5,301 matches
-
acolo locuiau - poarta solară În a oamenilor lume scările de stânci coboară - Și în verdea-ntunecime a pădurilor s-adun-; Și pe negre stânci trunchiate stau ca-n tron în verdea lume Și din cupe beau auroră cu de neguri albe spume, Pe când mii de fluvii albe nasc în umbră și răsun-. Cîte-odată-un corn de aur ei răsună-n depărtare, Trezind sufletul pădurii, codrilor adânci cântare, Chiamă caii lor ce-aleargă cu-a lor coame umflate-n vânt; Vin în herghelii de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
S-arată - n-ai mai crede că-i geniu infernal. 171 {EminescuOpIV 172} Când ca un vis argenteu plutește blonda lună Prin marea-albastră-n ceruri, prin somnoroșii nori, Când noaptea-i o regină lunatecă și brună, Când valuri lovesc țărmii cu spumele răcori, "Eu de pe stâlpul negru iau arfa de aramă, Arfa a cărei sunet e turbur, tremurat, Arfa care din pietre durerile le chiamă, Din stâncile stârpite, din valu-nfuriat... "Și cânt... Din valuri iese câte o rază frântă Și pietrele din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lumina pîn-ce-or fi de gheață Frumoși-ți ochi - să-ți devastez așa Tot ce tu ai frumos... o, mă învață Să te ucid cu respirarea mea! Să murim amândoi... La ce trăiesc eu, La ce trăiești tu pe a lumii spume? Sărmane inimi închegate-n vreme, Sărmane patimi aruncate-n lume; Ah, să murim, nu plânge, nu te teme Că undeva s-află al nostru nume! {EminescuOpIV 184} Încet, încet... să ne culcăm în raclă, Încet de pe pământ ne-om furișa
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
scârbă și inimei durere. Și noi simțim că suntem copii nimicniciei, Nefericiri svîrlite în brazdele veciei... Și sufletu-ne-n tremur, ca marea se așterne Tăiat fiind de nava durerilor eterne; Ca unde trecătoare a mării cei albastre, Dorința noastră, spuma nimicniciei noastre. Și noi avem o lege - deși nu Dumnezeu - Simțim că Universu-l purtăm și prea ni-i greu: Știm a fi strănepoții acelui vechiu păcat, Ce seminția Cain în lume-o a creat. De n-o-mbrăcăm în pilde
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu-i cer de cât mormântul rece, Repaos lung la lunga mea durere - De cât să port iubirea-mi în tăcere Mai bine ochiu-mi moartea să mi-l sece. Căci lumea e locașul pătimirei: Un chin e valu-i, iară gândul spuma, Dureri ascunse farmecele firei. Odată te-am văzut - o clipă numai Și am simțit amarul omenirei... Ce-am folosit că-l știu și eu acuma? {EminescuOpIV 242} TU CEI O CURTENIRE... Tu cei o curtenire În glumă - și dorești Să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de visuri e o schele. Căci ce-i poetu-n lume și astăzi ce-i poetul? La glasu-i singuratec s-asculte cine vra. Necunoscut strecoară prin lume cu încetul Și nimene nu-ntreabă ce este sau era... O boabă e de spumă, un creț de val, un nume, Ce timid se cutează în veacul cel de fier. Mai bine nici odată el n-ar fi fost pe lume Și-n loc să moară astăzi, mai bine murea ieri. {EminescuOpIV 263} M-AI
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca alții - un ceas măcar, o zi? Cuvinte prea frumoase le-am rânduit șirag Și-am spus și eu la lume ce-mi este scump sau drag... Aceasta e menirea unui poet în lume? Pe valurile vremei, ca boabele de spume Să-nșire-ale lui vorbe, să spue verzi ș-uscate Cum luna se ivește, cum vîntu-n codru bate? Dar ori câte ar scrie și oricâte ar spune... Câmpii, pădure, lanuri fac asta de minune, O fac cu mult mai bine de cum o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
un trunchiu vechiu și-și acoperă ochii cu mâna. S-aude o muzică dulce). VISURILE (Sopran) Somn, Tu al nopților domn! Ne dă prin a gândului ceață Viață. Vezi, Noi suntem tot tineri și trezi, Zidim într-o clipă din spume O lume. Lac, Pe care în cânt se desfac Cu dulci și armonice glasuri Talazuri. Știm Pustiul sub ochi să-l lățim, Mai este vre-o mână măiastră Ca noastră? {EminescuOpIV 304} Vin Și dă-ni porunca ta lin, Urma
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
moarte... Ah! în fereasta veche apare-ades, ades, Un înger, o femee cu chip așa ales! Dar cine-i ea? Ce vine, ce caută-n castel Când marea își răstoarnă sufletul ei rebel Și printre stânci de piatră se scutură de spume Și mișcă-nfuriată a valurilor lume... (Un chip s-arată-n castel) Și-n noaptea, care urlă cu surda ei ureche, {EminescuOpIV 306} Privește ca o lună din zidurile veche? E ca și când răsare în jur întunecată De-a murilor colosuri, prin care
