2,683 matches
-
de plăcere, într-un orgasm prelung. Atunci ea s-a ridicat și s-a întors cu spatele, apucându-i mădularul excitat la maximum, strângându-l puter- nic până venele i s-au umflat și l-a băgat încet în fundul ei strâmt, gemând de durere și de plăcere. Cristi a prins-o de șolduri și a tras-o până când penisul său lung a intrat tot și, nemaiputându-se controla, și-a dat drumul. Atunci ea și-a încordat fesele și l-a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și pentru „a simți”. Și dacă, cum zic fiziologii, iritabilitatea este prima calitate a celulei vii, sensibilitatea - care are și ea mai multe grade! - este un semn al umanului; doar prin „ea”, noi, creatorii, putem „imagina”, putem „ieși” din lumea strâmtă și uneori „falsă” a vizibilului, pentru a pregăti un alt cadru, o altă „formă” vieții, naturii În care ea să respire din nou. Sensibilitatea este acordată În primul rând „femeilor” și, uneori, copiilor; da, numai că aceștia, copiii, unii dintre
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să nu uităm că țările române s-au dezvoltat În mediul slav, iar slavona a fost În Evul Mediu limba lor oficială), Hasdeu a ajuns profesor de filologie comparată la Universitatea din București și director al Arhivelor Statului. Însă granițele strâmte și metodele rigide ale unei profesiuni nu i se potriveau. Deși a descoperit și publicat nenumărate documente și a adus argumente demne de luat În seamă În probleme controversate ale lingvisticii și istoriei românești, el nu a rezistat tentației de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
după un curs de 266 de kilometri, se varsă În Argeș, afluent al Dunării. Dâmbovița de la munte și Dâmbovița de câmpie sunt parcă două râuri diferite. La munte, apa sa e rece și limpede și curge vijelios, printr-o vale strâmtă și stâncoasă. La București ajungea un râu leneș și nămolos, Împleticit În tot felul de meandre și brațe și presărat cu mici insule. De o parte și de alta, lacuri și bălți, alimentate din propriile izvoare, dar și din revărsările
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
buzunare. - Oo - Mătreața Diavolului. Am găsit rapid marfa și i-am dat lui Jay un pachețel. L-a desfăcut, inspectând cocaina, apoi l-a așezat pe capota Porsche-ului și a început să răsucească o hârtie de douăzeci într-un foarte strâmt pai verde. După ce am tras două linii uriașe din propriul meu gram, aveam chef să-mi laud motorul. - Hey, Jayster - uită-te și tu. Yamaha Y2F-RI. O sută cincizeci și doi de cai putere. Viteza maximă: doar o linie sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
minge de baseball concepută să arate ca luna. Apoi cineva mi-a zdrăngănit strunele: iarăși Sarah. Mi-am dat ochii peste cap și am murmurat o înjurătură printre dinți. Am privit în jos și am oftat: purta un șort foarte strâmt, alb. - Ăștia-s puștii, i-am spus lui Jay, arătând spre Robby și Sarah. Ea e într-o ținută foarte șic, rozul e la modă anul ăsta pentru cei de șase ani. Robby poartă țoale de hip-hoper alb și e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de Moldova, de Chișinău, de obsesiile și angoasele noastre nevindecate. Într-un fel, este o eliberare de tine însuți, de cel pe care îl vei regăsi la întoarcere și pe care-l vei resimți ca pe o piele mult prea strâmtă - pentru tine, omul schimbat -, ca pe o nedreaptă cămașă de forță. Reconfortant gândul de a te face absent, măcar pentru o vreme, din acest loc al tuturor ratărilor. Să te plasezi în afara posibilității de a fi întâlnit pe stradă sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din irișii unui al patrulea eu, situat la o altitudine, revelabilă într-un târziu conștiinței imediate... VASILE GÂRNEȚ: Bordeaux, așa cum ni se înfățișează prin Gara Saint-Jacques, nu ne entuziasmează deloc. Case neîngrijite, de un cenușiu murdar, închid într-un cerc strâmt locul în care am sosit cu TGV-ul. Cu siguranță, orașul arată altfel. Nu e întotdeauna corect să judeci un oraș numai după imaginea pe care o vezi în gara de trenuri. Dacă ar fi așa, în România și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ploaie și o furtună. E ultima noapte petrecută în Vestul prosper înainte să intrăm pe drumul denivelat al Estului. Lumea de acasă îmi pare mult prea îndepărtată, minusculă, izolată, atemporală. Atât timp cât nu ieși din „țarc”, cât rămâi în universul tău strâmt, capeți dimensiunile umile ale lumii la care te raportezi. Când însă comunici cu alte spații, mai ambițioase, ești