4,708 matches
-
cu oamenii și tărâmurile frumoase ale Dobrogei. Dobrogea este o regiune a țării noastre care ascunde istorie, mândrie și frumusețe. Dealurile cele înalte peste care soldații și-au purtat războaiele din care au ieșit triumfători, Dunărea cu a ei istorie străveche ce se întinde peste mări și țări, marea cea datorită căreia Dobrogea este renumită în lume și plaiurile fără de sfârșit întinse și verzi mi-au umplut copilăria de fericire, mândrie și puritate. Mă simt puternică, mă simt foarte puternică când
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fi dirijat de o mâna nevăzută a vreunui spiriduș. Am sa dau un alt exemplu: cerul. La fel, pentru un adult, cerul nu prezintă mare lucru, o întindere albastră infinită. Dar pentru un copil, cerul reprezintă calea îngerilor,o plapumă străveche a pământului, plină de mister, o lume eternă, undeva prin nori, unde trăiesc zâne în orașe de ciocolată. Până acum v-am spus doar despre diferențele spirituale dintre un adult și un copil. Acum aș vrea să vă vorbesc despre
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Ascultam prin pânza cortului cum tata striga la demonul fluviului albastru și cum conducea o armată de îngeri care îl învingeau pe monstrul ce ieșea din apele lui. Zilpa murmura incantații pentru Gula, iar Inna cânta ceva cu niște zei străvechi, de care nu auzisem niciodată, Nintinugga, Ninisinna, Baba. L-am auzit pe tata plângând și implorând iertarea de la fratele lui. L-am auzit pe Iacob, tată a unsprezece fii, plângând după mama lui, „Ema, Ema”, ca un copil părăsit. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au ajuns să le cheme la primele semne ale unei nașteri mai grele. Se zvonea că Inna și Rahela - dar mai ales Rahela, care era rudă de sânge cu cea de la Mamre - aveau puteri asupra lui Lamaștu și Lillake, demonii străvechi însetați de sângele care curgea la nașteri, foarte temuți în zonă. De multe ori m-am dus și eu cu mătușa mea și cu moașa cea bătrână, care mergea mai ușor sprijinită în toiagul ei când n-avea și desaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
patul său, am întins mâna și am rupt-o de-acolo, cu gândul s-o citesc, era un articol despre fosta exploatare și cât de minunate sunt basoreliefurile găsite, ce capodopere de o valoare inestimabilă, purtătoare ale unor mesaje istorice străvechi, pe o jumătate de pagină se întindea fotografia acelui uriaș culcat la pământ, iar peste fotografie, în diagonală, scris cu creion chimic, cu majuscule, se putea citi „De-ajuns!“, am și mototolit-o ca s-o arunc pe jos, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu telefonul mobil la ureche. Încăperea era mare și sobră, părînd aproape goală. Podea pavată cu marmură, birou din sticlă transparentă, canapea largă și joasă din piele albă. Decor minimalist și lipsit de viață. Singura notă discordantă: o mobilă lungă, străveche, care ocupa o Întreagă parte a peretelui, memorie vie a trecutului medical al insularilor timp de mai multe generații, scrupulos Întreținută din tată În fiu. Printr-o ușă Întredeschisă, se zărea sala de consultații aferentă. Yves Își ridică ochii. - Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
temuse atît de mult că-l pierduse, dar acum totul avea să se aranjeze, o iubea, o ierta... Își apropia mîna de ecran cînd imaginea făcu linii și dispăru. Legătura prin satelit cu Christian Bréhat se Întrerupsese. Lucas stinse televizorul străvechi, pe care jandarmeria Îl moștenise cu prilejul unei chermeze locale și o sună pe Marie. Îi răspunse direct robotul mobilului. În clipa următoare, Lucas trecea deja În goană prin fața lui Annick și sărea În mașina de teren. La sosirea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o lase să-și Înfrunte singură durerea. Marie era În toiul coșmarului. Adormise liniștită, dar, pitulată Într-un ungher al somnului ei, fiara hidoasă se năpustise Încă o dată, năpădind-o cu viziunile ei de oroare, torturînd-o cu o panică intensă, străveche. Valul monstruos, cu stropi de sînge, plasa unor plete imense, desfășurate, care o Înghițeau sub vîrtejuri de spumă, băltoaca de sînge dispărînd În nisip, teroarea unei mîini ivindu-se, apoi, Într-un horcăit Înspăimîntător, hăul negru și vertiginos În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
într-o seară caldă de iunie, cu mulți ani în urmă. Luna era în primul pătrar și lumina ei cădea pe piatra cubică din curtea catedralei. Bătea în plin pe zidul de sud-vest al incintei și mitropolia părea o cetate străveche, ieșită din imaginația poetului. Pascal se simțea ca sărmanul Dionis pe cale să dea nas în nas cu avatarul faraonului Tla. Pașii îl purtau ca vrăjit prin curtea pustie, pe lângă zidul gol al lumilor apuse. Dintr-o dată huhurezul zbură dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
