38,669 matches
-
bătrâna văzu că obrajii nurorii ardeau. Își frângea mâinile de nerăbdare. L-a văzut! Suntem salvate, mamă! L-a văzut! Bucuria îi învăpăia obrajii. E-n oraș. Nu ți-am spus eu? Bătrâna o privi cu niște ochi mari, speriați, strângându-și brațele la piept atât de slăbită de vestea cea mare că nora trebui s-o sprijine. N-auzi, mamă? o zgâlțâi ea s-o trezească. Tom! Tom! Despre Tom este vorba. L-a văzut Miluță astă-noapte! Bătrâna parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-și umerii în mers, nepăsătoare, dar pășea tăcută și temătoare, cu umerii lăsați, îmbătrânită și ea, ca soacră-sa. Unde mergeți? Nu-i voie! De lângă ghereta de scânduri se desprinse o santinelă. La câmp, la grâu. Măcar paiele să le strângem, îi explică bătrâna, și-ntr-adevăr ceea ce o uimi scoase din traistă și-i arătă secerile. Luați-o la stânga. Pe partea cealaltă. Trebuie să ajungem la Prefectură, în centru, spuse Cerboaica. În sfârșit, ajunseră. Tânăra femeie explică portarului cine este. Portarul un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
îl știa, subțirel, cu-o față albă, umbrită de-o mustăcioară scurtă, neagră, nu putea fi decât el. Își lăsase o bărbuță stilizată, de Crist pe Golgota. Se mișca tot timpul, săltându-se pe vârfuri și răsucindu-se, parcă-l strângeau pantofii sau căuta ceva pe deasupra mulțimii. Poate o căuta chiar pe ea. Ce prostie-i mai trece prin cap! Și de ce nu? El exact, își aducea bine aminte îi vorbise odată de credința lui în telepatie, zicea că el, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
strigă. Vedenia o auzi. Se trase înapoi. Dispăru în porumb. Ce-i? întrebă bătrâna. Vine! spuse ea. Apleacă-te și seceră. Cine să vină! gâfâi bătrâna șoptit. Nora se aplecă aprinsă-n obraji, buimacă, prostită de căldură. Continuă să secere. Strânse paiele cu spicele grele în vârf. Harști! făcu secera. Un mănunchi! harști! Alt mănunchi, harști! Fată! Ziceai de-un om. Unde-i? Ce om? Își încordă ochii și-l văzu. Uite-l! Doamne, fată, aista... nu-i el? Bătrâna își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
capului. Pe tâmplele scobite și-n pomeții obrajilor îi rămăseseră dungile cenușii de sudoare, cum se amestecaseră cu colbul și se uscaseră. Sufla greu, dar nu mai horcăia. Pieptul, uscat, cu coastele ieșite se cutremura în răstimpuri. Mâinile i se strângeau convulsiv de brațul bătrânei, dar se liniștea pe-ncetul, spaima care-i golba ochii slăbea, se-ndepărta, și omul, la un moment dat, închise pleoapele, gemând, apoi și le deschise și se uită lung la bătrână. Să stau eu până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ajuta să suporte mai ușor scurgerea timpului. Întunericul mașinii zumzăia de pocnete mici, trosnituri și huruituri captate din aer. Bezna din jurul ei se dilată încărcată de bucuria și nerăbdarea care-o apucară. "A reușit, a reușit", tresări încordându-se și strângându-se, înfiorată în ea,, să-i facă mai mult loc pe canapeaua confortabilă. Glasul îi radia de ușurare și mândrie: Știam eu c-ai să reușești. Nici nu se putea. Doctore, urcă în față, îl pofti Tudor pe necunoscutul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu plicul de la el în mână. Trebuie să plec. Trebuie, desigur, dar nu chiar acum. Să fugim și noi. E-o prostie. Șansele sunt egale peste tot. Nu te mai gândi la nimic. Ah! țipă ea, și-și astupă urechile, strângându-și capul între palme, îngrozită. Nu-i nici un motiv să te temi. Spui asta ca să mă umilești. Nu. De ce? Toate vor trece și-o să te simți minunat. Dă-mi, te rog, mâna. Ai mâini de pianistă. Trebuia, în loc să-l fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
asta. Prea târziu. Pădurăriță o să mă fac. Și-o să devii soția mea. Toată viața mi-am irosit-o căutându-te și așteptându-te. Acum nu-mi mai scapi. Ești a mea și-o să fii a mea pentru totdeauna... Se trezi strânsă în brațe. Sus, undeva în înălțime, se auzea sunetul metalic al avioanelor, zvâcnet continuu, dar jos, pe-aproape, atât de aproape că închise ochii, răbufniră mătăsurile vântului ce i se încolăciră ca niște vrejuri la picioare, înfiorându-i gleznele. Crezu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
sentiment brusc de recunoștință o năpădi și nu se feri când el o atinse cu mâinile. Tudor o trase spre pieptul lui, ușor, abia simțit, dar energic, vrând s-o apere cu trupul lui mare și puternic, iar ea se strânse sălbatec în el înfigându-și unghiile și scânci rugător: Spune-mi ceva. Te iubesc! șopti el grăbit, și-i strivi fața cu fața lui aspră, țepoasă, căutându-i gura cu lăcomie. CAPITOLUL 13 Din cei aproape zece mecanici de locomotivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Cu-atât mai mult minciuna ar fi fost insuportabilă, rănind și murdărind însăși lumina care-i inunda sufletul. O găsi cum se și aștepta: cu cenușa nopții așternută pe față, nedormită, aprigă, cu ochii arzându-i în cap și buzele strânse cu răutate și-ndărătnicie. Bună dimineața, mamă. Mă așteptai? întrebă dând glasului toată limpezimea și dulceața nepăsătoare de care era-n stare. Nu te-așteptam, fată, îi răspunse bătrâna, și nici un nor din vocea ei nu prevestea furtună. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
