2,392 matches
-
la care se oprește privirea noastră este, poate, totuși, începutul unei noi serii valorice. În limitare se vede însă măiestria și dacă pomii nu pot crește pînă la cer, statura lor poate fi totuși zveltă și frumoasă. Nu doar marea strădanie întîmpină îngrădiri și rezistențe; ele apar și acolo unde abia putem să ținem capul sus. Suferința își află drum și către cei ce duc o viață liniștită, fără să-și provoace soarta. Așa cum domnește peste cei drepți și peste nedrepți
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
duc o viață liniștită, fără să-și provoace soarta. Așa cum domnește peste cei drepți și peste nedrepți, durerea îi lovește atît pe cei liniștiți cît și pe cei plini de aspirații. Dar așa cum marele humor nu-și pierde surîsul fiindcă strădania serioasă este obligată să lupte cu îngrădirile, zîmbetul său nu dispare nici pentru că suferința se insinuează și pe drumul fericirii liniștite. Dizarmoniile vieții se evaporă pînă la urmă în fața marii forțe cu care este trăită. Humoristul nu se refugiază în
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
dispariția sa, dar durerea și tristețea exclud posibilitatea surîsului. Humoristul știe că viața are în aceeași măsură tragediile și comediile sale. Experiența sa de viață, fie datorată propriului destin, fie trăirii unor destine străine, poate fi bogată și cuprinzătoare. Iar strădania sa pleacă, conștient și inconștient, de la îngăduința cu marile contradicții să-și exercite influența lor îndreptățită asupra timbrului întregii sale dispoziții sufletești. El e obligat să recunoască însă că nu e cu putință nici o organizare sau contopire, acă tragicul e
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
timp. O presupunem constant, fie că privim în urmă, fie că înainte. Fraza lui Kiekergaard, potrivit căreia înțelegem privind în urmă și trăim îndreptîndu-ne înainte, nu este totalmente justă. Fiindcă acea mare legitate nu e de mai mică importanță pentru strădania de a înainta decît privirea noastră retrospectivă; amintirea trecutului determină ceea ce putem face în prezent ca să pregătim viitorul. Humorul nu consideră realitatea ca pe o decădere din veșnicie, ci o priveliște tocmai ca pe un fragment dintr-o curgere eternă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și cealaltă față de un obiect pot să conducă la înțelegere. Nu se poate susține, după cum am spus mai înainte, că marele humor așa cum este descris aici, ar fi, în sine, cel mai înalt punct de vedere despre viață. Atît marea strădanie practică, pe de o parte, cît și suferința tragică, pe de alta, pot fi atitutdini față de viață mai înalte decît marele humor. Așa cum vom vedea ulterior (Capitolul IX) și bucuria cunoașterii nu se poate dezvolta în direcția unui sentiment total
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
aptitudinii practice, o mare îndatorire pune stăpînire pe simțuri și își atrage întreaga vigoare. Dar marile obligații și destine tragice nu sînt date tuturor. Chiar și cel ce a muncit serios și a cunoscut suferința poate fi totuși conștient că strădania lui n-a însemnat decît un fulg în comparație cu cei prinși în marea luptă și că suferința sa n-a fost decît o picătură față de a celor ce-au avut parte de cele mai profunde dureri. CAPITOLUL VII ACȚIUNE ȘI HUMOR
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
conferă analiza psihologică, pe o împiedicare a impulsului involuntar de a acționa. Chiar și după ce intervine diferențierea, toate elementele de cunoaștere și de sentiment conservă o relație cu acțiunea. Ele păstrează caracteristica faptului că sînt factori de tranziție într-o strădanie într-un anumit sens sau că au fost provocate de aceasta. Încercînd să urmărească viața psihică în evoluția sa reală, psihologia genetică rectifică în chip avantajos erorile ce pot apărea prin confruntarea elementelor descoperite prin analiza vieții psihice diferențiate cu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
asemenea hainelor față de trup. Filosofia sa era "filosofia hainelor", cu accent pe faptul că haina nu-l face pe om (Sartor Resartus, 1836). Viziunea aceasta condiționează relația sa cu teoria științei, întocmai ca și cu dogmele religiei și cu toate strădaniile prectice. El consideră toate acestea printre haine sau printre peticele ce se pun pe haine. Față de asemenea străduințe, are o poziție în care se amestecă batjocora cu mila. Cînd Carlyle spune frecvent despre cineva "bietul!" (poor!), cuvîntul acesta exprimă parțial
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
