2,407 matches
-
că dacă astăzi dreptul strămoșesc ar fi adoptat integral de toate statele, și dacă aplicarea dreptului pământean de la 1850 încoace ar fi anulată, 60 % dintre Americani, 80 % dintre Argentinieni, 25 % dintre Britanici și-ar pierde cetățenia. Controversa între partizanii dreptului strămoșesc și cei ai dreptului pământean nu este numai juridică, ci izvorăște din concepții politice și filozofice antagoniste : Filozoful francez Montesquieu ilustrează astfel determinismul naturalist în lucrarea sa "Spiritul Legilor" (1748): "Dreptul pământean este o aberație care consistă în credința că
Ius sangvinis () [Corola-website/Science/315276_a_316605]
-
Oamenii de origini diferite sunt, în această concepție, văzuți ca niște specii biologice diferite : ineluctabil străini unii de alții și inasimilabili. În aceste condiții, ocrotirea identității naționale a fiecărei țări nu poate fi asigurată decât prin legi inspirate din dreptul strămoșesc. Umanismul, care stă la baza dreptului pământean, pornește din premisa inversă, conform definiției enunțată re revoluționarii americani Patrick Henry, Benjamin Franklin și George Washington în 1775 la Philadelphia : "Dreptul pământean este demnitatea dată oricărui bărbat care trăiește, muncește și plătește
Ius sangvinis () [Corola-website/Science/315276_a_316605]
-
unei unice comunități, fondamental liberi, egali în drepturi și de o seamă. În aceste condiții, făurirea identității naționale a fiecărei țări se obține treptat prin educație, prin multi-culturalitate și prin asimilare (faimosul "melting-pot" american). În țările în care domină dreptul strămoșesc, cetățenia se definește în principal prin apartenența la grupul etnic în jurul căruia s-a constituit statul respectiv. Astfel, în România, constituită în jurul neamului românesc, definit, în secolul XIX, prin vorbirea limbii române și prin religia creștină ortodoxă, puteau fi cetățeni
Ius sangvinis () [Corola-website/Science/315276_a_316605]
-
ai României înainte de 28 iunie 1940, pot de asemenea să ceară cetățenia română prezentând o cerere bazată pe documente. În cazul acestora din urmă, numărul cererilor condiționează o așteptare de mai mulți ani. Cercetătorii din științele umane nu confundă Dreptul strămoșesc ("jus sanguinis" care definește comunitățile istorico-lingvistice) cu Dreptul pământean ("jus soli" care definește națiunile politice), și folosesc substantive comune : ...folosirea substantivelor proprii (Scoțieni, Corsicani, Moldoveni, Lipoveni, Găgăuzi, Romi...) fiind rezervată comunităților istorico-etnice care nu constituie nici un ansamblu lingvistic în sine
Ius sangvinis () [Corola-website/Science/315276_a_316605]
-
comune : ...folosirea substantivelor proprii (Scoțieni, Corsicani, Moldoveni, Lipoveni, Găgăuzi, Romi...) fiind rezervată comunităților istorico-etnice care nu constituie nici un ansamblu lingvistic în sine, nici o națiune politică, ci sunt definite prin o istorie comună sau o apartenență geografică anume. Astfel, deosebind Dreptul strămoșesc de Dreptul pământean, cercetătorii din științele umane pot spune că există aproximativ 23 milioane de românofoni (vorbitori ai limbii române, nu toți cetățeni români) și 22,5 milioane de români (cetățeni ai României, nu toți românofoni), iar când vorbesc de
Ius sangvinis () [Corola-website/Science/315276_a_316605]