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Dar spune, tu, copilă visătoare, De-am fost și eu din rândul acelora, De-mi ești și mie, ce le ești altora, De nu mi-ai fost o stea nemuritoare? Trăiam pierdut în umbra amorțirii, Deșarta-mi viață semăna cu spuma Și orb eram la farmecele firii... Deodată te văzui... o clipă numai Simții adânc amarul omenirii... Și iată că-l cunosc întreg acuma. {EminescuOpIV 338} ORI CÎTE STELE... Oricâte stele ard în înălțime, Ori câte unde-aruncă-n față-i marea, Cu-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tine se gândește. Alei mică, alei dragă, Ia vezi frunza cea pribeagă - Așa trece viața-ntreagă Și nimic n-o să s-aleagă. {EminescuOpIV 349} UMBRA LUI ISTRATE DABIJA VOEVOD Cum trece-n lume toată slava Ca și un vis, ca spuma undei! Sus, în cetate la Suceava, Eu zic: Sic transit gloria mundi! Pe ziduri negre bate lună. Din vechi icoane numai pete, Sub mine-aud un glas ce sună, Un glas adânc, zicînd: "Mi-e sete". Și văd ieșind o umbră
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
poartă acul fin: Ea își coase ochii într-un tort de în; Vînătă-i e buza, lipsită de sânge, Ochiul ei cel turbur nu mai poate plânge. La ce oare dânsa s-a născut pe lume, O sărmană frunză pe oceanu-n spume, O sărmană umbră, orfană și slabă, De care-n mulțime nimenea nu-ntreabă? Din zori până-n noaptea neagră și târzie O vezi printr-o albă perdea străvezie {EminescuOpIV 365} Cum mereu lucrează... ș-abia pîne goală, Frig și insomnie, lacrime
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
crudă rămâne pentru-a Soțului patemi. Tigri după tine se iau și codri, Râul care fuge spumând opri-l-ai, Alintîndu-l, fere-ndărăt portarul Orcului groaznic, Cerber ce cu sute de șerpi în creștet Ca ș-al furiilor, esalează ciumă Pe când spume fac și venin tustrele Limbile gurii. Chiar Ixion, Tytios chiar în silă Au zâmbit, deșartă rămas-au urna, A lui Danau fiici auzind cîntarea-ți Fermecătoare. {EminescuOpIV 401} Lyde-asculta crimele-acelor fiice, Căci pedeapsa lor e să umple vasul, Ce de-apururi fără de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pierdutei mele vieți? Voiu fi supus duioasei, nemaisimțitei munci, C-o oaste de imagini să te iubesc ș-atunci? Au nu știi tu ce suntem? Copii nimicniciei, Nefericiri svîrlite în brazdele veciei, Ca repedea rotire a undelor albastre Gândirea noastră spuma zădărniciei noastre, Iar visuri și iluzii, pe marginea uitării, Trec și se pierd în zare ca paserile mării. Și ce rămîne-n urmă în noi de cât obscura Și oarba suferință, ce bîntue natura? Și azi când am puterea ce-o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
inima-n jale, Viața-ți în lacremi o tristă vale, Ochiu-ți în plângeri de dor răpit; Când afară soarte, fără de nume, Te-i vedea singur, desprețuit, Un singur suflet nu-i avea-n lume, Luptând cu-a vieții valuri în spume, Un suflet care te-ar fi iubit; Când fug amicii de lângă tine, Când plângi de moarte-i trist, părăsit: Gîndește-atuncea și tu la mine, Nici eu în lume n-o duc mai bine, Și eu sunt, frate, nenorocit. {EminescuOpIV 458
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cca 1867) Printre stânci de piatră seacă Auzi plâns de cucuvaiu, Țipând noaptea tristu-i vai! Când în nouri se înneacă Chipul lunei cel bălaiu. Vraja trece peste lume, Vraja... cântec amorțit, Ca un vis îngălbenit, Pe-a ei buze vineți spume, Capu-i alb e amețit. Fuge, trece, fuge, sboară, Buza-i tremură spunând, Ochi-i joacă schinteind, Sub nebuna ei cântare Lumea doarme în descânt. Este daina cea nebună, Care cântă noaptea-n crâng, Pe când stelele se sting, Pe când frunzele-abia
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
orice noroi are virtuți terapeutice. Îmi pun speranțe în moștenirea discreditatului Don Quijote. Și actorii care duc tava cred că sunt geniali. Nu trebuie să aștepți bătrânețea ca să înțelegi că ai navigat pe bălți, nu pe oceane. Mulți vor să ajungă spuma societății. Adică valul impurităților. Orice om crede că este un oracol care se ignoră. Limbajul ezoterico-păsăresc nu poate suplini vidul de idei. Se pare că viața are totuși un sens. Dar e foarte bine ascuns. De pe masa de lucru a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
