6,493 matches
-
poarta cerului bat îngeri Scăpați din trupul de oțel, Rămași plăpânzi în spații vaste, Pătrunse de al gerului eter. În lacrimi cerul se-nfășoară Și-n grâne spasmele plâng iar. E inima mai tristă, de cenușă Și-n toiul nopții strigăte apar. E lumea astăzi suferindă De nori de ploaie ucigași, De stelele ce cad în valuri, De visele ce se scufundă în talaz, De animalele ce caut' pradă Pentru-a-și hrăni doar gândul ucigaș. Elena Trifan 23.07.2014
ÎNGERI ÎNDURERAŢI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371532_a_372861]
-
acea doză de înțelepciune necesară îndepărtării, dezlipirii de lucruri banale, facile, inutile, care nu pot aduce folos sufletesc celor care aleargă după false valori, într-o lume din ce în ce mai confuză. Încă de când le ții în palme, aceste cărticele îți smulg un strigăt de surpriză plăcută, prin aspectul îngrijit, prin culorile vesele și prin întreagă alcătuirea lor delicată. Cine are curiozitatea să le parcurgă, va rămâne la fel de plăcut impresionat de conținut ca și de aspectul exterior. Cele trei cărticele poartă același titlu: „În numele
CEZARINA ADAMESCU-ILUSTRUL ANONIM ŞI VERSURILE LUI TĂMĂDUITOARE. UN ORFEVRIER AL CUVINTELOR de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371524_a_372853]
-
de lacrimi. Tremura toată, Ioniță și-a desfăcut mantaua și a înfășurat-o, a strâns-o în ea și apoi în brațe. “Te implor, fată, să taci!” - striga el zadarnic. Ascultă ca un iepure la pândă. Mitraliera încetase. Se-auzeau strigăte, vaiete, țipete și gemete. De undeva de la Canton un cocoș cântă un cucurigu lung. Apoi vocea camaradului: “Soldat Ioniță Andreiiii! Soldat Ionițăăă Andreiii! Punea mâinile pâlnie la gură și striga cât putea: Soldat Ionițăăă Andreiii...” Tăcuse. Voia să salveze fata
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
Viorel, tu ești? Tresări, nevenindu-i să creadă că era vocea dragului său prieten dispărut. - Hărnicel, unde ești? - Aici, în cutia de conserve. Viorel se repezi în vârful mormanului de gunoi, rostogolind pe iarbă cutia ruginită din care se auzeau strigătele lui Hărnicel. Ce bucurie îl încercă atunci când, ridicând capacul tăios, îl descoperi pe bietul melc argintiu printre resturile de pește stricat. Se îmbrățișară plângând, iar Viorel îi povesti ce făcuse Limax cu orășelul cel nou de îndată ce Hărnicel dispăruse. La rândul
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
facă „artiști” și să-i poarte prin lume! Pentru că misterul lor-pânză subțire, magia lor-suavă...delicată! Pe scenă nu împungi cerul cu bățul și opinca nu mai bate în poarta pământului. Nici pământul și nici cerul nu se mai trezesc la strigătul de „hălăișa!” Dar nici așa...acoperiți de pulberea uitării! Deși, ei au vrut să rămână învăluiți în mister. Poate că în acele zile magice oamenii se interesau de ei și vorbeau seara pe șanț. Chiar mi-aduc aminte că, odată
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
satul nostru. S-au perindat pe scenă, preț de câteva ore, vreo douăzeci de echipe. Urcau de undeva din fundal și se avântau toți deodată, purtați pe aripile melodiei ca șuvoaiele năvalnice ale Oltului. Iureșul lor, cu bețele ridicate, cu strigăte de „hălăișa!”, cu avalanșa de culori ale costumelor strălucitoare, cu sunetele clopoțeilor de la picioare, părea un asalt asupra redutei Soarelui. Cum era în plină amiază, Soarele părea de neatins, în reduta sa din înaltul cerului. El zâmbea ironic la zădărnicia
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
