3,144 matches
-
chiar de coșmar. Am tras aer în piept: adânc, dar fără prea multă forță. Oare ar fi trebuit să sun ca să-l avertizez pe James de sosirea mea? Sau ar fi fost mai bine să intru în casă mărșăluind în calitate de stăpână a apartamentului? Asta în condițiile în care toată lumea știe că nu sunt stăpână decât pe jumătate din apartament. Dar după aceea mi-am spus că, fir-ar al naibii, asta e casa mea. O să intru singură. Mâna îmi tremura când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
forță. Oare ar fi trebuit să sun ca să-l avertizez pe James de sosirea mea? Sau ar fi fost mai bine să intru în casă mărșăluind în calitate de stăpână a apartamentului? Asta în condițiile în care toată lumea știe că nu sunt stăpână decât pe jumătate din apartament. Dar după aceea mi-am spus că, fir-ar al naibii, asta e casa mea. O să intru singură. Mâna îmi tremura când am început să pipăi prin geantă în căutarea legăturii de chei. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
audă și să n-o întâlnească măcar o dată pe zi pe cealaltă, care se uita întotdeauna de sus, zâmbitoare, râzând chiar, schimbând aranjamentul lucrurilor care fuseseră și mai erau încă ale ei, purtându-se așa cum trebuia să se poarte o stăpână ca ea - și încă în toată casa, nu doar în partea care i s-ar fi cuvenit prin ciudata hotărâre. Și doar în ziua în care a primit notificarea unui executor judecătoresc, cu timbre, ștampile și câteva semnături indescifrabile, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
instalează, atotputernică. Al optulea cerc Era din nou singur în toată casa, iar uscata doamnă Cecilia Beldiman venea rar să cerceteze încuietorile sertarelor sau să surprindă urmele dezmățului pe care tânărul ăsta e imposibil să nu-l facă în absența stăpânei. Fiica doamnei Marga Pop plecase. Casa era liniștită, cu urme vagi de mirosuri de bolnav. Părea pustie. Telefonul suna rar și cel mai adesea erau apeluri greșite. Ticăitul diferit al ceasurilor și ornicelor răsuna ca lovituri de ciocan în tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
alternativă: absența unor coordonate fundamentale de structură sau fugă și, dacă e fugă, nu poți decât să te întrebi de ce și nu poți decât crede că ceea ce construiește ea acum e fals și nu-și dă seama și nu e stăpână pe propriile reacții. Pentru că nu am nevoie de mila sau compătimirea ta, dar nu-ți pierde prietenii sau posibilii prieteni. Dar nici scrisoarea asta n-a primit răspuns. Continua să fie îndârjit, ca și cum n-ar fi înțeles nimic din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
luă articolul de pe birou. — Deci va trebui să modific câte ceva pe ici, pe colo. Pe ici, pe colo. După ce se întoarse la biroul ei, citi cu mai multă atenție câteva ziare. Asta îi luă aproape o jumătate de oră. Apoi, stăpână pe informațiile culese, dactilografie o a doua versiune - de data asta, în mai puțin de șapte minute și jumătate. SE SPUNE că scoțienii se pricep cel mai bine la un lucru - să-și chivernisească banii. Ian McGregor, președintele Consiliului Național
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
S-a Întîmplat demult. Dar nu era nimic, știa asta. Încercă să și le imagineze pe Helen și Julia Împreună: o văzu pe Helen, cu fața ei rotundă de copil, cu părul nepieptănat și buzele crăpate și pe Julia, delicată, stăpînă pe sine ca o piatră prețioasă neagră și rece... — Ei, a mers bine? — Da, rîse Helen cu timiditate. De ce să nu fi mers? Nu știu. Dar Binkie auzise. Și ea o cunoștea pe Julia, dar destul de puțin. — De Julia Standing
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
divagații Și-ascunde avar conținutul... Atrage gândirea, animându-i mirajul Necunoscut, ascuns și abstract, Intenția-și caută finalul de act Când visu-și desface penajul... Nici somnul nu poate urzi stăvilire În drumul gândirii fără hotar, Scrutând orizontul imaginar Unde-i stăpână, avida-mplinire... Îl caut adesea prin zări infinite, În locuri ascunse de zei și de aștri Sau cele păzite cu har de sihaștri, Dar zilele-s tot mai cernite...
NECUNOSCUTUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83838_a_85163]
-
Umbre de fum privesc disperat pe ferestre, caut și sper vii sau nu... cern nădejdi; clonarea mea continuă, voi trage alt bilet la loz în plic. Metoda secretă hormoni excitanți, induce dopamină dragostea e stăpână, dorințe înșelătoare și atracții alternante. Memorez traumatismele până la ștergerea lor finală. Îngheț cortexul senzorial indecis, promițătoare recunoaștere în confluențe de strategii. Ating un nivel ambiguu, îndepărtat control nedorit și declanșări diluate. Ciclică, nelămurită vendetă.
