5,409 matches
-
scurt din cap. ― Și ți-a plăcut? Aici Îi puteam spune adevărul. ― M-a durut, am zis. Plus că mi-era teamă să nu rămân Însărcinată. Luce zâmbi În sinea lui, mâzgălind În caietul de notițe. ― Nu-ți face griji, spuse. Așa mergea treaba. În fiecare zi, timp de o oră, stăteam În cabinetul lui Luce și vorbeam despre viața mea, despre sentimentele mele, despre ce-mi plăcea și ce nu. Luce Îmi punea tot felul de Întrebări. Uneori nu răspunsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
înspre vale. Vai, Doamne, ce mă fac? Era patetic. Ce ar putea demoraliza un om în asemenea hal? Eu sunt Corvium. Calmează-te! Hai să mergem înapoi în școală și să-mi explici care e problema! Ce zici? De acord? spusei împăciutor. Da, da... am fost trimis de... Aneriu. Aneriu Dutrumof. A fost trimis de Aneriu Dutrumof și, după grimasele făcute de "șeful" său, înțelese că e de rău, iar în lipsă de inspirație a trimis după mine. Rămăsese peste noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
autoimpusă de ei înșiși, cu o stea în opt colțuri. Patru ace în partea din stânga sus și patru ace în partea din dreapta jos. Și unde era acest tatuaj? Pe umărul stâng... Dar eu nu am spus că era un tatuaj, spusei intrigat. Apoi, brusc, îmi dădusem seama de adevărul crud: Domnule profesor Arvon, de ce nu purtați niciodată mâneci scurte, chiar și în zilele mai călduroase? Deschizându-se încet la cămașa de in, spuse: Hai să renunțăm la "domnule profesor". Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
frică. În spatele lor stăteau posibilii călăi, ce se pare că l-au afectat pe unul din colaboratori, iar în capul mesei, stând pe scaunul ce îi revenea, stătea nimeni altul decât lupul de care vorbea. Nu vă voi mai ce? spusei curios îndreptându-mi scaunul spre el, astfel încât să-i am pe toți în partea dreaptă, și bătând darabana pe lemnul alb al mesei. Surprins să mă vezi, George? Într-adevăr, era surprins să mă vadă din moment ce nu putea articula un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și mai diplomat cu putință. Eu nu suport vorbele multe și fără rost. Prefer două cuvinte simple și concise decât un întreg eseu din care să nu înțeleg nimic. Am văzut pe monitoare că ceilalți membri dădeau din cap, încuviințând spusele lui Marius, dar nu ziceau nimic. Cei nou-veniți se uitau speriați la fețele noastre și nu îndrăzneau nimic. Hm... da... să continuăm, zise încurcat Dragoș. Măsurile luate în această seară de către Ministru sunt total necorespunzătoare și în afara limitelor decenței! Dragoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
celui care mi-a fost coleg. Nimic. Mi-am aplecat urechea peste fața sa, încercând să văd dacă mai respira. Nimic. Totul trebuia făcut ca la carte. Trebuia să joc un teatru perfect și să spun exact cuvintele care trebuiau spuse, cu tonalitatea și cu mimica potrivite pentru a-i câștiga pe toți de partea mea! Dându-mi seama că privirile tuturor erau ațintite asupra mea, deoarece numai eu am făcut un lucru mai logic decât al celorlalți, mi-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Arvon pe un ton foarte grosolan. Ai idee ce acuzații aduci, nu numai prestigiului acestui colegiu, dar și onoarei de a fi profesor? Ai idee ce implicații vor exista din cauza vorbelor tale? Ai face bine să ai dovezi clare în ceea ce privește spusele tale. Am, domnule! Nu s-a lăsat intimidat. Îmi place sângele rece care curge prin venele lui. Alții s-ar fi făcut mici numai când ar fi deschis gura Arvon, dar Dimitri a și răspuns. E de nota zece băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
asta era impresia. Hei, băieți, nu vi se pare ciudat că becurile mai merg și că toate instalațiile sunt în perfectă stare de funcționare? Acustica domului era și ea surprinzătoare. Colegul meu a vorbit normal, fără să ridice vocea, dar spusele lui le-au auzit toți. Tunelurile astea au fost construite înainte de epoca scurtă a imperiului, spusei eu. Au fost construite la cererea lui Felix Amadeo pe când era un simplu negustor. Au fost finanțate tot de el. Unele dintre aceste tuneluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
prezența în inconștientul lor și, când va fi nevoie, îmi vor întări calitățile și imaginea mea în mintea lor și vor avea încredere în mine, căci ceea ce le spun se va potrivi exact cu ceea ce vor vrea ei. Replicile și spusele mele servite gratis își vor face efectul în timp, când prețul pe care îl vor plăti va fi maxim. Prea bine, zisei cu dezinvoltură. Pe aici, băieți! I-am condus pe scări, în liniște și cu mare băgare de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se pare? Nu-mi răspunse. În schimb, se uită ciudat la mine, de parcă mi-aș fi pierdut mințile, eu, care aveam mai multe minți decât una în acel moment. Neagră, zise el timid, marcat de ridicolul întrebării. Și mare, nu? spusei îndrăzneț. Da... unde vrei să ajungi cu întrebările astea? Eu nu le văd rostul. Pistolul tău, te rog! îi poruncii. Întinse mâna în mantia care-i acoperea umerii și trunchiul, apucă mânerul rece și mi-l întinse cu suspiciune. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai erau picături, ci doar jetul de apă de la o imensă chiuvetă ce acum curgea pe noi. Nu avea să treacă mult timp și cerul va fi brăzdat de fulgere, iar atmosfera va tremura de tunete teribile. Voi rămâneți aici, spusei grupului de lângă mine. Stați după baricade și nu scăpați din ochi intrarea principală. De acum suntem în război. Dacă mișcă ceva afară, moare! Și aș prefera să nu se știe că Ana e fiica Ministrului... Plecai nervos spre laboratorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