excedat, te extinzi pe dinăuntru, nu te mai poți întoarce în carcera inițială, „naturală” a existenței tale. Sunt gânduri care se scriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Kniprode și Albrecht Hohenzollern -, și trec podețul spre edificiul superior, Citadela. Nimeresc într-o curte mult mai mică, înconjurată de jur-împrejur de ziduri cu portic: sunt galerii dispuse pe trei niveluri, pe care le străbați învârtindu-te în patrulater. În mijlocul strâmtului perimetru se află o fântână de lemn, zăvorâtă, acoperită cu olane. Plouă cu aceeași morocănoasă insistență. Căutându-mi grupul, trec pe lângă pâlcurile de turiști (mulți nemți - e și istoria lor!), mai ales bătrâni albinoși, cu frunți ridate și obraji scofâlciți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
memoria traseului parcurs până la amfiteatrul cu happening-uri. Pofta de mâncare revine, nestăvilită, după trei ore petrecute în vânt, pe faleză. Berea însă s-a terminat (o fisură organizatorică!). Dacă mai vrei, plătești la bar. Lumea se înghesuie în spațiul strâmt cu tacâmurile. Orchestra se declanșează. Vaporul rupe parâmele. Încep dansurile, o defulare generală. Inconștiența voluptuoasă a unei nave ce pornește împotriva curentului, sub ploaie, dar, de data aceasta, nimeni nu mai este atras de peisaje, ci de comunicare și distracție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
valizele în holul hotelului, dorind să se vadă plecat cât mai repede. VASILE GÂRNEȚ: În Gara Belarusă ne așteaptă o garnitură de tip sovietic, cu vagoane de clasa a doua, miliție pe peron... Călătorim patru în compartiment, înghesuiți în cușetele strâmte: eu, VITALIE CIOBANU, Nicolae Prelipceanu și Adrian Popescu. Aglomerarea aceasta a fost provocată și de zvonul - fals până la urmă - că nu ajung locurile pentru toți dacă ne instalăm câte două persoane în compartiment, așa cum am fost obișnuiți. Discutăm sejurul de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
timbru unic, și aceasta în ciuda „defectelor” sale: o anume versatilitate, inconstanță de caracter și, mai ales, incapacitatea sa de a intra „într-a doua luptă”, cum îi spuneam în perioada în care eu însumi am început să „evadez” din spațiul strâmt și intoxicat de ceaușism al României - și cum i-o reproșam adesea și poate prea aspru, fapt pentru care mă ocolea apoi luni de zile. Mă refeream la „lenea” sa de a călători. Astfel, în ’75, când, călătorind pentru a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a mă măsura cu zeii profesiunii mele, ce este una strident atipică, face ca statutul nostru social să fie absolut nesigur, dacă nu suspect de-a dreptul, iar valoarea - Valoarea! - producției noastre, una problematică, verdictul definitiv emițându-se dincolo de marginile strâmtei vieți. (Nu mă refer aici, bineînțeles, la scriitorul „mediu”, carierist cuminte, bun profesionist, uneori, ce se furișează iute în convențiile vremii sale și ale societății, ca și în imaginea pe care o au ceilalți despre sine, acești „ceilalți” care „au
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
avut de suferit de pe urma "teroriștilor" palestinieni care s-au baricadat înăuntrul ei timp de o lună întreagă în primăvara anului 2002. Pângărită, zic unii; iar alții, ocupată, în timpul "asediului Bisericii Nașterii Domului". Grota creșei, situată la subsol, este atât de strâmtă încât cei zece turiști peruvieni intrați acolo înaintea mea abia încap; este însă destul de caldă și de bine luminată pentru a-mi evita "răceala decepțiilor ireparabile". Marmora cu irizări de jasp în care e încrustată steaua de argint este permanent
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din apropiere, și le spulberă crestele ca pe niște capete îngrozite, cu părul vâlvoiu. Pe ploae mergem înainte, culegând cu cizmele tot noroiul drumurilor fără prund. La satul Plugari, prin umezeală, prin ploae, soldații intră prin ogrăzile sărace, prin șoproanele strâmte, într-un sat nenorocit băntuit parcă nu de mult de o năvălire tătărască, băntuit în adevăr din vechi vremuri de nemila arendașilor și a proprietarilor. Din ploaea și din răceala aceia, flămând și ostenit, când mă văd la lumină și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un uliu găinile, pe toți ofițerii prin dosuri, i-ar fi făcut lui observația că "fumurile de la bucătărie nu sunt aliniate". De aici, pornind vorbă la masă, altul povestește despre milităria pe care o face domnul maior Stoianovici, un militar