-
române, nu toți cetățeni români) și 22,5 milioane de români (cetățeni ai României, nu toți românofoni), iar când vorbesc de Ardeleni, Moldoveni sau Munteni, sau de Daco-Români, se referă la o apartenență geografică și istorică comună. Amestecând intențional Dreptul strămoșesc cu Dreptul pământean, regimul comunist a legat (dar nu peste tot) definirea minorităților de apartenența politică. Astfel, în R.S.F.Iugoslavia și în R.P.Bulgaria s-a folosit cuvântul "vlah" nu numai pentru Istro-români, Aromâni sau Megleno-români, ci și pentru a
Ius sangvinis () [Corola-website/Science/315276_a_316605]
-
a murit, iar el a luat-o pe sora acesteia, soția lui Daumantas, de nevastă. Drept răzbunare, Daumantas și Treniota l-au asasinat pe Mindaugas și pe doi dintre fiii săi în 1263. A fost îngropat împreună cu caii, conform cu tradițiile strămoșești. După moartea lui Mindaugas, Lituania a decăzut în instabilitate internă în următorii ani. Trei dintre succesorii săi - Treniota, ginerele său Svarn și fiul său Vaišvilkas - au fost asasinați în următorii șapte ani. Stabilitatea nu au revenit decât la domnia lui
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
alăturat milițiilor organizate de Resit, Tevfik sau Çerkes Ethem. Acești luptători erau foarte hotărâți să reziste în fața atacului grecilor, deoarece nu mai aveau unde să se refugieze. Resit, Tevfik și Ethem erau de origine cercheză și fuseseră alungați de pe pământurile strămoșești din Caucaz de ruși și armeni. Ei colonizaseră regiunea din jurul Mării Egee. Trupele elene au intrat în contact prima dată cu aceste trupe neregulate musulmane. Mustafa Kemal l-a rugat pe amiralul Rauf Orbay să coordoneze unitățile formate de Ali Çetinkaya
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
un clopot, cu inscripția numelui meu, ca prin dangătul lui să vă amintească de mine, iar melodiosul lui sunet să vă ducă la rugăciune la Sfânta Biserică pe toți creștinii satului Sfântu Gheorghe, slăvind pe Dumnezeu și dreapta noastră credință strămoșească”. Protopop David Lazăr Lipsind din lucrările de specialitate publicate până în prezent, biserica de lemn din localitatea Sfântu Gheorghe este înregistrată ca monument istoric. Sub aspect constructiv, biserica se încadrează în tipologia locului, raportul dintre înălțimea turnului clopotniță și lungimea bisericii
Biserica de lemn din Sfântu Gheorghe, Mureș () [Corola-website/Science/320668_a_321997]
-
care grecii compuneau majoritatea, precum țărmul Mării Negre, Pontusul și regiunile din jurul Smyrnei; supraviețuitorii au fost exilați din Turcia și trăiesc în zilele noastre în întreaga diasporă elenă. O bună parte a populație elene a fost forțată să-și părăsească pământurile strămoșești din Ionia, Pontus și Tracia Răsăriteană în perioada 1914 - 1922. Acești refugiați și americanii de origine elenă-anatoliană nu au primit permisiunea să se reîntoarcă în Turcia după anul 1923 și semnarea Tratatului de la Lausanne. Prin semnarea tratatului pentru schimbul de
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
turc ar fi urmărit crearea unei patrii omogeni din punct de vedere etnic pentru turci. Aproximativ 1,5 milioane de greci din Turcia și aproximativ o jumătate de milion de turci din Grecia au fost obligați să+și părăsească pământurile strămoșești.
