3,258 matches
-
o dată cuvintele, mai tare, dar sunau ca o minciună. Se văzu fără de alinare, condamnat la o credință care nu-i va mai permite niciodată să-și încheie o rugăciune fără să spună: „Dacă exiști“. își trimise încă o dată gîndurile să străpungă tavanul. „Credința îmi vine din lașitate, nu se datorează slavei tale. Ai cîștigat-o printr-un truc de torționar. Dar ești departe de a-mi cîștiga consimțămîntul. Și n-o să mă mai rog la tine niciodată, niciodată, absolut niciodată.“ A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-și scutura pentru ultima dată pantofii, apoi se luară de mînă peste linia galbenă și-și reluară mersul. Simțeau o nouă vigoare. Brațele le erau foarte puțin încordate, ceața deveni mai caldă, ca și cum soarele era pe punctul de a o străpunge, și erau mîngîiați de sunete plăcute: la început, deasupra lor, cîntece de ciocîrlie, apoi gîngurit de porumbei și apoi un foșnet de parcă o ploaie torențială cădea peste o pădure. La un moment dat auziră un susur tare și scîrțîit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și privi înainte cu un zîmbet satisfăcut. — Iat-o! exclamă el. încă o dată centrul administrației noastre. Lanark se uită la catedrală. La început, fleșa învăluită în lumină părea prea solidă pentru forma turtită și neagră care o susținea, o formă străpunsă de șiruri de ferestre galbene și întunecate; apoi ochiul lui distinse turla, acoperișurile și contraforții unei bolte gotice solide, gurile de scurgere a apei ciobite și mîncate de vreme sau de ciocanele iconoclaștilor. Ce vrei să spui cu centrul administrației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unul foarte mare și negru, din care picura apă, îl împinse cu mare efort în iarbă, apoi se sui pe mal și se întinse pe spate, răsuflînd din greu. închise ochii să se apere de albastrul intens și strălucirea îi străpunse ploapele într-o nuanță de un roșu ucigător de fierbinte. Alexander îi spuse: — Apa tot se strecoară. — înfundă găurile cu mușchi și pietriș. — Nu cred în Dumnezeu, zise Alexander. Lanark clipi și-l urmări cum se căznește să smulgă bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urmă de buric care să întregească minunea. Îl duseră-n sat și încercară să-l scoată din lăcrița lui de lacrimă întărită, dar nici potcovarul, nici tăietorul de lemne, nici popa, folosind toate meșteșugurile lor, nu fură-n stare să străpungă bășica, în care pruncul se trezise și-ncepuse deja să orăcăie de foame, tremurând din mânuțe. Chemară atunci vrăjitoarea satului, o babă uitată de vreme, ce trăia într-o scorbură de tei uriaș, și care se-nfățișă noaptea, ținând pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un filigran complicat. Maria se așeză, puse piciorul pe pedală și învîrti ușor roata cu bielă, până ce acul unsuros prinse a se mișca. Ce fin era, ce vârf ascuțit! De multe ori își închipuise, în nopți fără somn, că e străpunsă de ace, că un vârf lung și ușor curbat îi pătrunde în inimă, și atunci se ridica în genunchi și, punîndu-și un braț peste față, făcea cu celălalt gesturi de îndepărtare, strângând din ochi și din buze. Dar acul pervers
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Iluziei, în șoseaua Reveriei, în parcul Memoriei, în gara Halucinației, în cartierul Realității... Mai curând îți poți imagina c-ai înțepat c-un ac harta pliată, unind zone incompatibile și-ndepărtate într-un traiect de neînțeles, perpendicular pe foaie, ocult, străpungând existența dinspre nimic spre nimic, așa cum noi înșine unim, cu traseul paradoxal al vieților noastre, incongruențe patetice: nașterea și dragostea, arta și nebunia, fericirea și moartea... Mai târziu, când, așezat pe lada de la studio și cu picioarele pe calorifer, priveam
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din salonul spitalului "Emilia Irza", unde fusesem internat la vârsta de cinci ani, chiar înainte să ne mutăm în blocul din Ștefan cel Mare. Am aruncat cât colo păianjenul și m-am încleștat cu Silvia, încercînd din răsputeri s-o străpung între pulpe, până ce stropii mei i-au vârstat pântecul în jeturi subțiri și sidefii. M-am ridicat și, privind în jur, mi-am dat seama că odaia ei era îngustă și rotundă ca o alveolă, cu pereții căptușiți cu catifea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