profundă în viața sentimentală, în vreme ce prim-planul își găsește expresia într-un rîs sau într-un zîmbet. Era, în același timp, de datoria mea să determin raportul dintre humor, ca sentiment vital, și sentimentul religios. În această privință, Kierkegaard, în strădania sa plină de zel de a afirma deosebiri nete, plasase humorul pe un loc situat jos. Capitolul în care tratez această chestiune, și anume cel despre tragic și humor, îl consider drept cel mai important din carte și totodată cea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ar putea să le prețuiască decît în funcție de importanța lor pentru piața politică. Cu bonomia pe care și-a păstrat-o mereu, a adăugat că ar putea înțelege foarte bine dacă și eu aș considera humoristică, din punctul meu de vedere, strădania sa politică. Cred totuși că nici unul, nici celălalt nu o nimerea de-a-ntregul. 78 Cf. Psychologie, V D. Der menschliche Gedanke, § 107 și 121. x "Pe cît de grijulie pare ea cu specia, Pe-atît e de lipsită de grijă pentru
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nou acest din urmă nume în 1830. 28 Acest cuvânt provine din rădăcina aslama, "a se supune", și înseamnă "supunere (față de Dumnezeu)"; muslim, adică musulman, înseamnă "(cel) care se supune (lui Dumnezeu)". 29 Djihad sau Jihad, cuvânt arab care înseamnă "strădanie pentru desăvârșirea morală", a căpătat sensul de "luptă pe calea lui Dumnezeu împotriva păgânilor și a răzvrătiților". 30 Khamr nu desemnează doar vinul, ci se referă la orice băutură care ar putea întuneca cugetul băutorului. 31 Dr. Rahmatoullah, Le symbolisme
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
sosirii lui în Transilvania, până la 1871. Notațiile evocă luptele pe care le-a purtat pentru apărarea Bisericii Ortodoxe de „duhul batjocoritor” și de ingerințele care ar fi putut să îi vatăme autonomia, despre marea adunare din 1848 de la Blaj și strădaniile depuse pentru cauza națională, despre înființarea de școli și imprimarea de cărți, atât de folositoare unui neam trezit din „somnul cel adânc” la conștiința de sine. SCRIERI: Adaos de cuvântări bisericești pentru sărbătorile domnești de preste an, în Chiriacodromion, Sibiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
operează disocieri, distinge nuanțe, sistematizează idei, expune poziții estetico-ideologice, astfel încât lucrarea poate iniția în substanța discuțiilor ce se poartă, din Antichitate până în timpurile mai noi, într-un sector central al esteticii. Ce caracterizează tot ceea ce esteticianul a încredințat tiparului este strădania, convenabilă în acea perioadă, dar caducă în timp, de a demonstra validitatea punctului de vedere marxist în fiecare problemă supusă examenului critic. Alt studiu, Gusturile între da și nu (1968), se întemeiază pe teza că, oricât de variate, „gusturile se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288704_a_290033]
-
valoroase, pe care trebuie să le dezvolt în viitoarele lucrări și care sunt slăbiciunile piesei mele, e neîndoielnic că aș fi avut de câștigat în munca mea (...). Comitetul pentru Artă, teatrele, Uniunea Scriitorilor, critica dramatică unindu-și forțele într-o strădanie comună pentru asigurarea dezvoltării creației noastre dramatice, pot aduce o contribuție hotărâtoare la lichidarea lipsurilor din domeniul dramaturgiei noastre (...)”. În treacăt fie spus, în legătură cu referirile autoarei la piesa sa Vadul nou și la faptul că în piesa literară n-a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
al revistei (în HYPERLINK "nr.6-n.it"nr. 6 -n.n.). Nimeni nu neagă acestui articol o serie de afirmații juste. Dar poziția de pe care e scris, arată indiferența și uneori chiar disprețul autorului pentru «măruntele» (după părerea lui) strădanii ale poeților noștri de a crea o poezie nouă. Cauzele acestei atitudini dăunătoare sunt clare: în redacția revistei Almanahul literar s-a făcut o rupere crescândă a scriitorilor de viață și de problemele pe care le ridică la tot pasul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cărții în țară și străinătate, în inima timpului său în care s-a implicat așa cum i se cerea: cu vigilență, pasiune și receptivitate. La sfârșitul anului 1952 apare a doua ediție a romanului Drum fără pulbere; comentatorii rețin, în unanimitate, strădania și efortul autorului de a reface romanul în lumina observațiilor și sugestiilor făcute la prima ediție. Să citim doar două opinii, una aparținând unui ideolog activ al vremii sale, Silviu Brucan, alta a unui estet, bine familiarizat cu mișcarea ideilor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cele mai importante instituții de presă din diecezele de Iași și București (de fapt, cam singurul de o asemenea anvergură). Activitatea de la "Presa Bună" a fost semnificativă și a lăsat în urma sa numerose apariții de carte și tipărituri catolice. Prin strădania personală a monseniorului Gabor, care a făcut din presa catolică vocația sa, această inițiativa de înființare a unui Institut catolic s-a concretizat și a ajutat la dezvoltarea publicațiilor catolice din Moldova și la răspândirea culturii române în rândul comunității
