4,124 matches
-
tineresc al admirației necondiționate, al fanatismului prietenos, al imaginației scăpate de sub control se regăsește la ambii, independent de - să-l numim convențional - destinatar. Altceva decât demult uzatul lamento ține în picioare poemele lui Hose Pablo: "o - s./ mănâncă-mi tristețile/ strivește-mi cu pumnul tău imens amarul/ termină-ți furia peste lucrurile neplăcute care/ real mi se pot întâmpla// adevărat vă spun/ am nevoie de s./ de cuvintele lui duioase/ de finețea & exactitatea cuvintelor lui// deși eu nu am decât câțiva
Corectitudinea estetică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8672_a_9997]
-
naturalism sufocant (le omitem pe cele ce frizează obscenitatea): "decorul se mută./ e cald./ pășesc cu bunicul peste șina încinsă,/ prin aer adie-un miros de cocs,/ de cărbune,/ de ulei și uneori...". Sau: "afară plouă absent. stropii tăcuți își strivesc carnea pe geam". Sau: "călare pe fiară satana pocnește din bici, fruntea-i un rug scăldat în sudoare, iar șarpele meu adormit se trezește. mișcă din coadă, scapără limba și-mi zornăie-n creier solzii lui mici". Se poate bănui
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
Kantor Melinda, Kollo Csongor. Nu pot să uit mersul descompus al Generalului lui Biro. Privirea fixă. Ca și ideile personajului. Ca și ipocrizia lui cinică. Un rol gîndit și jucat pînă în profunzimea acestei meserii. Sau durerea stranie a Generălesei. Strivită de personalitatea soțului, a prejudecățiilor, a celor ce se fac și a celor ce nu se cuvin. Ce zîmbet amar, ce revoltă demult înăbușită printre cutele rochiei! Doar focul din păr strigă clișeul acestei vieți secate de sevă. Un rol
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
să cobori de la cauză la efect. 9. Muzicile repetitive, bunăoară, reclamă mai multe puncte, căci ele persistă, la nivelul conștiinței noastre auditive, dincolo de timp și spațiu, fără a face favoruri și fără a comite nedreptăți, dar cu riscul de a strivi și a copleși, ca orice infinit generat de o intuiție internă. Numai că, nemărginirea acestor muzici reiterative constituie însuși felul mărginirii lor, așa cum întreaga creație de lucrări minimalist-repetitive ale școlii americane (Terry Riley, Steve Reich, Phil Glass) nu reprezintă expresia
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
democratic, ca presa, ca un bun de distribuit tuturor, în porții egale împărțite între egali. Când, vai, lumea nu urmează cu plăcere pildele bune, ci și le face uitate ( și nu-i urmează pe cei aleși, ci mai degrabă îi strivește). Când, vai, lumea adoră succesul de-o zi al stricaților și tâlharilor și nu se hrănește, ci se îmbuibă cu chilipirul a ceea ce i se oferă gata mestecat. Este, oare, îndreptățită lumea, astăzi mai mult ca oricând, să se plângă
Întrebarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13717_a_15042]
-
stofa idealistă îi este intactă, de unde și frămîntările cu tentă sapiențială pe care le trăiește. Formula interioară a lui Dan Iacob e de fluctuație ciclotimică cu ritm foarte lent, acum fiind optimist și histrionic, iar peste cîțiva ani melancolic și strivit de neputință. În cursul perioadelor stenice nu-i ajunge timpul, în cursul celor astenice e îngrozit că nu știe cu ce să-l umple. „La începutul anului 2006, simțeam cum cercul de fier și de fiere al existenței de zi
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
unui necredincios chinuit de necredința sa, a unui ateu religios. Iată de ce, mai puternică decît sentimentul prezenței ipotetice a lui Dumnezeu, este totuși starea de perpetuă clătinare a conștiinței, incertitudinea existențială a eului liric, neantul invadînd de peste tot omul înfrînt, strivit între stepa de jos și stepa de sus, impunîndu-i chiar un simțămînt de rușine existențială". În virtutea antenei sale foarte receptive la "demonia creației divine", după cum se rostește același I. Negoițescu, autorul Florilor de mucigai este, așa cum am spus, un insurgent