M-am ridicat și l-am așteptat și pe el să se ridice înainte de a ne îndrepta spre ușă. Se opri înainte de a pune mâna pe clanță. Apropo, zise el, știi că pielea ta are o tentă albastră, nu? Nu, spusei încurcat. Nu eram conștient de asta... Și eu care credeam că Magrun își bătuse joc de mine... așa se explică de ce s-au uitat, și se uitau, toți ciudat la mine. Trebuie să mă uit într-o oglindă cândva! Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
aș vrea să-i conduci pe toți acolo... jos. Mi se pare o construcție diferită față de cea a colegiului și, dacă acesta e copleșit de forțe, tunelul de intrare poate fi ușor prăbușit. Ar fi o șansă de scăpare, după spusele lui Altanovici. Eu? Tu unde ai să fii? Mă gândesc la ceva... Aha... Referitor la aseară... Da? Ar trebui să știi când să te folosești de legătura noastră și când să te moderezi. Am și eu nevoie de colțul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ce vîrstă avea bărbatul? — Nu era tînăr. Nici bătrîn. Foarte puternic. Înspăimîntător. Aproape că a luat-o la fugă, și nu s-a liniștit decît după ce a ajuns la ea. — Se mai vedea lumină la parter? — Nu, dacă dăm crezare spuselor ei. N-a auzit nimic. Înainte de culcare, fiind foarte tulburată, a luat o lingură de alcool de mentă cu o bucățică de zahăr. — Cine a descoperit crima? — Ajung imediat la asta, șefule. Domnișoara Lange voia să Închirieze camere unor persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
de garoafe și i-a spus că nu vrea acele flori afurisite În casa ei. Și i-a atras atenția doamnei Vireveau că, purtînd o rochie verde, făcea o imprudență care o va costa cu siguranță mult. — Primea vizite? — După spusele vecinilor, niciodată. — Corespondență? — Din cînd În cînd, o scrisoare de la La Rochelle. Factorul poștal ne-a spus că restul erau pliante și facturi de la cîteva magazine din Vichy. — Avea cont În bancă? — La Crédit Lyonnais, din colțul străzii Georges Clemenceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
tâmplele asudate. Cu ochii închiși și trăsturile crispate, cezarul este de o rigi ditate înfricoșătoare. — Ți-ai rupt cumva ceva? îl întreabă cu îngrijorare în glas. Unde te doare? Augustus dă din cap că nu. Tace. Se gândește. Reflectează la spusele Liviei. Scopul ei este personal, de asta nu se îndoiește. Ori cum, indiferent despre cine e vorba, nu are de gând să o susțină. Cel puțin, nu până la capăt. Ca orice femeie, își pierde simțul măsurii când mânia o orbește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Printre terenurile sale se află și niște pășuni pe care a pus ochii o companie de publicani. — Ce să facă publicanii cu pășunile? se minunează Augustus. ăștia se pricep la bani, nu la oi. Strâng taxa pentru pășunat. Principele oftează. Spusele libertului ascund un adevăr mult prea trist. Poporul se plânge din ce în ce mai des din cauza nedreptăților la care este supus de acești arendași. Afacerile adevărate le învârt consulii, rostește secretarul. Ia aminte cum vorbești de magistratura supremă din stat! se indignează bătrânul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
oamenii între două măceluri sângeroase. Așa e mai palpitant. — Bine, încuviințează Vittelius cu jumătate de gură. Nu-i face plăcere să fie contrazis în public. — Mă las pe mâna ta, adaugă moale, ca să arate că nu e convins de justețea spuselor celuilalt. Se mai foiește un timp, neștiind exact ce trebuie să le mai spună. Rufus îl supraveghează pe sub pleoapele pe jumătate lăsate. De obicei asta e sarcina lui. Ce l-a apucat azi? După câteva minute, Vittelius pare că se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
datorită implicării personale a ministrului Cultelor în finalizarea lucrărilor de construcție a catedralei ortodoxe din Constanța, jurnaliștii constănțeni afirmau că "ne simțim datori a exprima deplinele noastre mulțumiri domnului ministru Take Ionescu"1724. În încheierea articolului se anunța că "după spusele chiar ale D-lui Ministru (...) catedrala se va deschide în primăvara viitoare"1725. La 6 decembrie 1892 săptămânalul Constanța publica un articol prin care anunța că "la 14 decembrie delegațiunea consiliului Tulcea va pleca spre București spre a spune M.
