaptea În visele cărnii Miresme bolnave adie suav din stârvul căutărilor Se spulberă fumul infinitului În lucruri aceleași Și casele noastre atârnă ciolane falnice rupte din Marele Os Dacă mă caut acum neprihănit printre văile pasiunilor oarbe Nu-nseamnă că s-a clintit crucea ce-o port Oh, ce departe sunt pereții lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai dat nici un semn de viață. Oare mă părăsește și el? Te-ai mira? Nu... de ce să mă mir? E atât de firesc să fiu singură, și asta În momentele cele mai grele... Ce poate fi mai dureros, decât idealul spulberat de niște dușmani nemernici, dragostea (pentru Petre vorbind) lovită cum nu se poate mai crunt, Încercarea de a te salva (cu Marinică) fără nici un rezultat, lipsa inspirației, totul e contra mea, dar sunt puternică, pentru că sunt singură. Am unele momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Poate pentru că peste masca mea cu care ies În lume masca de a ritma cu pașii muzica mi se pare ridicolă. Mască peste mască! Ar fi idiot! Iluzie de fericire... ce imensă dragoste Îmi puteai da... și cum te-ai spulberat... și cum ai murit... Mă gândesc și-acum la el. Animalul acela splendid, dublat de un suflet cum numai imaginația poate să-mi creeze, omul acela perfect a plecat... S-a speriat de o secundă În plus pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]