13,648 matches
-
ce răsărea în vârful piramidei era leu. Bătrânul mi-a spus că țin în brațe un dicționar. Pentru mine cartea aceea era o junglă. Era o pădure deasă în care cuvintele te agățau cu literele lor și tu încercai să străbați împidicându-te de câte o liană. Nedumerit te rătăceai pe câte o creangă și încercai să dezlegi misterul agățându-te de câte un arbor cu rădăcini colosale. Obosită de povara literelor ce alunecau în cuvinte care mai de care mai scorțuroase
O CARTE PENTRU O PALMĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383841_a_385170]
-
citeața, în funcție de anul școlar în care erau, cu pozele de la aniversări sau din concediile făcute în familie. Era o zi torida de vară, dar cameră în care se află era inundată de rafalele de aer condiționat și de lumină ce străbătea fereastră orientată spre soare-răsare. Își citea emailurile cu o stare de indiferență dobândită în timp, după ce vreme de aproape șase ani aștepta dimineață pentru a deschide înfrigurata această cutie magică ce o fermecase că pe un copil. Acum acest gest
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
Legea ce o ține Muritoare pe pământ, Și-o așează printre stele, Niciodată în mormânt! De-a lui cerere nebună Se cutremură văzduhul, Nemișcarea se frământă Negăsindu-i morții locul! Din adâncuri se arată În pulsații nesfârșite, O lumină ce străbate Galaxii nedeslușite. Iar acum s-aud în noapte În îmbrățișări celeste, Două stele ce tresară Și-o iubire de poveste! Referință Bibliografică: AXA CERULUI / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2029, Anul VI, 21 iulie 2016. Drepturi de
AXA CERULUI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383904_a_385233]
-
Începuse să plouă și, drept urmare, vizibilitatea era tot mai redusă. Urcam pe serpentine blânde admirând peisajul deosebit de variat și de plăcut. Văile adânci, pornind chiar din marginea șoselei pe alocuri, m-ar fi înfricoșat dacă nu eram obișnuit cu munții străbătuți de apele Prahovei, Oltului ori Jiului, cu Bucegii, Parângul ori Retezatul. Dar, oriunde ați merge, veți constata că fiecare zonă are frumusețea ei aparte, iar aici, prin locurile la care fac trimitere, am descoperit un ceva anume, propriu lor: aerul
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
trufie, Își dau viața ca simbrie. Însă când va suna ceasul, De plecare-n veșnicie, Va fi prea târziu regretul... C-au uitat de ale lor zile. Cluj Napoca, 11 iulie 2016 Cântec de laudă Cântec de laudă, de biruință Îmi străbate ființa întreagă, Știu că Tu dai bucurii și dorință, Celui ce-a ales în Tine să creadă. Cu Tine sunt în viață și-n moarte. În ziuă și-n noaptea adâncă. De la Tine primesc libertate. Prin Tine trăiesc și sper
ECOURI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383912_a_385241]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > TAINĂ DIN LABIRINT Autor: Gabriela Ana Bălan Publicat în: Ediția nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Voi străbate labirintul desculța, la pas, călăuzita de amintiri și vise. La capăt, Dumnezeul meu, îți voi cere un troc: să îmi schimbi iubirea cu moartea! Voi muri frumos, fericită în fiecare zi, în îmbrățișări tandre, săruturi fierbinți, scrisori de dor, mângâieri
TAINA DIN LABIRINT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383918_a_385247]
-
nu aveau nevoie să-și piardă timpul cu lupte în care localnicii îi puteau angaja pentru a-și apăra avutul. Urmăreau doar deplasarea rapidă și ocuparea Vienei. Au traversat Moldova, în drum spre Transilvania, pe vestitul Drum al tătarilor, care străbătea o bună parte a zonei Câmpulungului Moldovenesc. Acest drum „trecea prin Vatra Dornei, peste Trei Movile, prin comuna Sadova și prin punctul Piatra străjii până la Pojorâta; de aici continua nu departe de satul Ciocănești și apoi peste Suhard prin Rodna