and bare The lone and level sands stretch far away. Și cu toate că sunt sigură că l-ați înțeles, am să-l reiau acum în românește, fiindcă, să nu uităm, am fost odată profesoară. Am întâlnit un călător dintr-o țară străveche Care a zis: Două picioare imense, fără trup, de piatră Stau în deșert... Lângă ele, pe nisip, Pe jumătate scufundat, zace un chip crăpat, a cărui căutare, Și buză-ncremenită, și rânjet de poruncă rece, Spun că sculptorul bine i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Intrând în raza ei, chipurile călătorilor devin hidoase, de coșmar. Oamenii se strâng însă în jurul stâlpului, înfruntând urâțenia, de frig. Chiar dacă un felinar de neon nu poate da pic de căldură, ei se apropie totuși de el mânați de un străvechi instinct. Gerul se întețește. Așa e întotdeauna în zori de zi, în stația de autobuz. Oamenii tropăie pe trotuarul înghețat, își suflă în pumni, unii se adăpostesc de crivățul subțirel ce despică osul în refugiul de metal și sticlă ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Goethe. În traducerea lui Carlyle F. MacIntyre (New Directions, 1941) pasajul sună așa: Sunt parte din partea care la început a fost întregul, parte din întunericul care a dat naștere luminii, acea lumină trufașă care își dispută acum cu Mama Noapte străvechiul ei rang și spațiu și totuși nu poate ieși biruitoare; oricum s-ar lupta nu se desprinde de materie și nu se poate elibera. Lumina se degajă din substanță, o înfrumusețează; corpurile solide îi pot controla calea, de aceea sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
războiului. Ori de câte ori am avut ocazia să scriu despre Schutzstaffel, ceea ce am făcut adesea și cu entuziasm, n-am folosit niciodată abrevierea „SS“, ci am apăsat întotdeauna pe tasta cu semnul mult mai de temut și magic al fulgerelor gemene. Istorie străveche. Mă înconjoară istoria străveche. Deși temnița în care-mi putrezesc oasele este nouă, multe din pietrele zidurilor ei, mi s-a spus, au fost cioplite pe vremea Regelui Solomon. Și uneori, când privesc prin fereastra celulei la tinerii veseli și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ocazia să scriu despre Schutzstaffel, ceea ce am făcut adesea și cu entuziasm, n-am folosit niciodată abrevierea „SS“, ci am apăsat întotdeauna pe tasta cu semnul mult mai de temut și magic al fulgerelor gemene. Istorie străveche. Mă înconjoară istoria străveche. Deși temnița în care-mi putrezesc oasele este nouă, multe din pietrele zidurilor ei, mi s-a spus, au fost cioplite pe vremea Regelui Solomon. Și uneori, când privesc prin fereastra celulei la tinerii veseli și aroganți ai și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
s-a spus, au fost cioplite pe vremea Regelui Solomon. Și uneori, când privesc prin fereastra celulei la tinerii veseli și aroganți ai și mai tinerei Republici Israel, am senzația că eu și crimele mele de război aparținem acelorași vremuri străvechi ca și vechile pietre cenușii ale lui Solomon. Cât amar de vreme a trecut de la războiul acela, de la al doilea război mondial! Cât amar de vreme de la crimele lui! Cum a fost aproape dat uitării chiar și de evrei - adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
eliberase mâinile ca să poată să-și mângâie cățelușul din poală. Câinele era un dachshund care, ținut pe dietă de război, își pierduse tot părul și ajunsese aproape imobilizat de o grăsime hidropică. Câinele arăta ca un animal amfibiu din timpuri străvechi menit să se bălăcească în noroi. În timp ce Resi îl mângâia, ochii lui cafenii se bulbucau orbiți de extaz. Orice reacție cât de mică din partea lui venea ca răspuns la atingerea degetelor care îi mângâiau blana. Nu o cunoșteam bine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
O noapte pe care albii o vor ține minte cât timp vor trăi, mai impresionați de liniștea amenințătoare a războinicilor care își pregăteau armele, decât de văicărelile femeilor sau de gemetele răniților. Era o noapte de răzbunare în selvă, la fel de străveche precum apariția omului pe planetă, când viața se mărginea la o eternă luptă între triburi rivale, o nesfârșită dispută pentru proprietatea asupra pământului sau a femeilor. Yubani-i cunoșteau din bătrâni asemenea nopți. De-a lungul întregii lor istorii de trib
