11,293 matches
-
Nici localul nu era prea plin, abia de erau ocupate patru mese în tot restaurantul. În timpul cinei discuția se învârtise mai mult în jurul Ilenei. Era profesoară la liceul din Baia de Sus și preda istoria acolo. Îi povestise cum se străduia ea să le insufle copiilor dragostea pentru locurile acelea. Vorbea cu mult suflet și se vedea că era îndrăgostită de munca ei de la școală. La desert, ce ați dori să vă aducem? auzi Cristi lângă el. Șeful de sală se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vale. Se împiedică de o rădăcină ieșită din pământ pe care nu o observase în covorul de ace de brad adunat pe jos. Încercă să-și țină echilibrul dar nu reuși. Se prăbuși, rostogolindu-se la pământ. Apucă strâns toiagul, străduindu-se să nu-l scape din mâini. Era conștient cât de vulnerabil ar fi devenit, căzut și fără unica lui armă de apărare. Sări imediat în picioare, sprijinindu-se în toiag. Nu se lovise prea tare dar o așchie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de vreun eventual atac și încercă să extragă așchia. Strânse cu putere tegumentul și vârful așchiei ieși la suprafață. Îl prinse apoi cu vârful unghiilor și îl trase afară. Un firișor de sânge se scurgea din rană, iar el se strădui să stoarcă cât mai mult. Se șterse de pantaloni și apoi porni mai departe, nu înainte de a privi din nou scrutător în jur. Venise la Baia de Sus în concediu, cu gând că se va plictisi de moarte, dar măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se rătăci. Se opri pentru câteva clipe încercând să se orienteze. Trebuia să își dea seama în ce direcție mergea. Concentrat numai asupra acelui pericol nevăzut care îl amenința, ignorase acest aspect. Căuta să recunoască locul unde se afla, se străduia să-și amintească dacă la venire trecuse pe acolo. Nu, în mod cert locurile acelea îi erau complet străine. Era însă convins că merge în direcția cea bună. Nici să stea prea mult pe loc nu era bine, știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu mi s-a mai întâmplat una ca asta, începu el să vorbească. Îi povesti apoi Ilenei toate aventurile lui de peste zi. La început, cuvintele îi veneau greu dar apoi, începu să vorbească tot mai repede. Îi relată toate evenimentele, străduindu-se să nu omită nici un detaliu. Uite, acum după ce ți-am povestit și ție, mi se pare că nu a fost nimic, își încheie el relatarea, iar dacă e să vorbim pe aia dreaptă, nici nu s-a întâmplat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de propria lui fantezie. Se hotărî să abandoneze joaca și să facă cale întoarsă. Ideea cu bandiții încă îi stăruia în minte, așa încât nu o porni de-a dreptul spre tabără ci continuă să se furișeze atent în tr-acolo. Se străduia să meargă ușor și să facă cât mai puțin zgomot, temându-se de nici el nu știa ce. Mergea de câteva minute când auzi țipătul, departe în urma lui. Era vocea slabă a unui copil speriat. Se opri fulgerat în loc nevenindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Imediat după micul dejun, Cristian și Ileana plecaseră de acasă într-o excursie la iarbă verde. Cel puțin așa le spuseseră lui Pop și Mariei care nu primiseră cu prea multă bucurie hotărârea celor doi tineri. Pufnind nemulțumit, comandantul se străduise să prindă privirile lui Toma, încercând să-i amintească de discuția lor de la birou. Cristi se făcu că nu vede și ieși repede din casă însoțit de fiica lui Pop. Aruncă în portbagaj geanta cu mâncare și pătura pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trecuse pe lângă ei și ieșise dincolo, în lumină. Se întorsese apoi și le făcuse semn să-l urmeze. Toma păși spre el încercând să se apropie. Din momentul acela nu își mai amintea nimic. Se trezise acum, confuz și neajutorat, străduindu-se să-și revină. Lipit de trupul Ilenei, se simțea protejat, ca și cum s-ar fi aflat în brațele mamei. Aceasta se îndepărtă de el, ținându-l încă strâns de braț. Ți-e mai bine acum? îl întrebă ea aplecându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