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
al Regiunii a III a Iași, dosar 378, f. 6. 986 Ibidem, f. 2. 987 AARC București, dosar 115/1927-1928, f. 160. 988 Ibidem, f. 178. 989 Ibidem, dosar 118/1928-1929, f. 100. 990 Episcopul Mihai Robu a afirmat: Datorită strădaniei lăudabile a mons. dr. Anton Gabor, actualmente paroh de Gherăești, județul Roman, cu aprobarea și binecuvântarea noastră, din contribuțiile benevole ale multor persoane, care și-au dat bine seama de marea însemnătate a scrierilor bune, a luat ființă Institutul Presa
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
să fie orbitoare. Iar în acest roman lumina chiar orbește oamenii. Moartea e orbirea finală. Nu se știe mai nimic despre trecut, dar nimănui nu-i pasă. Platon se simte chemat să înțeleagă ce nu mai există, ce a fost. Strădaniile lui au un rezultat hazliu. În chip misterios nu ni se spune cum ori unde el găsește o serie de fragmente pe care le asamblează astfel: Charles Dickens a scris "un roman intitulat Despre originea speciilor prin selecție naturală". Romanul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
uman, fiindu-i „credincios“, stare de spirituală continuă, potențată de reușitele profesionale. La fericire și la căile de ajungere la ea, au gândit toți filosofii, școlile și curentele filosofice elene. La fericire, gândește toată lumea chiar când nu-i corespunde cu strădania. Dar și cei care se îndoiesc de ea, trebuie să știe că fericirea există și că această stare de înseninare, de bucurie supremă este treaptă spre sfințenie, spre raiul armoniei din care omul a căzut și a cărui nostalgie o
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cercetări tot împreună cu Lise Meitner, anunță descoperirea protactiniului, elementul chimic învecinat uraniului și părintele actiniului. Ei fac cunoscută această descoperire cu puțin înainte ca ea să fie anunțată în Marea Britanie de către Frederick Soddy și J. Cranston. Această etapă de mari strădanii și descoperiri științifice avea să fie încheiată cu acea celebră realizare a lui Ernest Rutherford care, în 1919 bombardând atomii de azot cu particule alfa (nuclee de heliu), obține oxigen și hidrogen. Este prima reacție de transmutare a elementelor care
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
ceva rece. Această atitudine făcea parte din supracontrolul ei de gheișă, revărsa asupra lui căldura sufletului ei, fără să pretindă și să primească nimic. Pentru oaspetele literat, toată iubirea pe care Komako o revărsa asupra lui i se părea o strădanie plină de frumusețe, dar risipită în zadar, care punea doar în lumină propria lui goliciune interioară. I se părea fără noimă uitarea de sine cu care-l învăluia Komako și se mulțumea să-și contemple însingurarea a cărei vrajă s-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
interior. Multe dintre ele erau găsite moarte în hoteluri și în desișurile parcurilor. În Amsterdam, Lucia s-a hotărât să poarte văl pentru a-și ascunde urmele variolei, pentru a-și trăi viața, pentru a-și câștiga existența. Cu toate strădaniile, n-a găsit ceva de lucru care s-o mulțumească, episodic a fost model pentru un medic chirurg care a folosit-o pentru a demonstra studenților consecințele variolei și care a și abuzat-o. Lucia a trăit experiența de a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
provinciei Kerman de către afgani În 1794 (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 379), care a avut drept consecință Întreruperea legăturilor cu parsii indieni. Situația zoroastrienilor din Iran se Îmbunătățește abia În secolul al XIX-lea, În mare parte datorită coreligionarilor parsi și a strădaniilor unor oameni ca Maneckji Limji Hataria (Boyce, 1969), el Însuși pars, activ la Teheran, și Kay Khosrow Șahrokh, primul deputat zoroastrian ales În Parlament ca reprezentant al minorității sale În urma unui legi din 1909 (Boyce, 1979, pp. 210, 219). Starea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
limite, de vreme ce, prin însăși mărimea și necuprinderea lui, acesta era resimțit ca obstacol? Existența unui obstacol care desparte de limita vizată a putut crea cazul particular al unei limite care ia forma lui „dincolo“ și care în felul acesta creează strădania atingerii. În felul acesta, atingerea limitei (peras), care acum se confundă cu „dincolo“ (peran), devine în cel mai înalt grad o „încercare“ (peira), un experimentum plin de pericula, iar poros, mișcarea către limita vizată și totodată drumul ca substrat material
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]