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dirijat de o mâna nevăzută a vreunui spiriduș... Am să dau un alt exemplu: cerul. La fel cum pentru un adult cerul nu prezintă mare lucru... o întindere albastră infinită. Dar pentru un copil, cerul reprezintă calea îngerilor, o plapumă străveche a pământului, plină de mister, o lume eternă, undeva prin nori, unde trăiesc zâne și feți-frumoși în orașe de ciocolată... Până acum v-am spus doar despre diferențele spirituale dintre un adult și un copil. Acum aș vrea să vă
Trebuie să devin adult?. In: ANTOLOGIE:poezie by Vlad-Ionuţ Gabor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_677]
-
arșiță. O portiță de nuiele, lăsată pe-o parte, străjuită de un salcâm bătrân și scorburos, dădea într-o ogradă năpădită de buruieni și ierburi sălbatice. Din fundul ogrăzii, largi, cu tufe mari de soc și liliac, se ivea căsuța străveche, tăcută, și aproape ascunsă sub streșina lată, cu ferăstruicele ei mici de-o palmă și visatoare ca niște ochi osteniți de gânduri... În spatele ei se înălțau, ocrotitor, câțiva copaci bătrâni de-o seama cu ea. Căsuța albă, cu pereții muruiți
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sunt strâns legate atât de etapa anterioară (menținând o oarecare continuitate a practicilor religioase), dar, mai ales, de cea ulterioară, când se definitivează etnogeneza românească, iar numeroasele transformări de ordin etno-demografic, social-economic și cultural au generat influențe asupra vieții spirituale străvechi românești. 3. DESCOPERIRI IZOLATE 3.1. Monede și obiecte vestimentare În Bazinul Bârladului au fost găsite, ca vestigii izolate, monede bizantine, singulare ori părți din tezaure, și piese de vestimentație. Cele 10 descoperiri dezvăluie noi aspecte social-economice ale autohtonilor, în
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
aceste complexe funerare, oarecum din afara spațiului delimitat, a fost necesară cu scopul observării momentului de trecere de la obiceiul incinerării la cel al înhumării și la cunoașterea aspectelor vieții spirituale dintr-un cadru extins al teritoriului est-carpatic și îndeosebi a celui străvechi românesc. Numărul mare de morminte, găsite in situ, a permis desprinderea unor date importante despre rit și ritual, iar totodată a conturat o situație generală a conduitei spirituale a localnicilor și alogenilor, din perioada culturii Dridu. Plecând de la aceste considerente
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
să Îndure cel mai perfid experiment ce s-a exercitat pe ființa umană, cu atât mai perfid cu cât călăii neamului românesc veneau ca prieteni, ca eliberatori. Îmi amintesc că pe Valea Frumoasei (defileul râului Sebeș), oierii, obișnuiți din vremuri străvechi să citească În natură semnele unui nou an, primiseră Începutul lui 1948 clătinând din cap cu mare Îngrijorare. Semnele nu erau deloc bune. Într adevăr, pe măsură ce se desfășurau lunile anului, se confirmau profețiile făcute de natură. Mi-a fost dat
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Și, vorba aia, totul a rămas ca-n tren! Ultima broască țestoasă Adunarea generală se desfășura potrivit programului unanim aprobat de către participanți. Era adunarea generală a homosexualilor și a lesbienelor din zonă. Când zic zonă, subînțeleg acea parte a moșiei străvechi, de aproximativ o treime, din teritoriu, situată spre partea dintre munți și mare. Pe zidul din spatele celor de a prezidiu, erau agățate portretele a doi homosexuali vestiți, care fuseseră, la vremea lor, oameni mari, și a două lesbiene, de asemenea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
comportamentală ce Își are rădăcina undeva În preistoria omenirii. Studiind medicina, știi foarte bine că un gest, un comportament care se repetă frecvent un timp Îndelungat, poate să intre În moștenirea genetică, adică se poate transmite la urmași. În timpuri străvechi, cînd oamenii erau niște ființe aproape sălbatice, principala lor preocupare era de a-și căuta hrană și adăpost și de a se apăra de animalele care le puteau amenința viața. Lăsînd la o parte căutarea hranei și adăpostului, În condițiile
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
lemn umflat și descleiat de căldură sau ploaie și bubos de vopsea cafenie, se întindea de la cele două trepte de piatră, tocite în modul convexității, până aproape sub streașină. Nici o perdea nu acoperea ochiurile de geam, pline de un praf străvechi, pe care se vedeau bine urmele picăturilor de ploaie și ale melcilor fără casă. Neavând alt chip de ales, tânărul apăsă clanța moale și dădu să tragă ușa. Dar spre spaima lui, ușa cea uriașă se mișcă aproape de la sine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]