practică, își spuse el. Nu, mai era ceva. Vorbea de o încercare. Cineva căuta să-l înfricoșeze de moar te, vrând să vadă dacă rezistă. Din momentul acela se concentră să se controleze. Știa ce trebuie să facă și se străduia din răsputeri să-și revină. Își încordă toți mușchii, aducându-și-o în gând pe femeia care se afla în spatele său. Închise pleoapele și încercă s-o vadă cu ochii minții pe Ileana. Chipul ei blând îi aduse puțină liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ai decât să te silești să recuperezi. E numai vina dumitale că am ajuns aici. Eu ți l-am adus așa cum ne fusese învoiala. Mai mult nu știu dacă pot să te ajut. O să stau pe aproape și mă voi strădui să-l susțin din toate puterile, dacă nu cumva crezi că te încurc. Nimic nu mai e așa cum ar trebui să fie. Nu s-a mai pomenit un păzitor însurat cu o domniță a tăcerii. Te-ai gândit ce va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pierdut. Cei doi se aflau în tindă aproape de ușa de la intrare când îl auziră pe Calistrat strigând după ei: Să-mi spui și mie la ce rezultat ajungeți! Nu uita că eu sunt paznicul și oricât de mult te-ai strădui, n-ai să mă poți înlocui. Era clar că se adresa Ilenei dar inspectorul știa că era vorba despre el. Vru să se întoarcă dar femeia îl luă de braț, trăgându-l afară din casă. Ieșiră din curte și porniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
brusc și trase mașina pe dreapta. Așeză maneta la punctul mort, după care se întoarse spre femeia de alături: Dacă insiști cu vâlva și alte chestii din astea fantastice, te anunț că refuz să mai stau de vorbă. Eu mă străduiesc să desfășor o investigație serioasă iar lucrurile de acest gen nu își au locul în ea. Convenisem că purtăm o discuție în care măcar mă lași să vorbesc. O.K., te ascult! Aici, în mașină? Dar ce are? Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ileana nu este dispusă să repornească polemica pe această temă. Nu-mi amintesc să fi afirmat vreodată că zeii au creat lumea, continuă ea, nu, lumea era aici din totdeauna. Zeii nu au creat-o și nici nu s-au străduit să o schimbe. Și atunci, care este rolul lor? nu se putu abține Cristian. Crezi că putem ști vreodată ce vor zeii? Nu pune întrebări care nu au răspuns! De obicei, divinitatea este și creator, așa spun toate religiile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vrei să aprinzi focul. Ai nevoie de vreascuri și de o metodă de aprindere. Cineva îți dă o cutie de chibrituri și îți explică cum s-o folosești. Dacă nu urmezi întocmai indicațiile pe care ți le dă, degeaba te străduiești, pentru nu vei reuși. Aș putea să aduc o mulțime de argumente împotriva acestui exemplu. Cum să nu urmez explicațiile primite? Din moment ce am înțeles succesiunea operațiilor este foarte simplu. Ei, vezi? Este nevoie să înțelegi. Gândește-te însă că evreii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și nu ne mai rămâne decât să ne facem datoria, tu trebuie să închizi răul înapoi în grotă iar eu vreau să te ajut ca să scapi teafăr din încercarea aceasta. Chiar și Moș Calistrat, deși nu-i convine, se va strădui și el să te pregătească. Acum nu mai are încotro, împotriva zeilor este imposibil să te pui. Sunt sigur că glumești, spuse total neîncrezător Cristian, gata cu poveștile! Sunt frumoase, îmi plac și chiar aș putea încerca să mă prind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dispăruse după peretele de piatră. Bătrânul îl apucase pe inspector de braț și îl târa după el. Mergeau foarte repede iar lui Cristian îi venea tot mai greu să se țină de moșneag. Își mișca picioarele într-un ritm alert, străduindu-se să nu rămână în urmă, însă era clar că nu va fi în stare. Apoi nu mai simți pământul sub tălpi, continua să meargă dar, pășea în gol. Aluneca din ce în ce mai repede deasupra ierbii, tras de mână de Calistrat. Luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mușchi. Inspectorul îl simțea încordat ca un arc. Își rotea privirile peste tot, căutând să prindă orice mișcare ce ar fi trădat prezența bestiei. Cristian era și el foarte atent, numai că nu reușea să distingă mare lucru. Deși se străduiau să se deplaseze cât puteau de repede, își dădea seama că, nevoiți să cerceteze atent locurile, se mișcau totuși mai încet decât le-ar fi plăcut. Locurile prin care treceau