La Voila îmi ciuruiseră de nenumărate ori fundul cu penicilină sau streptomicină pentru orice fleac de răceală, dar de fiecare dată putusem să văd bine, trezit în miez de noapte de infirmieră ca de un călău fără suflet, cum acul străpunge dopul de cauciuc al sticluțelor și cum extrage de-acolo substanța alburie cu miros atât de agonizant, că mai târziu mi-am spus întotdeauna că mucegaiul miroase-a penicilină, și nu invers. Strângeam ochii resemnat și-ngrozit totuși, o mână
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și despre care, ca unul dintre șefii serviciilor secrete, aveam o vagă cunoștință - căci toate aceste servicii, secte și cabale sânt legate-ntre ele ca niște rețele de neuroni), ruperea lor către ceruri și iaduri în efortul neomenesc de a străpunge realitatea. Iar eu eram orbit ca să se-arate în mine căile Domnului. Aveam să fiu, de-acum înainte, ales pentru atrocitate - dar și pentru prevestire - de către o forță necunoscută față de care puterea întunecată a băieților cu ochii albaștri e o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bizare. Vasilica, am văzut pe un perete întreg cum sfântul Gheorghe, împlătoșat și cu mantie de purpură, cum îl știm, dar acum prăvălit de pe cal, cu spaimă galbenă în priviri și făcând un gest de apărare cu mâna dreaptă, e străpuns de lancea balaurului verde ca fierea care, triumfător, vărsând foc pe nări, își lățise aripile peste lume. Și-am văzut o femeie bătută pe cruce în cuie de zirconiu, și trei bărbați în straie cernite plângând la piciorul crucii și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un altul... Și tunelul de aur tot mai intens și mai greu se întinde la nesfârșit, ca un șirag de perle în care firul ar fi doar un punct infinit de lumină, iar mărgelele ar fi îmbucate una într-alta, străpunse toate de orbitorul lor miez. Și e atât de bizar că fiecare din sferele de sidef se-ntemeiază pe celelalte, că se naște din cea de sub ea tocmai ca s-o poată, cândva, naște, într-o nesfârșită pâlpâire de virtual
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o vreme o agitație : câte una, zeci de fete goale până la brâu, cu părul împletit în sute de cozi, cu pupilele dilatate de beladonă, ieșeau în față, îm-pingînd cu umerii și cu șoldurile pe cei din preajmă. Sfârcurile unora erau străpunse de sticloase inele de jadeită. Altele aveau o zvastică violetă tatuată-ntre ugere. Mai mult de o sută de fete umplură curând spațiul dintre preot și gloate. Unde călcau, cu picioarele goale, pe dulcea podea de piatră străvezie, rămânea urma
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu-i mai băgau în seamă ciungirea asta, căci altfel fusese băiat harnic și gospodar, iar fetelor pe care le răsturna în hambar, pe paturi de fân, printre roțile păianjenilor cu cruce, nu prea le păsa că flăcăul ce le străpungea între cracn albi ca smântâna n-avea mamă, tată și umbră, căci avea și ceva ce ținea loc de toate, și când se muiau sub el li se umplea țeasta de o lumină de aur. Vasili crescuse pe nesimțite, muncind
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lepădase de prunc, se făcuse nevrednică de a mai păstori oițele pravoslavnicei Rusii, ea trebuia răsturnată de pe scaunul domniei din întortocheatul Kremlin și trimisă în Gheena ca să fie muncită în veac, alături de curva din Babilon. Draci oțărîți aveau s-o străpungă-n născătoare, mereu și mereu, cu fiare înroșite în focul nestins. Devenit țar, profetul avea să aducă împărăția lui Dumnezeu peste nesfârșita țară a ghețurilor, unde nimeni nu va mai rodi prunci, căci toți aveau să fie ca îngerii. Și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
primul cuvânt, prima literă și să suim în fine, prin penița de aur dumnezeiesc, în rezervorul insondabil al harului, acolo unde se află, adormite, toate poveștile. Mă-ntorc acum, lăsând în urmă bilioane de manuscrise întrolocate unul într-altul, toate străpunse de numele tău, Victor, aici, acum, în locul acesta, ca de vârful unui ac înroșit, sau ca și cum vârful pixului meu ar scrie în manuscris "vîrful pixului meu", și-acest; nou vârf de pix ar scrie "vîrful pixului meu" în alt manuscris
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
că mi-ar penetra peretele ce desparte precara construcție numită eu și-ar pătrunde în zona impersonală a abstraselor palate de marmură luminate de lună, și-apoi ar coborî mai departe, în pivnițele, tainițele și camerele lor de tortură pînă-ar străpunge și-acest planșeu, intrând și fixîndu-se în organele fierbinți ale toracelui meu - mă văd înaintînd pe-o suprafață lucie și tare de piatră cu desene geometrice roșii și Joe, sub o boltă extrem de îndepărtată, susținută de pilaștri printre care se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