spus îngerașul?" Lui îi spuneau "salvatorul". Dintr-atâta răsfăț risca să i se schimbe caracterul, să devină obraznic, fiind logodnicul acelui "îngeraș", ce promitea a deveni o dulceață de femeie. Apărea pe nesimțite lângă patul lui mângâindu-l cu privirile, strângându-și cu cochetărie halatul alb care-o prindea atât de bine, rotunjindu-i frumoasele coapse încă băiețești sau mângâindu-și neștiutoare sânii sub privirile lui înfiorate. Miluță. Da, îngerașule. Spune. Tu știi? Am aflat de la cumnata ta. Ce-ai aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se întindea și se-ntinse, cuprinzând curând întreg orașul și țara. CAPITOLUL 16 Era prima noapte, după atâtea amăgiri albastre și năluciri deșarte și ucigătoare, umplute numai de dorința ei pătimașă și de propria ei închipuire căznită de dorință, când strângea perna jilavă în brațe și simțea că sângele ei se aprinde în galopul străbătut prin deșertul marelui pustiu din ea, incendiind întunericul și tot pământul. Prima noapte când se despuie de tot ce prisosea pielii ei fierbinți înfrăgezite în mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dispăruse huruitul infernal, clocotul metalic de pe drum. Ce-i chestia asta? Ce se-ntâmplă? Nu te enerva. O să afli. Dar tocmai eu să nu... Iubitule, mi-e atât de bine! Nu vreau să știu nimic. Spune-mi că mă iubești. Strânse cearșaful pe ea, mișcându-se somnoroasă prin camera necunoscută care-i era încă atât de străină, deschise geamul. Aruncă o privire buimăcită spre piață, izbită de răceala nopții. Nu putu înțelege nimic. Umbre multe de oameni alergând în toate direcțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
zdrobită de spaimă, cu buzele supte, aspre și fără culoare, că e undeva în afara vremii, o piatră de râu bătută de ape. Era acolo și nu era, umbră mumificată, plecată în lume, risipită să-și caute copiii și să-i strângă lângă inima ei... Cârciuma arăta ca-n urma unui cutremur, măturată de-un uragan. Invalidul, căzut pe podea, părea că doarme în propria sa baltă de sânge. Pe tejghea, în locul maldărului obișnuit de ziare, o singură revistă veche, înnegrită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nuntirea Tudorei. Închise ochii, amețită, apăsându-și pleoapele cu degetele înghețate și respiră prelung, ca în somn. Aproape, în marginea poienii, zări, dominând întreaga perspectivă, stâlpul de înaltă tensiune care conecta orașul din apropiere la circuitul național și care-i strângea inima dureros ori de câte ori trecea pe lângă el, amintindu-i dimensiunile singurătății sale fericite și misteriosul eden al civilizației moderne, din care se izgonise pentru totdeauna. Pentru totdeauna! Îngustă ochii să filtreze soarele arzând violent, în barele transversale, și privi așa mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se scutură bătând cu copita-n zăpadă. N-avea chef de ea. Femeia se repezi-n casă. În cuiul din tindă atârna un palton vechi cu un damf pătrunzător, paltonul lui Tudor,de care se rezemă ca-ntr-un leșin, strângându-l în brațe, și-și îngropă fața în stofa lui aspră, îmbâcsită de mirosuri aspre de pușcărie și de adierea caldă a trupului lui. Ai venit cu-adevărat? șopti palidă, abia mai ținându-se pe picioare, deschizând ușa odăii. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cel Mare, fiind foarte bine organizată folosirea focurilor, oastea Moldovei a ajuns să numere în lupta de la Vaslui(1475), 40.000 de oameni, iar sub Petru Rareș(1527-1538 și 1541-1546), în caz de război, 60.000 de luptători puteau fi strânși numai în câteva zile. Acest mod de comunicare, “prin mijlocul ierburilor aprinse” , l-au folosit și creștinii de la Gurile Dunării, din Chilia, în 1337 sau 1338, când emirul Umur Beg cu oamenii lui au incendiat și au devastat întreg ținutul
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
precum și distribuirea lor, ținându-se evidența primirilor și predărilor. De asemenea, centraliza după folosire permisele de călătorie în contul statului, le înainta lunar Ministerului de Finanțe, încasând contravaloarea și împărțea antreprenorilor sumele cuvenite; încasa taxele călătorilor particulari, colecta pe cele strânse la relee și le împărțea antreprenorilor după distanțele parcurse în fiecare despărțire. Condițiile de arendare mai prevedeau: să fie în sarcina statului cheltuielile pentru personalul poștal al Direcțiunii și cel din orașe; funcționarea unui oficiu poștal la fiecare reședință de