ale costumelor strălucitoare, cu sunetele clopoțeilor de la picioare, părea un asalt asupra redutei Soarelui. Cum era în plină amiază, Soarele părea de neatins, în reduta sa din înaltul cerului. El zâmbea ironic la zădărnicia neputincioasă a celor de pe scenă. Dar strigătele înfierbântate ale călușarilor îl înfuriaseră și-l făceau să arunce, în neștire, cu sulițe de foc, atât în călușari, cât și în creștetele celor de pe câmpie. Desigur, lupta cu Soarele era inegală, deși furioșii călușari se avântau cu bețele spre
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
înțeles voi din chestia mea lungă...mai bine plec. Rămâneți voi deștepți cu chestiile voastre scurte. Și a plecat, sărind dintr-un picior pe altul, cu sabia pe umăr, strigând „hălăișa!” Așa a dispărut mutul în ceața din Pădurea Umbrelor...Strigătul lui se auzea din ce în ce mai stins: -Hălăișa!...Hălăișa!...Hălăișa!.. Năstase MARIN (din vol. „FERMECATE OBICEIURI”) Referință Bibliografică: HĂLĂIȘA!- ultima parte / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1616, Anul V, 04 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
publicat în Ediția nr. 2348 din 05 iunie 2017. Mandy Pentecost se prezintă: „Eu locuiesc pe plaja Waipatiki, o așezare foarte mică pe coastă, lângă Napier, unde poți auzi întotdeauna marea și cântecul păsărilor native. Chiar și-n timpul nopții strigătele lui ruru (bufnița Noii Zeelande) primesc ecou prin valea noastră. Familia mea este în Noua Zeelandă din anii 1850 și eu am locuit în țara aceasta toată viața mea. Am venit în Hawke’s Bay în urmă cu treizeci de ani
MANDY PENTECOST [Corola-blog/BlogPost/374894_a_376223]
-
ani de pauză, atunci când fiica mea ... Citește mai mult Mandy Pentecost se prezintă: „Eu locuiesc pe plaja Waipatiki, o așezare foarte mică pe coastă, lângă Napier, unde poți auzi întotdeauna marea și cântecul păsărilor native. Chiar și-n timpul nopții strigătele lui ruru (bufnița Noii Zeelande) primesc ecou prin valea noastră. Familia mea este în Noua Zeelandă din anii 1850 și eu am locuit în țara aceasta toată viața mea. Am venit în Hawke’s Bay în urmă cu treizeci de ani
MANDY PENTECOST [Corola-blog/BlogPost/374894_a_376223]
-
-n grote- Rafalele răspund eternității Ce fumegă-n vulcanicele hote. Percep revolta gloatelor flămânde Împinse să ucidă fără milă, Ei avortații lumilor fecunde, Inoculați cu ură și cu silă. Pavându-și calea către răstignire În vremuri măcinate de orgolii, Cu strigăte-n deșert, fără oprire, Pe drumuri străjuite de magnolii! Răspund din ape tunete lugubre Când din neant bolta e fulgerată Aleargă-nebunită către hrube Mulțimea îngrozită, apostată! Se bucură cu spasme templierii Religia de șerpi e-nveninată Fug în cetatea morții ienicerii
PERCEPŢIE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374901_a_376230]
-
Mandy Pentecost se prezintă: „Eu locuiesc pe plajă Waipatiki, o așezare foarte mica pe coasta, lângă Napier, unde poți auzi întotdeauna marea și cântecul păsărilor native. Chiar și-n timpul nopții strigătele lui ruru (bufnita Noii Zeelande) primesc ecou prin valea noastră. Familia mea este în Noua Zeelandă din anii 1850 și eu am locuit în țara aceasta toată viața mea. Am venit în Hawke’s Bay în urmă cu treizeci de ani
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de MANDY PENTECOST în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374873_a_376202]
-
SUNT DIN INIFINIT Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1663 din 21 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Dacă aș fi stârpit răul cu un cântec, M-aș fi bucurat de răsăritul soarelui; Dacă aș fi ucis visele cu un strigăt, Aș fi fost un copil, lipsit de părinți; Dacă aș fi mers printre umbre și voci, Aș fi auzit numai chemarea mea; Dacă aș fi atins pământul vlăguit, Aș fi căzut în Cerul eternelor rugi, Pentru a veni în timpul, ce