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
bătrâne, urâte, Măști rîzînde, puse bine pe-un caracter inimic; Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază; În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază; Voi credeați în scrisul vostru, noi nu credem în nimic Și de-aceea spusa voastră era sântă și frumoasă, Căci de minți era gândită, căci din inimi era scoasă, Inimi mari, tinere încă, deși voi sunteți bătrâni. S-a întors mașina lumii, cu voi viitorul trece; noi suntem iarăși trecutul, fără inimi, trist și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ce cădea din cerul plumburiu începu să le biciuiască obrajii. Traseră la un han din Mizuhama, un sat posomorât de pescari. Toată noaptea se auzi vuietul mării, iar tinerii pe care-i luase cu el îl priveau acum triști. După spusele pescarilor, oamenii de clacă se adunaseră deja și începuseră să taie copacii de pe dealurile din împrejurimile munților Ogatsu. Dimineață următoare părăsiră Mizuhama. De senin, era senin, dar bătea un vânt puternic, iar în largul de gheață al oceanului valurile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fi nevoiți să fugim ca și tine în Tōhoku. Și de data aceasta trebuie să-ți aduc la cunoștință niște vești tare neplăcute. Ordinul Sfântul Petru din Nagasaki a trimis iar la Manila și Macao scrisori care te ponegresc. După spusele lor, cu toate că știi foarte bine că în Japonia creștinii sunt prigoniți, tu te străduiești să-l îndupleci pe Papa de la Roma să sprijine negoțul dintre Japonia și Nueva España. Iezuiții spun că această faptele tale nesăbuite pun în primejdie activitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zi, pe la prânz, se zări un sat. Pe coasta muntelui erau împrăștiate ca boabele de orez niște case din chirpici și drept în mijloc se înălța clopotnița bisericii. Satul acela, îl arătă Velasco de pe cal, este pe placul Domnului. După spusele lui Velasco, satul era nou și fusese ridicat pentru băștinașii indieni. Sub îndrumarea unui preot spaniol, indienii învățau aici cuvântul creștin și trăiau în pace, împărțind între ei nu numai pământul, ci tot avutul lor. Astfel de sate se numeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
soartă pe care nici măcar nu și-o închipuise vreodată. Însă așa cum în vale primise fără crâcnire tot ce-i fusese dat, la fel simțea că trebuie să-și primească și noul destin. Ici-colo vedeau ruinele altarelor părăsite de indieni. După spusele lui Velasco, întocmai ca și japonezii, indienii din aceste părți veneraseră până nu demult soarele. Semne ciudate erau scrijelite pe stânci vulcanice roșiatice așezate una peste alta sub formă de piedestale și pe rămășițele stâlpilor de piatră prăvăliți la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
am trimis deja o dare de seamă despre vizita solilor japonezi în Nueva España. Dacă e să conchidem încă de la început, credem că ar fi mai bine să fiți prevăzător în legătură cu dorința lor de a face negoț cu noi. După spusele iezuiților din Japonia, părintele franciscan Velasco, cel care îi însoțește pe soli, este un om nechibzuit care face mai mult decât este de trebuință. În Japonia, împăratul îi prigonește mai departe pe creștini. De aceea, noi cei din Ordinul Sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]