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
să funcționeze de pe timpul iarmarocului din anul 1856. Pentru înființarea unui birou telegrafic erau necesari 15.000 lei. Suma trebuia acoperită din subvenția târgului și la nevoie completată din încasările telegrafului. La Fălticeni, până la sfârșitul lunii iulie 1856, s-au strâns 220 galbeni din subvenții și 9.090 lei și 30 parale din taxele depeșelor transmise. Telegraful Fălticeni, legat la linia Nimerceni-Iași a continuat să funcționeze. Documentele atestă că la Fălticeni, în anul 1857, exista telegraf, cu un serviciu de distribuire
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
scenografice Personajul principal al acestei cărți, apașul metafizic, este Nae Ionescu. Porecla i-a fost dată, se pare, de Vasile Băncilă. În orice caz, ea se întâlnește în manuscrisele încă inedite ale acestuia. După ocuparea comunistă a României, Băncilă a strâns un mare număr de fișe în vederea câtorva studii consacrate maestrului său. El îl numește „apaș de Brăila“ sau „apaș brăilean“, dar precizează imediat că e vorba de o atitudine sublimată. Porecla se referă la condotierul spiritului, la temutul pamfletar, la
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
din Titlul XI, art. 261-265. Reglementarea de către Codul muncii cât și de către unele acte normative speciale a unor fapte penale justifică, pe plan teoretic, existența unui drept penal al muncii. De asemenea trebuie precizat că o serie de infracțiuni sunt strâns legate de locul de muncă sau În legătură cu serviciul, cu Îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea sarcinilor de serviciu. Răspunderea penală din domeniul muncii prezintă unele aspecte specifice ce privesc fapta ilicită, subiectele conținutul și obiectul raportului juridic de răspundere penală. Codul muncii
Răspunderea juridică în dreptul muncii - Inspecţia muncii -Jurisdicţia muncii by Ioan Ciohină - Barbu, Adrian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Administrative/91633_a_93464]
-
țara noastră, cu frecvență mai mare pe litoral și în Delta Dunării. Hotelul Intercontinental (București) Bungalouri (Praid) Cabana Piatra Singuratică (Munții Hășmaș) Camping (Băile Tușnad) Pensiunea Maria (Agapia) Cabanele turistice sunt unități de cazare specifice zonei montane, apariția lor fiind strâns legată de drumețiile montane. Primele cabane au apărut la începutul secolului al XX-lea, precum Babele (Bucegi) și Dochia (Ceahlău), pentru ca, în perioada interbelică, aceste unități de cazare să fie construite în majoritatea masivelor montane cu peisaje pitorești (Munții Bârsei
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
la nivelul țării gazdă, nu este exclusă posibilitatea apariției unui impact negativ atât la nivel macroeconomic, cât și la nivel sectorial. O parte din aceste efecte negative sunt inerente și se manifestă, în general, pe termen scurt, apariția lor fiind strâns legată de implementarea investiției și /sau efectuarea acesteia. - Creșterea importurilor se reflectă negativ asupra soldului balanței comerciale; se datorează importului de mașini și utilaje finanțat de investitorul străin, fără de care implementarea investiției nu ar fi posibilă. Pe termen lung, în măsura în care
REGIMUL JURIDIC AL INVESTIȚIILOR STRĂINE by VASILE DUMBRAVĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/91680_a_92855]
-
Structurale și de Coeziune ale Uniunii Europene. În domeniul mediului se impune necesitatea alinierii României la nivelul standardelor europene în ceea ce privește investițiile legate de sistemul de apă potabilă, epurarea apelor uzate, administrarea deșeurilor solide și poluarea aerului. Realizarea acestor obiective este strâns legată de protecția sănătății și îmbunătățirii calității vieții populației. În domeniul transporturilor principalele obiective vizează proiectele legate de rețeaua europeană de transport. Finanțarea este destinată sprijinirii circulației persoanelor și bunurilor și asigurării unei bune legături între Uniunea Europeană și țările candidate
REGIMUL JURIDIC AL INVESTIȚIILOR STRĂINE by VASILE DUMBRAVĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/91680_a_92855]
-
peste umăr și mi-a spus : „Tu numai cu asta ai să te ajuți !” Atât ! și eu am rămas cu cartea în mână. când m-am uitat la ea, am înțeles : era icoana Maicii Domnului, îmbrăcată în hlamidă albastră. Am strâns o la piept și m-am trezit în patul meu de spital. Era același pat în care stăteam de trei săptămâni. Dar mă durea genunchiul exact în locul unde mă lovisem, în vis, de colțul scaunului. M-am sculat, am verificat
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]