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
Aceste Bălți, puțin cunoscut opiniei publice, a fost un participant al politicii de strămutare a satelor. Această politică a căuzat disensiuni între locuitorii tuturor satelor din regiune, din motivul schimbării hotarelor. Interesul satelor de a-și păstra neclintit hotarele moșiilor strămoșești domina autoritar. Petru Șchiopul hotorăște să pună capăt diferendului recurgând la acțiuni de stabilire și precizare a hotarelor prin orice preț. Astfel, în Cartea voievodală sunt descrise hotarele dintre moșiile diferitor sate din scutăria Zăvadine. În acest proces este inlus
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
perioada următoare, atitudinea lui s-a schimbat radical, el devenind unul dintre cei mai importanți separatiști antiunioniști. Nicolae Istrati și-a explicat poziția antiunionista în broșură ""Despre cvestia zilei în Moldova"" (1856), în care se referă la necesitatea apărării „privilegiilor strămoșești” ale Moldovei, având convingerea că unirea țărilor române ar fi fost în dauna Moldovei. Se alătură caimacamului Nicolae Vogoride (1857-1858), care a falsificat alegerile pentru Divanul ad-hoc. Este ales în Adunarea electiva a Moldovei (1858), ajungând să-și depună candidatura
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
1892), s-a căsătorit la 30 octombrie 1850 cu Isabella Dobrowolski de Buchenthal, se bucura de mare stimă și autoritate, prin corectitudinea exemplară a caracterului său, prin virtuțile sale civice și prin sfințenia cu care ținea la datinele și obiceiurile strămoșești. Gheorghe cavaler de Flondor a fost deputat în Dieta Bucovinei, a cărei primă sesiune a avut loc în anul 1862. A avut șapte copii: Tudor cavaler de Flondor (1862-1908) s-a remarcat ca un bun compozitor dar și ca politician
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
a celor din Kuban. O parte a cazacilor au reușit să fugă în Balcani, unde au înființat Uniunea generală a combatanților ruși, ROVS. Cazacii care au rămas în Rusia au suportat un deceniu de represiuni continui, printre care răpirea pământurilor strămoșești, asimilarea și deznaționalizarea forțată, represiunea religioasă, deportarea și, nu în ultimul rând, decimarea prin înfometare. Represiunea a mai scăzut în intensitate, iar cazacii au reprimit unele privilegii după publicarea romanului „Pe Donul liniștit” (1934) de Mihail Șolohov. Pe 22 iunie
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
două ori pe lună. Revista „Credința” a apărut de două ori pe lună până la 15 aprilie 1934, când și-a întrerupt apariția. Explicația acestei întreruperi o reprezenta faptul că Episcopia Hușilor a hotărât tipărirea unei reviste săptămânale cu titlul „Credința strămoșească”, sub îngrijirea preoților misionari din eparhia Hușilor. Episcopul Nifon Criveanu (1933-1939) i-a încredințat pr. Anton Popescu grija pentru scoaterea acestei foi, redacția acesteia aflându-se la Biserica Sf. Dumitru din Huși. Primul număr al acestei reviste a apărut la
Biserica Sfântul Dumitru din Huși () [Corola-website/Science/321853_a_323182]
-
acum, nu va mai ieși."" Cu începere de la numărul din 25 iulie 1934, redacția a fost transferată în clădirile Episcopiei Hușilor, ridicându-i-se preotului Anton Popescu însărcinarea dată de a se îngriji de tipărirea acestei foi. Redacția revistei „Credința Strămoșească” revenea la 21 martie 1935 la Biserica "Sf. Dumitru" din Huși. După alegerea în 1939 a episcopului Nifon Criveanu ca mitropolit al Olteniei, sarcina pentru redactarea revistei „Credința Strămoșească” i-a fost luată preotului Anton Popescu, iar în numărul din
Biserica Sfântul Dumitru din Huși () [Corola-website/Science/321853_a_323182]
-
de a se îngriji de tipărirea acestei foi. Redacția revistei „Credința Strămoșească” revenea la 21 martie 1935 la Biserica "Sf. Dumitru" din Huși. După alegerea în 1939 a episcopului Nifon Criveanu ca mitropolit al Olteniei, sarcina pentru redactarea revistei „Credința Strămoșească” i-a fost luată preotului Anton Popescu, iar în numărul din 17 martie 1940 se preciza că de redactarea revistei se va ocupa Secția culturală a Episcopiei Hușilor. La sfârșitul anului 1947, după cum relata „Cronica Hușilor” nr. 9-12/1947, preotul