exploratoare. Penisul și testiculele, în punga lor de piele vasculanzată, atârnau acum moi între picioarele marelui trup ce strălucea-n beznă, dar, la comanda nervului rușinos, puteau deveni o armă albă și-o armă balistică totodată, modelul tuturor armelor ce străpung, sfâșie, aruncă proiectile, foc grecesc și vase cu zmoală clocotită, inoculează venin și salivă mortală, dar și tămăduiesc, ca lancea lui Ahile, căci durerea și plăcerea sânt de asemenea un continuum fără ruptură, în nesfârșitul lanț al întrupărilor anterioare, Vînaprashta
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
rouă! Copilul înainta printr-o lume cu un cer uriaș, de parcă un ocean azuriu s-ar fi îndoit peste crestele munților de cristal, peste straniile păduri, peste râpele cu pereții de piatră... Peste vârfurile îndrăznețe, spiralate ca și cornul inorogilor, străpungând pe mijloc cîte-un norișor. Peste oglinzile de apă pline de insule cu stânci galbene, pleznind uneori și prăbușindu-se-n golfuri înspumate. Peste savane cu animale bizare, imposibile, peste defilee în care, înghesuiți unii-n alții, umplând văile șerpuite, stăteau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
către picioarele celuilalt, se rostogoliră lent pe deasupra lor, migrând tot mai mult către miezul dulce al miezului, până ce, cu ochiul din țeasta membranoasă, încă transparentă, putură vedea în sfârșit Fața. Fața ascunsă în vălul de raze, indepingibila față, cea care străpunge pânza tabloului, care iese din literele cărții, care nu poate fi numită nici măcar Față. Care este, pe lângă sferă, ceea ce sfera este față de măr. Care se adâncește atât de tare în pânza ființei, încît o trage toată, numai cute, în adâncitura
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de pești. În odăile de sub punte, leșuri de marinari ciugulite de crabi, cu madrepori crescuți ca niște coarne din cranii. În cale, crini de mare amestecați cu mormane de aur, de bijuterii și de perle, comori nemairîvnite de nimeni. Catargele străpunseră primele gheața, spărgînd-o și risipind-o în mari plăci ascuțite ca lamele, ce-și sclipeau o clipă poligoanele-n aer, ca să se spargă apoi departe, cristalin, pe podeaua de gheață încă întreagă. Se ridicară tot mai sus în văzduh, iar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la rândul său de sentimentul de frică pe care îl simțea venind dinspre bărbatul masiv, care stătea aplecat asupra cărții de rugăciuni. Radoslav se ruga întotdeauna după ce făceau dragoste. O făcea din obișnuință, deși știa că Aloim poate să-i străpungă zidul dogmatic al meditației aparente și să pătrundă până la natura fundamental laică a celor mai intime resorturi ale gândirii sale. De multe ori, îl mustra și îl conjura să se roage și el. Aloim, la adăpostul chiliei Starețului, prefera însă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
gând fu să o ațintească spre planeta-capitală. Nu știa ce efect ar fi putut avea acolo, dar era convins că o lovitură în inima Imperiului avea să se dovedească decisivă. Știa însă că apărarea orbitală de pe Tengys nu putea fi străpunsă de un obiect de o asemenea dimensiune. Chiar ieșirea din hiperspațiu a sondei avea să fie detectată imediat de senzorii perfecționați ai flotei imperiale și probabil că navele care asigurau liniștea lui Bella VII ar fi distrus obiectul acela necunoscut
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
propria minte. Râzând în hohote și cu o privire în care licărea nebunia, tânărul își proiectă la rândul lui gândurile în ann-xA Preotului. Bucuros să poată întoarce violența la care fusese supusă ea însăși, colonia de ciuperci din mantia lui străpunse toate apărările Preotului, permițîndu-i să urle în mintea speriată a adversarului său. O să te chinui așa cum ai chinuit-o și tu pe Zerri! Jorlee se aștepta ca Preotul să fie uimit și să dea pentru o clipă înapoi. Deși surpriza
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lor din partea ordinului augustinian, dar sperau să îl fi prins în capcană și pe Abate, împreună cu o mică garnizoană imperială despre care se spunea că se alăturase în chip neașteptat călugărului. Blocada durase aproape zece ani, timp în care fusese străpunsă însă de nenumărate ori, în primul rând de clone venite să regăsească meleagurile despre care își aduceau atât de bine aminte de pe vremea Corpului celor O Mie de Voluntari. Indisciplina lor era trecută cu vederea fiindcă, asupra celor mai multe, efectul peisajului
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]