2,893 matches
-
Este asediat la Genucla, și în cele din urmă, Zyraxes se retrage peste Dunăre pentru a cere sprijin de la bastarni. Genucla este luată, iar Crassus își celebrează triumful. Incursiunile populațiilor transdanubiene se reiau, iar sarmații, o populatie migratoare ajunsă în stepele nord-pontice, sunt respinși în anul 16 i.en. cand au încercat să pătrundă peste Dunăre. Dentheletii și scordiscii au devastat Macedonia, iar Tiberius conduce campanie împotriva scordiscilor. Între timp, dacii, ce trăiau în munți, sub conducerea regelui Cotiso, coborau să
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
fie îndeajuns pentru zboruri neîntrerupte de câteva zile. La păsările mici se ard câte 500 mg pe oră de zbor. În Biblie se întâlnesc unele articole, unde metaforele se exprimă prin intermediul migrațiunii păsărilor. De asemenea Herodot descria migrațiunea păsărilor de la stepele Sciției până la delta Nilului.
Migrarea păsărilor () [Corola-website/Science/302559_a_303888]
-
cauză deșertul Gobi este considerat de către unii geografi ca semideșert. situat în Asia centrală este continuarea deșertului din Pamir întinzându-se până la munții Hinggan la granița cu Manciuria, în nord mărginit de munții Altai, munții Saian, Iablonoi, Platoul Mongol și stepa mongolă, în sud de lanțul muntos Nanșan (Altun Șan și Qilian Șan) și Kunlun Șan cu munții Prșevalski și munții Marco Polo, regiune care în nord, este arid, asemănător Platoului Tibetan. Arid este și Platoul Ordos și Dșungar. Întiderea deșertului
Deșertul Gobi () [Corola-website/Science/302744_a_304073]
-
cu temperaturi extrem de scăzute iarna (sub - 40 °C), și cu veri foarte fierbinți. Această diferență extrem de mare de temperatură între iarnă și vară, și respectiv între zi și noapte, se explică prin lipsa apei. Monzumulbate în partea sud estică a stepei precipitațiile fiind între 30 - 200 mm pe an. În primăvară și vara timpurie, sunt furtuni de zăpadă sau de nisip. În Taklamakan este clima și mai aridă. Climatul deșertului Gobi , este continental cu schimbări rapide de temperatură, nu numai în timpul
Deșertul Gobi () [Corola-website/Science/302744_a_304073]
-
sunt cunoscute pentru acumularea iodului, deși o parte din el se reîntoarce în oceane prin râuri. S-a arătat că plantațiile de orez emit iodură de metil — CHI — și că acestea conferă 4% din iodul atmosferic. În unele regiuni, precum Stepa Baraba din Rusia, nivelul iodului din sol poate să fie de 300 ppm, iar în solurile de-a lungul coastelor Japoniei și Țării Galilor să atingă 150 ppm. Totuși, regiunile expuse eroziunii solului prin fenomene glaciare și pluviale devin sărace în
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
de majoritatea istoricilor.Dar de fapt Troia a fost orasul zeilor pana cand zeul focului i-a blestemat pe toti " ca nimeni sa nu plece din troia ". Kenneth J. Dillon afirmă că troienii au fost la origini un popor de stepă, înrudiți cu traciii. După atacarea și distrugerea Imperiului Hitit, au ajuns să controleze Strâmtorile. În timpul Războiului Troian, grecii au folosit o blocadă navală pentru a-i împiedica pe troienii de pe țărmul european și din Lemnos să vină în ajutorul Troiei
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
i reprezintă un grup multietnic, în majoritate de origine slavă - ucraineni și ruși, cu influențe în port și anumite obiceiuri din partea popoarelor turco-tătare vecine, care trăiesc în stepele sudice al Europei Răsăritene și ale Asiei rusești, și care în cursul istoriei au devenit renumiți atât pentru dorința lor de autoguvernare cât și pentru măiestria lor militară, în special în domeniul luptei călare. De asemenea, "cazac" poate fi numit
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
cazacilor se mândresc azi cu originea lor, tradițiile căzăcești trăind o perioadă de puternică revigorare, în mod special in sudul Rusiei. O mare faimă au și cazacii ucraineni, (în limba ucraineană: "козаки́", "kozaki") ai armatei zaporojene, care trăiau în stepele din sudul Ucrainei de azi. Numărul lor a crescut în mod explosiv între secolele al XV-lea și al XVII-lea, alimentat fiind de valurile succesive de boieri ruteni sărăciți , negustori și iobagi fugiți de pe moșiile stapânilor feudali polono-lituanieni. Cazacii
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
Slobojanșcina a devenit Regiunea Harkov, iar Zaporojie a fost absorbit de Malorossia. În 1775, armata zaporojană a fost dizolvată, iar liderilor cazaci li s-au echivalat titlurile cu cele ale nobilimii ruse. Cei mai mulți zaporojeni s-au mutat și au colonizat stepele Kubanului, ceea ce a fost un uriaș și crucial pas înainte în acțiunea de colonizare rusă a Caucazului. Unii dintre zaporojeni s-au refugiat la sud de Dunăre, (teritoriu aflat sub stăpânirea Imperiului Otoman), pentru a forma o nouă armată, dar
