4,034 matches
-
dracu’, să nu dai foc pe-acilea, că cine știe ce se Întâmplă...”. „Mă piș pe paiele tale”, venise răspunsul. Titel nu-l pierdea din ochi și, de câte ori ăla azvârlea mucul de țigară, marele meșter se grăbea să-l scuipe, să-l strivească bine sub călcâi și să-l astupe cu țărână. Odrasla plătea zburători și le spuneau ce măscări să arunce În aer și cui. Năimiții erau bucuroși că puteau pluti și Înjura pe degeaba, contra a numai trei șuturi primite În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zgripțor de sânge-nsetat; negre stoluri de-naripate reptile și rău, printre ele, un Încruntat vasilisc ce năzuia ca ucigașa-i privire s-o-nfigă În a mea căutătură. Dar tot de pân-aci nimica fuse: răul abia urma să mă strivească-n cale. Balaurul de foc și de oțel topit zbucni și-mi dărâmă din temelii sălașul. Cu mine ce se-ntâmplă destulă vreme nu știi. Ce noapte! Două morți Îmi plămădise: cea fericită, blândă și cea hâdă, neagră. Cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
purtat o haină mai ca lumea, O scurteică veche doar aveai, Dar și pe aceeaʹtotdeauna 81 Doar la sărbători o îmbrăcai. Ochii tăi ardeau ca două stele. Le mai văd luminile și azi. Boabe mari de lacrime, ca jarul, Le striveai cu mâna pe obraz. Tot așa ai fost de când țin minte, Pe picioare‐ai mers la drum mereu, Nici în car nu te suia de teamă Boilor să nu le fie greu. Ce păcat că n‐ ai trăit, măicuță, C
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
provinciei Kai. Printr-un intermediar din Mino, ținea, în secret, legătura cu Nobunaga, de aproape doi ani. Armata din Kai se despărți în mai multe linii, continuându-și marșul spre Fukushima. În timp ce mergeau, soldații erau încrezători și, adesea, spuneau: Vom strivi forțele lui Kiso. Dar, pe măsură ce zilele treceau, veștile transmise la comandament nu-i trezeau lui Takeda Katsuyori nici un zâmbet de satisfacție. Dimpotrivă, toate rapoartele erau tulburătoare. — Kiso e încăpățânat. — Terenul este deluros și au mijloace bune de apărare, așa că, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ferocitate rareori văzută pe orice câmp de bătălie. — Înapoi! Înapoi! strigă deodată generalul din Ukita, în mijlocul norilor de praf și fum. Privindu-i crunt pe cei din Ukita care se retrăgeau, apărătorii se lăsară purtați de dorința de a-i strivi sub picioare. Porniră pe urmele lor, strigând: — Doborâți-i! — Până la steagurile lor! Prea târziu, comandantul călare al avangardei castelului zări, în față, tranșeea armatei Ukita. Văzând capcana, încercă să-și oprească oamenii, dar aceștia se repeziră înainte, neputând vedea pericolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spre apus, fură cuprinși de bănuieli și-i raportară lui Ieyasu evenimentul. Generalii lui erau toți de aceeași părere: — Nu încape nici o îndoială. Am zdrobit voința inamicului de a lupta. — Dacă-i urmărim și atacăm, armata din apus va fi strivită complet și marea victorie ne va aparține cu siguranță! Cu toții susțineau entuziast atacul și cereau comanda, dar Ieyasu nu părea deloc încântat. Refuză cu strictețe să le permită urmărirea. Știa că un om ca Hideyoshi nu-și retrăgea o armată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
despre Mălin. Toți l-au iubit, toți îi sunt prieteni și-i recunosc harul divin al poeziei. Toți vorbesc cu atâta candoare, duioșie, cu regrete, cu lacrimi fierbinți pentru dispariția lui. Oricât vă veți stăpâni emoțiile, este imposibil să nu striviți între pleoape măcar o lacrimă. Eu am strivit chiar mai multe și pe bună dreptate. Vă sugerez să vă aplecați și să întârziați cu răbdare pe această carte și veți ajunge să cunoașteți OAMENI și LUPTĂTORI de o factură deosebită
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
sunt prieteni și-i recunosc harul divin al poeziei. Toți vorbesc cu atâta candoare, duioșie, cu regrete, cu lacrimi fierbinți pentru dispariția lui. Oricât vă veți stăpâni emoțiile, este imposibil să nu striviți între pleoape măcar o lacrimă. Eu am strivit chiar mai multe și pe bună dreptate. Vă sugerez să vă aplecați și să întârziați cu răbdare pe această carte și veți ajunge să cunoașteți OAMENI și LUPTĂTORI de o factură deosebită. Al. Mânăstireanu, „Academia Bârlădeană”, Nr. 1(26), trim.