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
Autorului Doream, cum zidul rece o fereastră, să fiu întreg, născut doar jumătate, aș fi dorit, în setea mea albastră, printr-o femeie, să le cunosc pe toate! Și astăzi știu, cum zidul rece știe când o fereastră piatra lui străbate, de vei iubi, întreg în armonie, într-o femeie, le vei găsi pe toate! Când fi-va înserare de tăciune și-n zid vor fi ferestre ferecate, lumina dinlăuntru îți va spune: într-o femeie, tu le-ai iubit pe
ÎNTR-O FEMEIE... de ION MIHAIU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383953_a_385282]
-
Isus. Revăd cu nostalgie tinerețea, Văd anii de prucie-n care eu, Nu-nțelegeam deloc acuratețea Cuvântului, nici harul, frumusețea, Ce ne-a lăsat Preasfântul Dumnezeu. Și ce a fost, trecut-a ca și vântul... Fără vreun ghid, fără îndrumători, Am străbătut în lung și-n lat pământul Și la final găsit-am doar mormântul, Împodobit cu jerbe și culori. Un pas mai am, atât, ca să trec pragul! Privind țărâna rece, mă-fior... Îl chem pe Domnul Păcii cu tot dragul, Căci
CĂLĂTORIA-APROAPE E SFÂRȘITĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383970_a_385299]
-
Acasa > Poezie > Amprente > "PE SCURTUL DRUM" "CA UN CAIS" Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Pe scurtul drum Pe scurtul drum în parte străbătut prin rătăciri și printre chinuri dese ca Don Quijote-n visuri am crezut și-am învățat să-ndur fără să-mi pese. Mereu m-a tulburat o Dulcinee, dar în exodu-mi trist și nebunesc m-a pârjolit o singură idee, că
PE SCURTUL DRUM CA UN CAIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383955_a_385284]
-
să ajungă lângă fata care continua să îi vorbească în poiana cu miresme. ... Vestea o sperie tare pe făptuca singuratecă și cu gânduri curate ce își aștepta clipa de visare de pe deal ca pe energia ce îi da forța să străbată zilele grele. Ea fu văzută plecând într-o zi pe cărăruia numai de ea știută și de atunci oricât o căutară, strigară, nu mai apăru... Și cum în același timp pârâiașul apăru din acea zonă bănuiră că lacrimile fetei curgeau
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
fost un somn liniștitor fără nici un vizitator nocturn. Abia se iviră zorile la orizont că Pătru, cu ultimele încurajări își sărută soția, apoi ieși sprinten în ogradă, sub privirile pline de admirație ale consoartei, încălecă pe roibul său și, după ce străbătu ulița satului, se îndreptă către coline. Ajunse la poalele munților. Soarele era sus și strălucea cu putere. Fascinat de măreția muntelui pătrunse între niște cheiuri strâmte, printre ierburi și arini, pe lângă șuvoiul de apă ce se rostogolea învolburat și zgomotos
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
cântecul Campanellei revărsat în tumulturi tot mai duse de valurile neînsetate ale oceanelor dornice de aventura înălțărilor spre cer. Nu opri avalanșa lansărilor către cerul nemărginit al iubirii. Lasă trupul să simtă mângâierea veșnicei iubiri a omului și sufletul să străbată cu el înălțimile fericirii de-o clipă. Impreună. Noi doi. Voi doi. Ei doi. Străbătând nemărginitul în zborul chemat de Ingeri spre înălțimi, acolo unde mângâierea e împlinirea gândului de fericire, sărutul și privirea, leagănul veșniciei. Mai cântă inocența în
LA CAMPANELLA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384024_a_385353]
-