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
unor unități militare noi, care îi incorpora și pe grecii albanezi și tătarii crimeeni. Până la urmă, după războiul ruso-turc din 1787-1792, cei mai mulți dintre cazaci au fost încadrați în Armata cazacilor Mării Negre, care a fost mutată, în cele din urmă, în stepele Kubanului. Restul cazacilor care se refugiaseră în Delta Dunării s-au reîntors în Rusia, în 1828, și au fondat Armata cazacilor Azovului între Berdiansk și Mariupol. În 1864, toți acești cazaci au fost colonizați în nordul Caucazului și s-au
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
Berdiansk și Mariupol. În 1864, toți acești cazaci au fost colonizați în nordul Caucazului și s-au alăturat Armatei cazacilor din Kuban Teritoriul de baștină al cazacilor este definit ca zona care se întinde între linia unor orașe-cetăți la marginea stepei și care se întinde de la cursul mijlociu al râului Volga și Tula, spre sud, extinzându-se către Nipru, prin Pereiaslavl. Această zonă a fost colonizată de o populație care practica o diversitate de meșteșuguri și afaceri. Acești oameni, trebuind să
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
râului Volga și Tula, spre sud, extinzându-se către Nipru, prin Pereiaslavl. Această zonă a fost colonizată de o populație care practica o diversitate de meșteșuguri și afaceri. Acești oameni, trebuind să facă față în mod constant amenințării tătarilor din stepele aflate la frontiere, au fost numiți cu numele "cazac", de origine turcică, nume care a fost extins și la alți oameni liberi din nordul Rusiei. Cea mai veche mențiune a cazacilor din orașul rusesc Riazan, care au luat parte la
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
mai veche mențiune a cazacilor din orașul rusesc Riazan, care au luat parte la luptele contra tătarilor, este din 1444. în secolul al XVI-lea, cazacii, (mai întâi cei din Riazan), au fost grupați în comunități militare și comerciale în stepele deschise și au început să migreze în regiunea râului Don. Cazacii au servit ca trupe de graniță și apărători ai orașelor, forturilor, așezărilor și punctelor comerciale întărite și au devenit o parte integrantă a armatei ruse. În secolul al XVI
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
și au devenit o parte integrantă a armatei ruse. În secolul al XVI-lea, pentru a apăra zonele de frontieră de năvălirile tătarilor, cazacii făceau servicu de patrulare și observație a mișcărilor hoardelor de tătari și nogai din regiunile de stepă. Cazacii ruși au jucat un rol important acțiunea de colonizare de către Imperiul Rus, între secolele al XVI-lea și al XIX-lea, a Siberiei, (în special datorită lui Ermak Timofeevici), Caucazului și Asiei Centrale. Cazacii au fost folosiți ca ghizi
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
Doilea Război Mondial, cazacii s-au aflat din nou în ambele tabere aflate în conflict, cei mai mulți dintre colaboratorii armatei germane provenind din rândurile refugiaților din fostei Armate Albe. Cazacii din Armata Roșie au luptat pe teatrul de război sudic, unde stepele deschise se potriveau perfect deprinderilor lor de cercetași. Un detașament de cazaci a mărșaluit prin Piața Roșie în timpul faimoasei parade a victoriei din iunie 1945. Unul dintre cele mai importante grupuri de cazaci care a luptat de partea germanilor în
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
doua mare deportare din istoria contemporană a României, după deportările din ianuarie 1945 când peste 70.000 de persoane, în special etnici germani, au fost deportați în Uniunea Sovietică. Spre deosebire de prima deportare, de această data s-a ales ca destinație stepa Bărăganului, o zonă subdezvoltată și foarte puțin populată. Din acest punct de vedere operațiunea coincidea cu o acțiune de colonizare a regiunii. Planurile urmăreau, după cum s-a descoperit ulterior într-un document redactat în 1956 la Timișoara, "igienizarea Banatului" urmărea
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
1687, cneazul Vasili Golițîn, în fruntea unei armate de aproximativ 100.000 de oameni, a părăsit Ucraina, avându-i alături pe cazacii de pe Don și pe cei zaporojeni. Când rușii au traversat râul Konskie Vodî, tătarii au dat foc la stepe, lăsând caii armatei ruse fără iarbă de păscut. Ca urmare, cneazul a hotărât să se retragă și să revină în în iunie. Cazacii și cneazul Golițîn au cerut țarului să-l înlocuiască pe hatmanul Ivan Samoilovici cu Ivan Mazepa, datorită
Campaniile din Crimeea () [Corola-website/Science/303333_a_304662]
-