SUNT DIN INIFINIT de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374885_a_376214]
-
țipete, urlet de plăcere Ce trepidează-n valuri hala plină, Chitarile cântă, o muzică ce cere Raze de foc și fum, lumină ! Amalgam, vise, ce se cerne, Minți încinse de muzică nebună, Zgomotul monstru în versuri terne Întețindu-se de strigătul ce tună... Țâșnesc artificii-n plafonul încăperii Ce umple de foc întreaga estacadă, Începe să curgă de sus, focul durerii A zilei tragice cu iz de tornadă! Se-aud țipete, geamăt de durere, Copii, adulți și tineri, acest amalgam, Se
DURERE ŞI FOC de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374907_a_376236]
-
stihurile sale e un straniu rafinament provenit parcă dintr-o viață interioară consumată.(...) Scriitura domniei sale are capacitate asociativă și vine să confirme o simplitate de un straniu rafinament, așa cum am mai spus și cu alte ocazii, precum și în prefața volumului "Strigăt din copilărie". Mesajul, deseori individualizat, sfredelește , pătrunde în profunzime apoi acaparează. Opțiunea sa cercetează și descoperă acea lume interioară martoră a realității.(...)" (Gheorghe Grigurcu) * "Versurile din volumul „Moartea, un fluture alb” par a fi tributare unei formule poetice mai vechi
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
credință și fără iubire față de cei care ți-au dat viață. Poetul este elegiac, dar fără dominanța unor tonuri sfâșietoare; are simplitate în expresie, fără să renunțe la simbolistică și metaforizare; are patos, când mai moderat, când mai accentuat, dar strigătul i se oprește, de multe ori, într-o împăcare senină cu destinul, deși nu lipsesc nici notele răzvrătirii.În mai tot ceea ce scrie Teodor Dume, fie că vorbește despre părinți, despre bunici, despre iubire sau despre Dumnezeu, firul care unește
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
valoarea lui stă în simplitate, trăire, emoție și candoare. Autorul rămas în chipul adolescentului se scaldă într-o baie de iluzii care îi sporește , prin cuvânt, valoarea și frumusețea.Făcând o paralelă între primele sale cărți ("Adevărul din cuvinte" și "Strigăt din copilărie") și scrierile de după, nu pot să nu observ o trecere din adolescentul de ieri, în cea a singurătății mistuitoare. Frumusețea cuvântului său simplu se naște din el, din fizicul lui "blajin și subțirel" care interiorizând până și lacrima
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
Gomboș**** Îmi tremură dorința, să te mai îmbrățișez în sărutul ploii, când fiarele pădurii stau la pândă, să-mi rupă ființa în două. O clipă, inima îmi stă pe loc. Apoi, trimit un abur și materia se topește. Se-aude strigătul fiarei prin pădure cum gonește. Și-mi tremură dorința să te mai îmbrățișez în sărutul ploii. (Sunt omul curat sau păcătosul?) Mă mușcă vântul, --nebun, nebun-- E haos pe întreg pământul! Nemișcată,mă contopesc cu cerul, și-mi tremură dorința
ÎMI TREMURĂ DORINŢA de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374999_a_376328]
-
Amețit de vârtejurile vieții confundă, aleargă se zbate și cade frânt nu odată sub povara amenințătoare a greului, a urâtului, a săgeților însângerate. Se ridică și aleargă din nou. La capatul unui drum rătăcește peste cărările neștiute, se amestecă în strigătul neputincios al celorlalti și dispare o vreme pentru a reapare uneori, refăcut și frumos, alteori zdrobit și împovărat. Aude oda bucuriei ca o rezonanță a unei simfonii de mult uitată. Se ridică, aleargă din nou. Iar la răscruce, ia drumul