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
am putere să fiu de folos tuturor (ce cantitate enormă de altruism, ca în vremurile biblice). Sufletește sunt ruinată, se pare că nu merit să am vise împlinite! De ce s-a călcat pe sufletul și inima mea, de ce mi-au strivit sentimentele frumos așezate, răscolind prin dureri trecute, uitare și moarte? (pag. 238) În practică e greu să faci ce spune Cartea Sfântă. Mă aflu mereu în dialog cu cei de Dincolo de Moarte, apoi revin la viața reală tot singură și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
sus în funcții de conducere. Iarăși îmi revine în memorie (obsesiv) acea perioadă din viața mea de ostaș începător la Școala de ofițeri din Bacău, când pentru o vină oarecare m-a pedepsit și m-a înjosit ca demnitate umană - strivindu-mă cu dispreț ca pe cea mai umilă și efemeră vietate. Deși eram sub asprele legi cazone, în disperarea mea, i-am amintit că tocmai unul ca mine îi pusese condeiul în mână și a ajuns ofițer. Acest episod l-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în pierderea celuilalt copil și asta a înspăimântat-o așa de tare, încât nu a cutezat să spună nimic. Îi fusese așa de rău, încât a crezut că poate a fost doar un coșmar. Un laț de fier părea căi strivește capul și era foarte speriată, apoi înota într-o ceață deasă...A zăcut o săptămână cu febră mare și părea că o strangulează ceva sau cineva...apoi s-a simțit dintr-o dată mai ușoară. A început să mănânce și să
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
-mi facu casă pe acest locu... să dau pe tot anul chirie... doi lei și giumătate pe an”. Cât timp ne-am aflat în preajma Chervăsăriei, larma ne-a fost tovarăș de drum. Trecea peste gardul vamei ca un tăvălug ce strivește totul în cale. Nu se mai auzea nici în cer nici în pământ. Totul era un fel de curgere zgomotoasă ce se topea pe măsură ce ne depărtam de Chervăsărie. Fără nici o trudă, trecem peste Ulița Trapezănească și intrăm pe Ulița Cizmăriei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
își așezau trupurile masive în bătaia zănatecă a soarelui, strigându-și somnul, ca pe un strigoi-vârcolac. Apoi se îndesau unii în alții, într-o grămadă umezită, șuierându-și în urechile clăpăuge truda unei zile zbuciumate.La umbra salciei lăcrimate, eu strivesc în buze fire de nisip din clepsidra timpului, înghițind cu eforturi supraomenești toate poveștile voastre. Îmi șuieră în timpane și acum zgomotul răsuflării dobitoacelor din pădurea de cleștar.Sunet sinistru, aducător de neliniști, înghițitor de vremuri. Șeherezade, cu ale lor
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mea? m-am întrebat privind hârtia goală pe care o aveam în față. Erau multe. Era aia în care Margaret și Claire mă puseseră în căruciorul păpușii și mă împinseseră cu mare viteză. încă îmi aduc aminte cum stăteam aproape strivită în căruciorul prea mic, orbită de soarele de vară și văzându-le pe Margaret și pe Claire râzând pe sub bretoanele șatene care făceau parte integrantă din tunsorile de tip castron cu care fuseserăm blagoslovite toate. îmi amintesc cât de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Chris nu s-a prea omorât cu conversația. Multă vreme ne-am plimbat în tăcere. Singurele sunete pe care le auzeam erau răsuflarea noastră fierbinte ce ne învăluia fețele într-un nor de aburi și scârțâitul ierbii pe care o striveam sub ghete. Era mult prea întuneric ca să pot vedea fața lui Chris. Așa că, atunci când a zis „Stai puțin, stai puțin, oprește-te o secundă!“ și și-a pus mâna pe brațul meu, n-aveam nici cea mai vagă idee ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
despre mine, durerea mi s-a transformat în furie. Furia a clocotit înlăuntrul meu, a crescut și a dat pe dinafară. N-am putut să adorm fiindcă am purtat conversații imaginare în care îi făceam una cu pământul pe amândoi, strivindu-i sub niște remarci pline de severitate, inteligente și la obiect. în cele din urmă, cu toate că-mi era groază de nervii lui Chaquie, m-am dus și-am trezit-o. Trebuia să vorbesc cu cineva. Din fericire, Chaquie era mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