strâmt, îngust, care stă smirna în fața generalului și e de o asprime și o absurditate, să zicem cel puțin ciudată, cu ofițerii subalterni. Așa dar, domnul maior Stoianovici are plăcerea să se observe litera regulamentului mai ales într-un singur punct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zeu. Gândește-te de două ori și vorbește o dată. Nu pomeni de foc celui care și-a fript degetele. Nu vorbi de pietre nebunului. Jelește pe cel nebun nu pe cel mort. Cui nu știe juca, odaia i se pare strâmtă. Se duce și magarul la Ierusalim, dar nu-i hagiu. Ziua trece, viața se duce și nebunul se bucură că vine Bairamul. Poți vorbi cât vrei de miere, că nu ți se îndulcește limba. Adevărul e mai amar decât veninul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
spre Suhumi se depărtează încet-încet de țărm apropiindu-se de trecătorile Caucazului. De la răscrucea pe care apucăm ca să ajungem la Rița, mai sunt 80 km. Până la Suhumi iarăși la malul mării. Șoseaua spre Rița urmează un râu viforos cu albie strâmtă, cu numele Bzâb. Valea e foarte îngustă; pripoarele muntelui urcă oblu. Apă cam cât Bistrița, în talazuri spumate. Ici colo valea îngăduie puține așezări. Abhazienii cultivă vii, livezi și legume în acele grădiniți asupra cărora sună veșnic larma torentului. Coastele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Aron o va plăti turcilor în anul 1456 - polonii se pregăteau să se întoarcă la casele lor, când un boier al lui Bogdan le-a dezvăluit planurile voievodului moldovean. Bogdan își adunase oastea la Crasna, în codrii care mărgineau valea strâmtă și mlăștinoasă a Bârladului. Aici pregătise atacul pe care voia să-l dea prin surprindere asupra călcătorilor de hotare. Dezvăluirea planurilor sale i-a salvat în parte pe poloni. Lupta s-a dat la 6 septembrie și Bogdan a întâlnit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Greu de crezut că a fost informat că moldovenii ocupaseră valea Oituzului și o făcuseră greu de străbătut, din cauza copacilor doborâți care barau drumul. Dacă ar fi făcut imprudența să pornească spre sud, Matei ar fi fost prins în locurile strâmte de la munte și ar fi pățit exact ce a pățit Carol Robert de Anjou la Posada, în 1330. M. Roller, când s-a început publicarea documentelor interne, a spus că abia acum o să vedem noi cât de mare a fost
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dealului firul de apă, care de multe ori îl întrerupe trecându-1 de pe un mal pe altul. Un dușman avantajat din punct de vedere numeric nu putea să exploateze această superioritate pe un asemenea teren și într-un loc atât de strâmt. Lunca Bârladului urma să fie apărată de cei 5.000 de secui, câți veniseră în ajutorul lui Ștefan și de un corp de oaste moldovenesc. După cum ne informează Dlugosz, secuii, ,,a căror țară rupând-o Ștefan din regatul Ungariei și-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cetele de mercenari cehi și germani, iar Krankowski comanda detașamentul polon. Domnul a pornit în urmărirea turcilor cu care a avut mai multe ciocniri. Tactica folosită în aceste lupte ne este relatată de Bielski: Ștefan i-a lovit în locuri strâmte și cei care atacau primii erau moldovenii, dar mai înainte ca să încingă ei lupta „dau dosul”, o rupeau la fugă, iar dușmanul, crezând că o fac de frică, îi urmărea, până când se loveau de zidul polonilor, moldovenii repliindu-se pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
anul 1538, scria că Țările Române sunt apărate foarte bine de “munții cei mai abrupți, de pădurile cele mai grele de străbătut, de cele mai mari prăpăstii, de râuri repezi și de torente primejdioase, cu căi și poteci nespus de strâmte...”. Românii au avut un aliat prețios în natura înconjurătoare și au știut să profite la maximum de acest lucru. Același Verancsics arăta că Moldova avea “o cavalerie uimitor de numeroasă și o armată țărănească atât de pricepută și atât de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
crezut - prin forță deoarece sunt foarte bine apărate de munții cei mai abrupți, de pădurile cele mai grele de străbătut, de cele mai mari prăpăstii, de râuri repezi și de torente primejdioase, cu căi, cu căi și poteci nespus de strâmte, cu o cavalerie uimitor de numeroasă și o armată țărănească atât de pricepută și atât de dârză în atacarea dușmanului...” despre a cărei valoare s-a pomenit mai înainte. Puterea militară a celor trei Țări Române a demonstrat-o și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]