îi erau cu totul necunoscute. Știa doar că drumul rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el și chiar în momentul în care bestia se pregătea să sară pe mine, l-am găsit. Aiurea! îl întrerupse Calistrat. Toiagul era la mine. Alune casem și, în cădere l-am scăpat din mână. Auzisem unde căzuse și mă străduiam să dau de el pe pipăite. Tocmai îl atinsesem cu vârful degetelor și mă pregăteam să-l apuc. Tu erai undeva mai departe, făceai o hărmălaie asurzitoare, târându-te la vale, încercând să-l găsești și tu. No, în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl tăie în șase părți egale. În capul a cinci dintre ele fixă capsele detonante. I-ar fi prins bine un clește sertizor dar Calistrat nu adusese așa ceva. Nu-i rămânea decât să strângă cu dinții capsele pe fitil. Se strădui să facă acest lucru cât mai aproape de capătul liber al capselor, rugându-se să nu explodeze vreo una. Dacă se întâmpla acest lucru, în cel mai bun caz ar fi rămas fără nici un dinte în gură. În câteva minute avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
l-au ucis. Încep să cred că, ori de câte ori vii la Baia de Sus, vezi numai asasinate în jurul tău, spuse Ileana. Și, n-am avut dreptate? Știa foarte bine la ce se referea soția sa. Își amintea cât de mult se străduise în urmă cu trei ani să-l convingă pe Pop că nu au de a face cu simple dispariții. Susținuse din răsputeri ipoteza unui asasin în serie care își alegea victimele din rândul locuitorilor Băii de Sus. E drept că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
toată familia era adunată la masă, așteptându-l. Pop era în mare vervă, nemaiprididind cu lau dele la adresa nepotului. Îi povestea Ilenei despre acesta ca și cum ea nu-l mai văzuse de o bună bucată de vreme iar el acum se străduia să o pună la curent cu ce se întâmplase în acest răstimp. Ileana asculta răbdătoare, zâmbind și aprobând tăcută din cap. Odată ce Cristian Toma se așezase pe scaun, atenția comandantului se concentră asupra lui. Imediat îi umplu paharul cu pălincă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
La început s-a ocupat de comerțul cu alcool, dacă sustragerea din depozitele fabricii și vânzarea la negru a acestuia se poate numi comerț. Nu se sfiise să folosească cisternele întreprinderii unde încă mai era director și nici marfa acesteia, străduindu-se numai să păstreze o umbră de legalitate. Conexiunile pe care le avea atât la vamă cât și la poliție îl ajutaseră enorm și, în scurt timp, reușise să pună pe picioare o afacere prosperă. Apoi, izbucnise conflictul transnistrean și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu putuse da bani, apelase la amenințări și, probabil, la măsuri chiar mai dure. Își amintea că cel mai fervent dușman al său, un șef de la parchetul militar, suferise un accident casnic stupid în urma căruia își pierduse viața. Oricât se străduise Boris să aranjeze lucrurile, Mihailovici știa că nu mai poate sta mult acolo. Pentru moment reușise să scape cu fața curată, dar trebuia să părăsească țara fără întârziere. Plecase în grabă, lăsând în urmă o mulțime de bunuri și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
scoțând un sunet slab. Porni hotărât pe marginea ravenei, având grijă să nu calce cumva greșit și să alunece în gol. Pe alocuri, cărarea devenea atât de îngustă încât trebuia să se țină de gard ca să poată trece. Deși se străduia să nu facă zgomot, bucăți de pământ și pietre se desprindeau sub pașii săi, căzând în golul de dedesubt. Noroc că prăpastia era adâncă și sunetul acestora abia răzbătea până la el, atenuat și de ceața care, acum i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
poate strecura în minte ca să-l amăgească. Chiar asta se întâmpla și acum, încerca să-l atragă pe terenul ei și astfel să-l prindă în capca nă. Se întoarse cu spatele, recunoscător lui Calistrat care, așa cum era el, se străduise să-l inițieze în tainele muntelui acela blestemat. Zâmbi amar și își strivi o lacrimă între pleoape, îi era dor de Moș Calistrat. Ciudat, în tot acest timp, nu simțise nici o dorință să se întoarcă, iar pe bătrân nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]