ODA BUCURIEI de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375072_a_376401]
-
Bate clopotul de pe punte. În difuzor se aude vocea căpitanului.) Vocea căpitanului: - Om la apă! Aruncați colacul de salvare! Dreptaciul: - Mă duc să văd ce se întâmplă. Poate au nevoie de o mână de ajutor. (Iese precipitat. Se aud zgomote. Strigăte. Vaiete. Plânsete. Apoi se lasă liniștea. Se aud doar valurile mării precum o simfonie.) SCENA X (Intră în scenă Dreptaciul. Trist. Este ud.) Dreptaciul: - Vai de soarta noastră! A dispărut unui dintre noi... (Își șterge lacrimile cu batista.) - Câți vor
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
cu încântare. E contaminantă, mă umple de speranță. Eugen DORCESCU: Beatitudine... care nu e jubilație, poate fi și dureroasă, cum spuneam, chiar tragică. Dar rămâne beatitudine. Și în El Caballero[6], spre exemplu, tot beatitudine este. Mirela-Ioana BORCHIN: Într-un strigăt disperat de ajutor pentru refacerea cuplului. Aveți și o soluție culturală pentru această perspectivă. Cea ilustrată în Nirvana. De fapt, arhi-amintirea induce ideea că ați trăit într-un cuplu „avataric”, format din reîntruparea unui cavaler și a doamnei sale. Recunoașterea
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
nimic nu se deosebesc de desfrânate. Desfrânatele sunt biruite de trup, iar ele au fost biruite de bani. Pe când se scurgea noaptea acestei vieți, au adormit toate fecioarele, adică au murit. În adevăr, moartea se numește somn. Pe când dormeau ele, strigăt mare s-a făcut la miezul nopții; cele care aveau untdelemn din belșug au intrat cu mirele la deschiderea ușilor, iar cele nebune, pentru că nu aveau untdelemn din belșug, îl căutau după ce s-au sculat din somn. Cele înțelepte, deși
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373856_a_375185]
-
ca o felină, a sărit de-a dreptul, cu capul înainte, prin gardul viu al împrejmuirii fermei, făcându-se nevăzut. În urma lui paznicii și-au descărcat până la ultimul glonț încărcătoarele pistoalelor-mitralieră. Mulțimea deținuților căpătase dintr-odată glas. S-au auzit strigăte și huiduieli. Paznicii s-au întors împotriva ei, renunțând să-mi urmărească prietenul. Poate norocul lui Martin acesta să fi fost!... ...Herr Kapitän, am prins un spion! Cu cuvintele acestea am fost prezentat unui personaj grotesc, obez din cale afară
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
abundență cu untură de porc, după ce scrânciobul va intra în repaos. Se gândi să atragă atenția copiilor cu altceva, ca să-și poată face el treaba, așa că dădu drumul caprelor din târlă, care aveau fiecare câte doi iezișori. Într-o clipă strigătele copiilor se amestecară cu ale iezilor, ce nu mai știau cum să se descotorosească de urmăritorii lor. După o cursă asiduă printre stivele de lemne orânduite cu trudă de bătrân, câte un ied se zvârcolea în brațele neînduplecate ale fiecărui
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
care preotul intona cuvinte neinteligiblie pentru auzul meu de plod nedus la biserică. Lumea arunca priviri îngrozitor de concrete auspra mortului expus la vedere în ”copârșeu”, cu mâinile împreunate pe piept. Bocitoarele îmbrăcate în negru sporeau gravitatea sfâșietoare a momentului emițând strigăte disperate, învârtind, aș spune chiar voluptos, cuțitul în rană. O singură fotografie de la înmormântarea unei fete din satul tatei, îmbrăcată în strai superb de mireasă exista pe atunci în albumul de fotografii din casa bunicilor. O atingeam doar cu vârful
PENINSULA PAŞTILOR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375299_a_376628]