rochie din catifea albastră ca cerul senin și la poala rochiei avea cusute safire culese chiar de ea din pomul fermecat al pădurii. Pe cap purta o pălărie tot din catifea, de aceeași culoare, împodobită cu o pană albă ca spuma laptelui, care-i ajungea până la talie . Avea ghetuțe din catifea albastră , brodate cu fire de aur și țintuite cu perle și nestemate. Balaurul a fost orbit de strălucirea ei și a căzut fulgerat de lumină, la pământ. Așa a scăpat
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
și arta sunt o sală regală izolată în care, din când în când, doar cîte-o umbră sublimă, cu formele ei întunecate, sfințește palizii pereți de marmoră. ONTOLOGIE ["UNIVERSUL ÎNTREG ESTE ÎN ETERNĂ MIȘCARE"] 2258 Domnilor! Azvârliți pe suprafața vremei asemenea spumelor cari plutesc pe ocean, suntem însă un fel de spume cu ochi și privim îndărătul nostru la acel trecut stabil, împietrit, neschimbat, care pare cu toate acestea a se depărta din ce în ce mai mult de ochii noștri, privim la viitor ca la
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
când în când, doar cîte-o umbră sublimă, cu formele ei întunecate, sfințește palizii pereți de marmoră. ONTOLOGIE ["UNIVERSUL ÎNTREG ESTE ÎN ETERNĂ MIȘCARE"] 2258 Domnilor! Azvârliți pe suprafața vremei asemenea spumelor cari plutesc pe ocean, suntem însă un fel de spume cu ochi și privim îndărătul nostru la acel trecut stabil, împietrit, neschimbat, care pare cu toate acestea a se depărta din ce în ce mai mult de ochii noștri, privim la viitor ca la o umbră * despre a cărui fatalism nu ne-ndoim, despre
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
clipelor mai lungi ca orice închipuiri; fantomatice liniști dintr-un apus indicibil, franjurat în culori plăpânde... galben-roșiatice întăreau viziunile. Văzduhul albastru se destrămase gradat prin goblenuri în degrade; lumina pătrunsese peste zgomotul apăsător al înserării; marea înnegrită se bucura împingând spuma valurilor nesfârșite spre țărm iar întunericul, înstăpânit pe oriunde, arunca umbre lungi spectrale. Pluteau singuratici răscolind secolele în așteptări; dezmățul pregătit de natură a căzut cu toate stelele din cer... se apropia furtuna întâlnirii cu astrul selenar. Iluzii pascale Ocean
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de țelină, garnisite cu morcovi, conopidă crestată... și pe mine făcut maioneză, râdea bucuros Verde Împărat! În magazinul de prospături te-am găsit ducând gânduri brumate, purtate în noi de milenii, idei neuitate zburdau de fericire nepământeană spărgându-se în spume... scrâșnea afânat Verde Împărat! În magazinul de abțibilduri se vindeau la solduri iubiri veșnic noi aflate la concurență cu însetatele buze flămânde de-atâtea bunătăți dornice de mulțumiri ricoșate în timp; elipsele cu centrele asimetrice, intersectate pe nicăieri se zbăteau
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
grea venită de nicăieri o copleși însă mașina porni fără să-i dea șansa de reacționa dacă a fost bine că s-a urcat în ea. Vedea tânărul prin oglindă... era brunet, elegant, spilcuit cu părul mânjit cu briantină sau spumă, ținând volanul elegant. Se salutară și șoferul își văzu înainte de drum; femeia se înghesui zgribulită într-un colț, vrând să treacă neobservată. Dincolo de ieșirea din sat străinul frână brusc mașina fără să oprească motorul și i se adresă întorcându-se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ea, eu alerg pe scări să-l găsesc pe ăla de mi-a dat drumul la căldură, e drept, la cererea mea, și ea se topește sus și nu de dorul meu". Era plecat, așa că m-am întors și, cu spume la gură, am smuls toată instalația din priză. Am luat-o în brațe, am sărutat-o și nu m-am oprit decât câteva secunde să-mi potolesc respirația, că gâfâiam după ce coborâsem și urcasem în fugă treptele și știi că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
îmi venea deasupra creștetului capului) și, în lumina galbenă ca urina, în odaia strâmtă și nesfârșit de înaltă, cu pereți de culoarea cadavrelor, am văzut-o pe mama spălând rufe în chiuvetă, în miez de noapte. Udă fleașcă, înfășurată în spumă și-n duhoarea săpunului de rufe verzui, cu sânii goi și părul ud încîlcit peste spatele lung și slab, cu omoplații ascuțiți, era ca o statuie de o mărime neomenească, umplând cu totul 18 singura odaie luminată din univers. Da
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]