importanță ce-ai vrut să spui, Wilt. Hai să vedem ce s-a întâmplat aici. Intrară în bucătărie, unde domnea același haos, apoi în următoarea încăpere. Pretutindeni era la fel. Mucuri de țigară zăceau stinse în cești de cafea sau strivite pe covor. Niște bucăți de disc spart, ajunse după canapea, marcau sfârșitul Simfoniei a V-a a lui Beethoven. Tot felul de pernițe zăceau turtite lângă perete. Lumânări consumate atârnau moi, postcoitale, din guri de sticle. Parcă pentru a da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
curajul să fiu închis, de ce nu avem puterea de a umple, dintr-odată, închisorile, toți, toți, suprapopularea închisorilor, așa bombănea recepționerul, privind furnicarul oboist neobosit, să apuce clipa, într-o clipă, înainte ca imensa talpă neagră a surdomutului Gulliver să strivească brusc masa de nimicuri vibratile. Pașii pornesc greu și anapoda. Urcă într-un autobuz, într-un tramvai, în alt tramvai, alt autobuz. Ajunge în fața unui bloc cariat, cenușiu. În fața unei scări întunecoase, în fața unei uși negre. Și iar înapoi, traseu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sau europene. Opera lui Thoreau reprezintă un atac perpetuu împotriva statu-quo-ului, o bătălie pentru descoperirea unui nou mod de a trăi aici. Amândoi au crezut în America și amândoi au fost convinși că America s-a dus pe apa sâmbetei, strivită până la sufocare de un munte tot mai greu de mașinării și bani. Cum mai putea omul să gândească în hărmălaia asta? Amândoi au vrut să iasă din joc. Thoreau s-a retras la periferia orașului Concord, prefăcându-se că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la altceva. Mi-e dor de ea. Mi-e dor de mama. Mi-e dor de toți cei pe care i-am pierdut. Uneori, tristețea e atât de mare, că mă mir că nu mă ucide greutatea asta care mă strivește. Cum arată hotelul meu Existența, Harry? Nu știu, dar poate se leagă în vreun fel de traiul împreună cu alții, de evadarea din orașul ăsta ca o hrubă și de o viață laolaltă cu oamenii pe care îi iubesc și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mă întreb dacă tânăra aceasta dominatoare, inteligentă, nu este cumva soluția pentru problemele mele. Nu M.F.P.-uri eterice, ci o femeie nemăritată, disperată să pună mâna pe un bărbat. Un buldozer. O tornadă. O muierușcă flămândă, vorbăreață, care îl poate strivi pe băiatul nostru, punându-l cu botul pe labe. Pentru a doua oară în după-amiaza aceea, decid să îmi păstrez ideile pentru mine și să nu-i spun nimic lui Tom. Conform promisiunii lui Stanley, ne gătește o cină excelentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de nerăbdare să întrebe. Cred că o roade. Pe de altă parte, probabil că ei nu i-ar plăcea s-o întreb cine e „prietenul“ ei din colț. Sunt o mare fană a serialului tău, izbucnește Elaine și mai că strivește mâna lui Adam, de tare ce i-o strânge. Aproape îmi scoate ochiul stâng când face asta. Nu are pic de mândrie? — Mă întrebam dacă aș putea să-ți dau cartea mea de vizită, continuă ea fără jenă. Am un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Mă simt folosită, deși eu am forțat-o pe Amy să vină în bar. Sunt enervată și că Mike, evident, a preferat-o pe Amy în locul meu. Doamne, ce e în neregulă cu mine? Deodată mă simt de parcă mi-ar strivi cineva capul. Mă simt toropită și nu vreau decât să mă întind. Aș vrea să fiu în patul meu acum. Și nu vreau să ies iar în frig. Nu vreau nici măcar să zbor înapoi acasă mâine. De fapt, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
griji că au fost excluși de la cinele organizate de oamenii „ajunși“. Mie, pe de altă parte, mi-e groază să mă integrez pur și simplu. Să fiu doar una din milioanele de furnici care se agită până când piciorul cuiva mă strivește, punând brusc capăt vieții mele monotone și lipsite de sens. Cum am mai spus, cea mai mare temere a mea e să trec prin viață fără să trăiesc cu adevărat. Nu știu foarte sigur ce înțeleg prin asta, dar aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Îmi vine să spun că, până nu vor da frigurile, nu mai am ce să caut acasă, unde îmi voi regăsi intactă recuzita romanului: ghiocul ținând loc de scrumieră, Figaro la o înălțime respectabilă pe baloții de maculatură, în curând strivită între turnul lor și tavan, tot sus, pe dulap, felicitarea de ziua mea pe care Țâru mi-a schițat la ultimul șaișpe noiembrie portretul de bătrân cu mustață. Pe prima față a felicitării era o compoziție mai elaborată în culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]