aventura înălțărilor spre cer. Nu opri avalanșa lansărilor către cerul nemărginit al iubirii. Lasă trupul să simtă mângâierea veșnicei iubiri a omului și sufletul să străbată cu el înălțimile fericirii de-o clipă. Impreună. Noi doi. Voi doi. Ei doi. Străbătând nemărginitul în zborul chemat de Ingeri spre înălțimi, acolo unde mângâierea e împlinirea gândului de fericire, sărutul și privirea, leagănul veșniciei. Mai cântă inocența în tumultul notelor pianului reînviat de scara puterii. Si cântecul se revarsă peste chipurile care-și
LA CAMPANELLA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384024_a_385353]
-
-nvrednicește Și-nțelepțește, Când vin la Tine Cu rugăciune Pentru har frumos, Lumii de folos. De-o fi să plătesc Păcat omenesc, Dau vis pământesc Pentru rai ceresc Și soartă crudă, Pe rază sfântă De poezie În veșnicie, Vers de-a străbate Eternitate. Autor Maria Filipoiu Liga Scriitorilor Români Referință Bibliografică: RUGĂ MAICII DOMNULUI / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1857, Anul VI, 31 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
RUGĂ MAICII DOMNULUI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384079_a_385408]
-
se concepe, ca propovăduind adevărul să nu mustri păcatul. Glasul ei este aidoma cuvintelor scripturii: „Iată Eu stau la ușă și bat”... Chemarea ei se îndreaptă către toți, și face acest lucru din ziua Cincizecimii, prin vicisitudinile istoriei. Glasul ei străbate veacurile, căci mărturisirea credinței creștine îi aparține doar Ei, în acest fel ajungându-se la o relație simfonică dintre Biserica luptătoare și cea triumfătoare... Cu alte cuvinte, „Înfăptuirea misiunii bisericești în parohie și mănăstire” este titlul celei mai noi apariții
EMILIAN LOVIŞTEANUL – EPISCOP VICAR, ÎNFĂPTUIREA MISIUNII BISERICEȘTI ÎN PAROHIE ȘI MĂNĂSTIRE, EDITURA “MITROPOLIA OLTENIEI”, CRAIOVA, 2015… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384012_a_385341]
-
treizeci și cinci de ani, de când a debutat această formație, încă nu s-a așezat într-un jilț de așteptare definitivă, la milostenia odihnei ci, cu o scurtă oprire, este și va mai fi solia visului de fericire. Cu ea, timpul e străbătut frumos! Și sărbătoresc! Au nevoie vârstele oamenilor să îmbrace pe alocuri haina solemnă și ceremonioasă a muzicii fără vârstă. Oricât pare că an cu an se reduce câte o pală de iureș din viața noastră, vibrațiile sufletului nu se irosesc
FORMAŢIA ROCK EUROPE CONCERTEAZĂ ÎN NOIEMBRIE, LA SALA PALATULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384129_a_385458]
-
floarea constituind o prezență obișnuită în viața poetului, de mic având prilejul să fie sedus de misterul acestora, cutreierând pădurile și văile parfumate din nostalgicul tărâm bucovinean. Oglinda lacului adăpostind luna, stelele cerului: „Iată lacul! Luna plină/ Poleindu-l îl străbate,/ El aprins de-a ei lumină/ Simte-a lui singurătate. Tremurând ca unde-n spume/ Între trestie le farmă,/ Și visând o-ntreagă lume,/ Tot nu poate să adoarmă...”; Pădurea: „În al umbrei întuneric/ Te asemăn unui prinț/ Ce se
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]
-
Rezultatul e limpede: structura morală originară și fundamentală a omului este făcută pentru societăți simple și închise”. Dar, mai spunea în continuare că voința omului, gândirea lui și geniul, desfid orice previziune: „Prin intermediul acestor voințe geniale, elanul de viață care străbate materia obține de la aceasta, pentru viitorul speței, promisiuni despre care nu putea fi vorba când se constituia speța. Mergând de la solidaritatea socială la fraternitatea umană, noi rupem cu o anumită natură, dar nu cu orice natură...”. Pentru a ne consola