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
dragostea mea, întins în pat așteptând ca Valiumul să-și facă efectul, mi se întâmplă la fel ca în serile de vară când mă culcam, căutând răcoarea, într-un cartier de morminte năruite: simt cum un ornament de cavou îmi strivește piciorul, aud iarba de pe morminte în cearșaf, văd serafimii și Criștii de ipsos care mă amenință cu mâinile sparte; o femeie cu pălărie planta verze și napi printre rădăcinile chiparoșilor; talăngile iezilor zăngăneau în capela fără icoane, redusă la trei
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
sinuzitelor, de furtuna măturând piațeta din fața pensiunii, cu un anticar în întuneric și vitrine cu evantaie spaniole și niște Buddha reparați, atunci îmi amintesc de garajul mecanicului albinos care repara automobile vara, târându-se spre măruntaiele motoarelor. Bufnițele, Iolanda, se striveau de ferăstruica de la cămăruța mea, lipită de camera bucătăresei cu o tinetă-latrină lângă pat și refluxul veșnic fierbând sub capacul cu sită, iar oaspeții din hotel eram noi doi plus nașa mea și cei trei agenți ai poliției secrete, deși
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
a presta muncă obștească, asemeni tuturor colegilor, spre a prezenta adeverința la înscrierea în clasa următoare de liceu. Respectând tradiții seculare, băștinașii, oameni cumpăniți, nu țineau gunoaie în curți, ci le dispuneau în șanțuri, lângă șosea, unde mai zăceau pisici strivite de mașini - acestea curgeau gârlă, de cum suna alarma în Capitală - hoituri de câini, găini moarte, ciori uscate din iarnă. Corpul profesoral, și el în dispersare, decisese ca noi, elevii bucureșteni refugiați în comună să organizăm o serbare în care să
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
din păcate prea întins pentru a-l cita integral aici, Câteva episoade neromanțate din viața bunicului meu, i-a dat lui Marian Popa ocazia de a se face de râs ca nimeni altul. Poemul începe așa: „Înainte de-a fi strivit de-un Mercedes/ pe pasaj de pietoni/ cu bunicul meu/ s-au mai întâmplat câteva lucruri” (p. 188). La care, în Istoria sa de azi pe mâine, criticul sare ca ars: nimeni n-avea Mercedes în România acelor ani! Iată
Editura Timpul a avut răbdare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5765_a_7090]
-
e o sferă atotcuprinzătoare, ci un disc turtit (o clătită) care conține în interior o puzderie de spirale (vîrtejuri) răsucindu-se în jurul propriilor axe, fiecare spirală fiind o megagalaxie cuprinzînd alte galaxii mai mici etc. Pe scurt, universul e plat, strivit din două părți de ceva necunoscut, singura explicație pe care fizicienii o pot da fiind gravitația: cosmosul nu conține suficientă materie pentru ca forța de atracție să-și exercite efectul de curbare a spațiului. Dacă materia ar fi existat în cantitate
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
culturii și imaginației fiecărui cititor. Șoseta cu bluesuri este un volum emblematic pentru lirica lui Gheorghe Grigurcu, atât în ce privește imaginarul, cât și formele de exprimare poetică. În poemul Cunoscutul și necunoscutul, ideea filosofică a lui Lucian Blaga, din Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este distilată în numai câteva versuri, fără ca prin aceasta forța revelației să se diminueze în vreun fel. Altminteri, raportarea la mister, ca metodă de cunoaștere, se face la fel ca la ilustrul său înaintaș: Să
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
Barbu Madalina Fani ai pantofilor, bucurați-vă! Bata Shoe Museum găzduiește o colecție de peste 10.000 de perechi de încălțări din peste 4500 de ani de istorie.Veți vedea aici “aladeros” peruani din secolul 15 și saboi care striveau castane în secolul 19 în Franța. De la sandale din Egipt până la pantofi ai celebrităților din secolul 20, această vastă colecție va încânta atât pe fanii modei cât și pe împătimiții de istorie deopotrivă. Bineînțeles că turiștii se înghesuie la Louvre