Biserica Sfântul Dumitru din Huși () [Corola-website/Science/321853_a_323182]
-
prilej, s-a amplasat o placă comemorativă pe care scrie: "„Inițiativa credincioșilor din Părhăuți de a sărbători 475 de ani de la zidirea bisericii este pilduitoare și dragă sufletului nostru, pentru că este un mod de a ține mereu aprinsă candela credinței strămoșești și spiritualității românești, pentru a ne lumina calea spre mântuire nouă și urmașilor noștri“". Din cauza faptului că biserica începuse să se degradeze, ea a fost închisă în anul 2004 pentru efectuarea de lucrări de consolidare și restaurare. La 23 martie
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
de Dicescu s-au hotărât să scoată și ei o gazetă românească, pe care au intitulat-o „Moldoveanul” și au pus-o sub conducerea lui George Madan. Ziarul „Moldoveanul” cerea ca în școli să se învețe și românește, „fiindcă limba strămoșească este pentru un neam ceea ce este pentru un om <nowiki>"</nowiki>tata și maică sa”. Cu toate acestea, „Moldoveanul” propovăduia o politică de conciliere apropiindu-se foarte mult de vederile susținute de presa rusă din Basarabia. O luptă aprigă de
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
Unul dintre cele mai emoționante discursuri rostite în Parlament a aparținut basarabeanului Constantin Stere, mesajul acestuia era cât se poate de zguduitor: ”nimeni nu are dreptul de a dispune de suflete românești”, nimeni nu are voie să renunțe „la mormintele strămoșești care zac peste Prut”. Constantin Stere afirma în cunoștință de cauză că Rusia era măcinată de prea multe crize și era prea slabă pentru a ieși victorioasă din această încleștare. România trebuia să declare război Rusiei și să elibereze Basarabia
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
pământ moldovenesc din moși-strămoși. Noi avem pământ destul în Rusia. Nu avem brate destule să-l lucrăm. Nu ne trebuie pământ străin. Să ne ducem la noi acasă și să lăsam pe moldoveni să-și stăpânească în pace pământul lor strămoșesc”. Divizia XI-a care înainta spre Chișinău, a fost întâmpinată de o delegație a Sfatului Țării, în frunte cu Ion Pelivan și Ion Inculeț, care au mulțumit călduros ostașilor români pentru ajutorul dat. La 27 ianuarie 1918, generalul Broșteanu și
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
Moldovei. Acest Gligorașco se va căsători cu Chelsia, fata unui alt răzeș (în sens de coproprietar!) din Cordăreni, Grigore Tăutul, unul dintre fiii personajului amintit mai sus. Se încerca, probabil, limitarea, și prin aceste mijloace, a pătrunderii străinilor în ocinile strămoșești. De altfel, tot o astfel de combinație vor face, câteva decenii mai târziu, alți doi urmași, în a șasea generație, ai lui Dragotă, Maria Rugină și Dumitrașco Gafenco uricarul. Ajungând la Dumitrașco Gafenco, să precizăm că opinia generalizată, în rândul
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
carieră de uricar, trăind vreme îndelungată, fiind trimis de Domnie acolo unde era nevoie de pana unui diac priceput. S-a împăcat foarte bine cu cumnatul său, Pavel Rugină, marele dregător de la cumpăna veacurilor XVII-XVIII, încercând împreună să protejeze ocinele strămoșești. Rugină, plecând în Rusia cu Dimitrie Cantemir, va muri acolo, Dumitrașco și urmașii săi, fiind nevoiți să plătească mai multe datorii ale acestuia. Înainte de a trece în revistă istoria satului din secolul al XVIII-lea menționăm că un singur document
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
arme și bani. Ștefan cel Mare dăruiește pribegilor din „cealaltă țară românească” un lot de pământ pentru a-și face sat. El botează un prunc născut cu 40 de zile în urmă, la hramul Mănăstirii Neamțu. După o veche datină strămoșească, el-însuși îl bate cu toiagul pe „coconul domnesc” pentru a-și aduce aminte mai târziu de hotărârea luată. Damian Jder se întoarce de la Liov și aduce cu el 40 de care cu pulbere pentru înzestrarea oastei Moldovei. El îl anunță
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]