Programarea omului. Atac by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83906_a_85231]
-
noastră, care place, Pentru teatru, mi se pare, Are, evident, chemare Dar, mai mult, pe „vino-ncoace”! Valoarea amantei Amanta nu-i o gâsculiță, Sau țiitoare ilegală; E singulara luminiță În lunga noapte conjugală. Hărțuială sexuală În Dacia, când deveni stăpână Ea, Roma cu puterea-i colosală, S-a zămislit și nația română, Deci tot prin hărțuială sexuală. Unui Don Juan vârstnic Dacă-o fi rău sau o fi bine Femeile, eu înțeleg, Cum că s-ar da buluc la tine
CONSTANTIN IURA?CU-TATAIA by CONSTANTIN IURA?CU-TATAIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83927_a_85252]
-
copil pe un umăr. Șoferul meu frânează brusc și-mi scuipă o replică laconică: — Cucoană, ultima dată când am verificat, tot ilegal era să calci oamenii cu mașina. Închid ochii și Încerc să mă calmez. O să mă simt mult mai stăpână pe situație dacă folosesc timpul ăsta În mod util: o să-i sun pe cei de la KwikToy („Distracție 24 din 24!“) de pe mobil să fac reclamație În legătură cu lipsa cadourilor de Crăciun comandate. — Vă mulțumim că ați ales KwikToy. Ne pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
servitorii: nu știm cum să mai fim pe veci recunoscătoare pentru cel mai mic ajutor În casă, pentru care plătim apoi până ne iese pe nas, și-n același timp ne zbatem din răsputeri să ne păstrăm și poziția de stăpâne. Când am Început să mă duc din nou la serviciu, mi-am dus fetița la creșă. Este una la vreo zece minute de mers pe jos de casa noastră, iar cea care conducea creșa, o scoțiancă radioasă și plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a lăudat pentru felul În care am Înțeles problemele integrării europene. Aici, sus, În camera de consiliu de la etajul șaptesprezece, cu Londra desfășurată ca un set din piese Lego la picioarele mele, preț de câteva clipe Îmbătătoare m-am simțit stăpâna a tot ce vedeam. Tocmai mă apropii de Încheierea prezentării, când cineva tușește lângă ușă. Privesc Într-acolo și o văd pe Celia Harmsworth dând târcoale În modul acela de-abia simțit, care parcă spune „vă rog, nu mă luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
propriu. Plătești o femeie ca să stea pe canapeaua ta și să-ți giugiulească drăgăstos copiii. Așa că o Întreb pe Paula dacă nu are ceva mai bun de făcut și mă detest pentru tonul pe care o fac: pedant, ipocrit, de stăpână a castelului. Și se uită toți la mine cu ochii măriți de uimire și Încep să chicotească din nou. Nu se pot abține. Chicotesc pe seama femeii ăsteia ridicole care a intrat și a Încercat să le strice buna-dispoziție. De parcă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
despărțirea dintre popor și cler în timpul serviciului divin 45 5. Autorul Evangheliei este Autorul omului. Isus Cristos a venit ca să mîntuiască omul46, ființă alcătuită din trup și spirit. Legea harului și a iubirii trebuia, așadar, să pătrundă și să devină stăpînă, ca să ne exprimăm așa, atît pe partea spirituală, cît și pe partea trupească a naturii umane; trebuie, așadar, să se arate lumii ca fiind în stare să atingă acest scop și, ca să spunem așa, trebuia să fie ea însăși alcătuită
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mîntuit omul; trebuia să impună legile sănătoase tuturor acestor obști și să le stăpînească în numele lui Dumnezeu cel pașnic; căci societățile sînt lucrarea omului; iar acea lege divină, ce stăpînește și guvernează omul, este în mod firesc și doamna și stăpîna lucrărilor omenești. 7. Apostolii, trimiși de divinul Învățător să răspîndească învățătura și să-i boteze pe toți oamenii, ascultînd vocea Sa și urmîndu-I exemplul, s-au arătat lumii ca, ascultînd vocea Sa și urmîndu-I exemplul, învredniciți cu marea lucrare și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
-a din anul 538150, în Conciliul de la Auvergne din anul 535, ca și în cadrul altora; ceea ce demonstrează nevoia Bisericii din acele vremuri de a se apăra într-un fel de puterea temporară, care, din păcate, o zdruncina continuu și devenea stăpîna drepturilor sale. La puțină vreme după aceea, guvernarea din Franța a reușit să impună în dreptul bisericesc principiul acordului regal, care devenise deja practic necesar în numirile episcopale. Renumitul canon al celui de al V-lea Conciliu de la Orléans din anul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