concreșterea a 5 hipsofile. Pe marginea superioară a cupei sunt 4 glande nectarifere eliptice, semilunare sau bicornute. Ciațiile sunt grupate în inflorescențe dicaziale, iar acestea formează la rîndul lor inflorescențe compuse. E. cyparissias L. este foarte răspîndită, din zona de stepă pînă în cea colinară, mai abundentă prin pajiștile xerofile sau xeromezofile, pe care le depreciază datorită faptului că latexul este toxic, conținînd alcaloizi, albumine, rezine vezicante. E. helioscopia L. este o buruiană comună în diverse culturi. Ricinus communis L. (ricinul
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
condimentare. Eryngium campestre L. (scaiul dracului) are toate frunzele spinos divizate. Rizomii, datorită substanțelor active pe care le conțin, au acțiune diuretică, fiind utilizați în calculoză renală și vezicală, și pentru efectul lor colagog . Crește în pajiști, locuri ruderale, din stepă pînă оn etajul colinar. Daucus carota L. ssp. carota (morcovul sălbatic), are involucrul format din hipsofile penat-sectate. Crește spontan prin locuri ruderale sau prin pajiști. D. carota L. ssp. sativus (Hoffm.) Arcang. (morcovul cultivat) are rădăcinile groase, bogate în caroten
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
sincarp, cu numeroase ovule. inserate parietal. Stigmatul are diverse forme, cu adaptări la polenizarea entomofilă. Fructul este o capsulă valvicidă, uniloculară, cu numeroase semințe albuminate (au răspîndire mirmecoră). ; Viola odorata L. (toporași) are flori albastre și este frecventă din zona stepei pînă în etajul fagului, prin păduri și tufișuri. V. tricolor L. (trei-frați-pătați) este o specie anuală, corola avînd petale variat colorate: două petale superioare violete, două mijlocii galben-deschis și petala inferioară galbenă, dar prelungită cu un pinten. Crește prin pajiști
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
de către colecția mineralogică și cea ecologică. Sunt etalate eșantioane care ilustrează toate clasele de minerale specifice vestului și nord-vestului României. Fauna și flora caracteristice județului Arad sunt prezentate într-o dioramă organizată în funcție de formele de relief : zona de șes (baltă, stepă, câmpie), de deal și de munte completată cu reconstituirea unui ecosistem de peșteră. Piesele cele mai semnificative ale colecției paleontologice, majoritatea provenind din zona arădeană, sunt expuse împreună cu un bogat material complementar, menit să ofere o imagine sintetică asupra evoluției
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
muntoasă a peninsulei Crimeea mai înainte de 1944, formând cam 60% din totalul populației, ialiboilii, care trăiau pe coasta sudică a peninsulei și care reprezentau cam 35% din populație și noğaii (care nu trebuie confundați cu poporul nogai) care erau locuitorii stepelor crimeene. În vreme ce noğaii au păstrat trăsături asiatice, celelelalte două subgrupuri tătare au trăsături specifice rasei albe. Tătarii crimeeni au format o națiune în timpul existenței Hanatului Crimeii. Acest hanat era un stat musulman al populației vorbitoare de limbă turcica din peninsulă
Tătarii crimeeni () [Corola-website/Science/302957_a_304286]
-
au păstrat trăsături asiatice, celelelalte două subgrupuri tătare au trăsături specifice rasei albe. Tătarii crimeeni au format o națiune în timpul existenței Hanatului Crimeii. Acest hanat era un stat musulman al populației vorbitoare de limbă turcica din peninsulă Crimeea și din stepele din nordul acesteia și care s-a numărat printre cele mai mari forțe militare din Europa Răsăriteana până în secolul al XVIII-lea. Tătarii crimeeni au adoptat islamul în secolul al XIII-lea și din acel moment, Crimeea a devenit un
Tătarii crimeeni () [Corola-website/Science/302957_a_304286]
-
ales ale kazacilor zaporojeni. Hanatul Crimeii a devenit protectorat al Imperiului Otoman în 1475, cănd generalul turc Gedik Ahmet Pasă a cucerit coasta de sud a Crimeii. Otomanii au respectat însă dreptul hanilor de stăpânire asupra restului peninsulei și a stepelor din nord În urmă Revoluției Bolșevice din Octombrie 1917, Tătarii Crimeeni s-au mobilizat pentru a-și lua destinul în propriile mâini. A fost convocat Congresul Tătarilor Crimeeni care a avut drept obiectiv fundamental organizarea structurilor politice și administrative menite
Tătarii crimeeni () [Corola-website/Science/302957_a_304286]
-
o parte a rezervației forestiere de gârniță Seaca-Optășani, întinsă pe aproximativ 124 ha. Alături de acest arbore vegetează și gorunul, unele exemplare având peste un secol vechime. Fauna este compusă din diferite specii de animale sălbatice (vulpea, lupul, mistrețul, dihorul de stepă, viezurele, hârciogul, pisica sălbatică) și din păsări (ciocârlia de câmpie, privighetoarea, cucul, fazanul, bufnița etc.) specifice zonei de deal. Bălțile au de asemenea o mare varietate de pești (carasul, crapul, roșioara ș.a.) iar în albia râului Vedea întâlnim cleanul și
Comuna Spineni, Olt () [Corola-website/Science/298965_a_300294]