EXTREMISM ȘI MODERAȚIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383305_a_384634]
-
îl înmatriculează la Colegiul Național „Carol I” din Craiova. Analiza oferită de autor în această primă secțiune a cărții este pertinentă pe fundalul unei diversități de surse informative. Al. Florin Țene reușește cu acuratețe să prezinte realitățile politice ale spațiilor străbătute de Gib I. Mihăescu, fapt ce dovedește încă odată mobilitatea intelectuală și stilul de romancier al Domniei sale. A doua secțiune a cărții, intitulată Început de drum, semnifică o manifestare erudită a calităților sale de prozator și de romancier. Cu inegalabila
AL FLORIN ŢENE – LA BRAŢ CU ANDROMEDA de PETRE DIN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383327_a_384656]
-
poduri sunt în lume, câtă măreție în construcția lor modernă și ce arhitectură în cele vechi, fiindcă podurile au contribuția lor la scrierea istoriei vieții... Nu pot să nu-mi amintesc în aceste clipe de desele treceri peste Dunărea ce străbate țara noastră, peste podul de la Cernavoda, inaugurat cu peste 120 de ani în urmă, în prezența regelui Carol I. Și era, la vremea aceea (1895), cel mai lung pod din Europa, cu cea mai mare deschidere, iar complexul celor trei
DIN CAROLINA DE NORD ÎN KENTUCKY de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383300_a_384629]
-
gând mi-or trece./ Atâta murmur de izvor,/ Atât senin de stele,/ Și un atât de trist amor/ Am îngropat în ele!/ Din ce noian îndepărtat/ Au răsărit în mine!/ Cu câte lacrimi le-am udat,/ Iubito, pentru tine!/ Cum străbăteau atât de greu/ Din jalea mea adâncă,/ Și cât de mult îmi pare rău/ Că nu mai sufăr încă! [...] Și poate că nici este loc pe-o lume de mizerii/ pentr-un atât de sfânt noroc/ străbătător durerii.” Poetul devine
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
Iași, de la începutul lunii iunie 1883, când s-a dezvelit statuia lui Ștefan cel Mare, Eminescu a citit la „Junimea” poemul său „Doina”, care a iritat Puterile Centrale: „De la Nistru pân’la Tisa/ Tot Românul plânsu-mi-s-a/ Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate./ Din Hotin și pân’ la Mare/ Vin Muscalii de-a călare,/ De la Mare la Hotin/ Mereu calea ne-o ațin...” După ani întregi de cercetare și verificare a arhivelor despre Mihai Eminescu, renumitul eminescolog, astăzi în viață
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
Nemerovschi, cu ale ei cărți brutale și vulgar moderne! Pe scriitoare nu o pasionează succesul cu orice preț. Este atrasă de taina relației cu ceilalți: Bărbatul, părinții, rudele, colegii, studenții, celelalte femei în căutarea dragostei adevărate, familia, orașul, apa ce străbate orașul, profesorii, cărțile. Titlu este aparent banal, în spatele lui se ascund secretele femeii! Zbuciumul sufletului poate fi potolit lângă o apă, pe malul râului care își cunoaște izvoarele. Apa poate curăți ființa de zgura vremii. Mirela-Ioan Borchin nu o spune
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
picturi, ci aievea, frumoasă, răpitor de frumoasă, care, trecând prin fața ochilor nu clintește nicio aripă de privighetoare. Elitrele diafane de fluturi zburau ca o grindină în jur, împrimăvărând țara în ziua sfântă de Paște când Familia Regală a României a străbătut-o până la sanctuarele Putnei. S-a întors primăvara! S-a întors în țară Familia Regală a României, când țara s-a făcut o pajiște de lăcrimioare iar fetele românce au văzut aievea o prințesă așa cum fiecare dintre ele s-a
MARGARETA A ROMÂNIEI, PRINCIPESA INIMII ŞI A REZIDIRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383383_a_384712]