constă în capacitatea persoanei de a înțelege ceea ce face, de a distinge caracterul periculos al unei fapte de caracterul nepericulos al alteia, cât și un factor volitiv, care constă în puterea persoanei de a se conduce și de a fi stăpână pe faptele sale. Persoanele cărora le lipsesc asemenea însușiri nu pot fi considerate subiecte ale contravenției, deoarece faptele lor nu oglindesc o poziție conștientă, astfel că sancțiunea nu ar fi în măsură să le corijeze. Responsabilitatea este o calitate generală
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
lansate de mașina de tenis, returnîndu-le departe către linia de fund. Telefonul continuă să sfredelească liniștea casei goale, sunetul lui fiind amplificat de șirurile de scaune aurite de pe terasă. — Charles...? — Ce-i? Cine e? — Paula. Sun de la Clubul Nautico. (Părea stăpînă pe sine, dar simțeam o tensiune ciudată În vocea ei.) Poți să vii pînă aici? — Joc tenis. CÎnd să vin? — Acum. E important, Charles. E vital să vii aici. — De ce? Diseară e petrecerea. Nu mai poate aștepta pînă atunci? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Vânătorul continuă interogațiile adresate Profesorului: Taci? De ce taci? Poate nu știi care-i agerimea razei de Lună? Dacă nu o știi, ascultă! Află că agerimea razei de Lună este graba de o clipă în care ea străbate întinderea de la Marea Stăpână a nopții până la Pământul cel binecuvântat. Îmbătat de înțelesul concentrat, de revelația surprinzătoare, de savoarea misterioasă a concisei balade, Profesorul se precipită spre o tufă de ghimpe din marginea luminișului cu arborele-candelabru de argint. Smulse dintr-un ram țepos un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aleea pavată cu piatră cubică ce duce la garajul în fața căruia este parcat un Plymouth vișiniu. Lângă cauciucul din față al mașinii, un ciobănesc românesc imens și lățos moțăie la căldura soarelui. Cu un ochi deschis alene o zărește pe stăpâna lui, ca imediat să pornească în întâmpinarea ei dând vesel din coadă la vederea mâinii întinse pentru mângâiere. Marius face agale câțiva pași, ascultând ciripitul păsărelelor în timp ce un miros puternic de cetină proaspătă și rășină îi umple nările. Se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
locală 12.40. Ținta vizată, Führer-ul, a scăpat miraculos, dar, dinspre Wolfschanze 94, unda de șoc a exploziei se va propaga cu viteză amețitoare asemeni unui letal val tsunami care va pătrunde cu efecte devastatoare peste tot unde se afla stăpână umbra sinistră a vulturilor cu zvastica în gheare. V Chioșcul mic și cochet, vopsit în alb imaculat, ridicat într-o frumoasă armonie cu splendidul parc, era locul unde familia Marinescu lua vara câte o gustare și o cafea la adăpost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu la telefon. Înmormîntarea avea să aibă loc a doua zi și urma să stabilesc unde să ne Întîlnim. Hotărîi să vin acolo, În chiar după amiaza acelei zile; nu mă cunoștea nimeni decît ea. După-masă m-am dus. Fosta stăpînă a casei odihnea În sicriu, pe masa din sufragerie. Și cum amurgul inundă odaia Într-o lumină caldă, defuncta semăna uimitor, cîteva clipe - În veșnicia În care intrase -, cu Keti. Geneza era atît de imprimată În asemănarea ce mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
aceea de apoteoză. Acum se Împlineau patruzeci de zile de la moartea mamei ei Era duminică, și după-amiaza, tîrziu, strălucea Încă lumina de vară, - nemaiputînd rezista tentației, mă dusei acasă la ea unde mă primi doamna aceea mică și grasă, noua stăpînă a locuinței; zîmbi bucurată de venirea mea, eu-i sărutai mîna, și cînd intrai În casă observai cu mirare că mobila nu fusese schimbată cu alta care ar fi trebuit să aparțină noii proprietărese, cum credeam că se Întîmplase Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
supravegherea câte unui maistru ridicol; fie studenta la care un tovarăș Popescu urlă cazon, în interiorul securizat al unității militare; fie femeia gravidă, care se gândește cu intensitate la pântecul mamei sale (Două e un poem splendid); fie o "doamnă organizată, stăpână pe sine", realizată profesional, care se îndreaptă cu pași siguri către un taxi docil; fie - amestecând și tulburând încă o dată toate aceste identități - un om părăsit și disperat, care își trimite singur mail-uri, întrucât i se pare insuportabil ca inbox-ul
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]