Top 5 muzee ciudate din lume by Barbu Madalina () [Corola-journal/Journalistic/66258_a_67583]
-
acum celebrei generații '80. Și pentru ca replica la Caragiale să fie rotundă, scrisul Adrianei Bittel gravitează în jurul femeii. Lumea este văzută prin ochii ei, femeia devine etalonul și revelatorul vieții românești din anii de sfârșit ai regimului comunist. Cu visele strivite sub lespedea unor mariaje tot mai lipsite de poezie, mereu sub povara plaselor pline, hăituite de mofturile culinare ale soților și copiilor, suferind prin spitale sau în propriul cămin din cauza lipsei de afectivitate, cu nopțile de dragoste transformate în plicticoase
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
imagini de la fața locului. Chiar în momentul în care s-a apropiat de mașina din șanț pentru a lua detalii cu kilometrajul autovehicului avariat s-a produs tragedia. Laurențiu Păun - de profesie - cameraman un post de televiziune local - a fost strivit de o mașină și nu a mai avut nicio șansă de supraviețuire. În urma impactului, cameramanul a murit pe loc, sub privirea îngrozită a reporterului care-l însoțea. Din fericire, acesta din urmă a scăpat cu viață. Mașina care l-a
Om de televiziune ucis la Buzău.”L-am văzut întins pe pământul rece” () [Corola-journal/Journalistic/43360_a_44685]
-
capul lor. Dacă e așa, de ce nu recunosc ei, azi, că au făcut poliție politică? Pînă în ^89 nu se considerau ei elita societății românești? Nu se uitau ei, la noi, ceilalți, ca la niște viermi pe care îi puteau strivi oricînd sub talpă? Dacă le cășuna pe cineva, îl sau o puteau nenoroci pentru cîteva vorbe sau pentru că avea "colțul mare". De vreo două luni încoace, Andreea Pora, jurnalista căreia îi aparține întrebarea care a făcut carieră în presa autohtonă
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13944_a_15269]
-
mai categoric cu Orwell. Odată transformat, Gregor Samsa ar trebui instalat confortabil pe un scaun managerial. În sfârșit, ajuns într-o Americă aseptică, se va atașa de unica ființă care-i aduce aminte de casă. Când logodnica lui îi va strivi prietenul conjunctural, nu va ști ce altceva să facă decât, cu lacrimi în ochi, să-l mănânce. Gestul bunicului e repetat dincolo de ani și dincolo de Ocean. De ce? Sunt atâtea răspunsuri! În orice caz, aceasta e singura proză din volum care
Cetățeanul Mitchievici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6861_a_8186]
-
nu mai era la fel. "Simțeam că nu mai am pentru ce să lupt. Mă întrebam în continuare „de ce" mi s-a întâmplat asta, de ce mie... DAR APOI, MI-AM DAT SEAMA CÂT DE NOROCOS SUNT... că nu am murit strivit în accident și am realizat mi s-a dat o șansă pe care alții n-au avut-o. CHIAR ȘI FĂRĂ PICIOARE, AM DECIS SĂ MERG MAI DEPARTE... să mă întorc la pasiunile mele și să creez prima galerie de
Mircea, povestea cutremurătoare a celui mai norocos om din lume by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/59288_a_60613]
-
Die Dike Bertha. Asemănarea e însă iluzorie. Cavaleria poloneză din 1939 era o paradă a onoarei militare, în vreme ce atacul sinucigaș al francezilor din 1914 era o prelungire nenorocită a tacticii de secol XIX în mentalitatea comandanților lor militari). Tancurile germane strivesc maiestuos și cinic cavaleria poloneză. Nemții și, la rîndul lor, rușii iau cîteva zeci de mii de prizonieri, pe care-i ucid fără milă și-i azvîrlu în gropi comune. Decenii bune după război nu s-a știut exact cine
Ultima noapte de Crăciun, întîia noapte de război () [Corola-journal/Journalistic/14336_a_15661]
-
lumina lor, Eu-l poetic să își ghicească propriul viitor: "Amintește-ți,/ amintește-mi./ Eu sunt doar un nor,/ Tu ești pământul răsturnat și viteaz,/ Amintește-mi cu cine am să mă-nsor:/ Cu părelnica apă, cu frunza ce-am strivit-o de necaz sub picior?/ Amintește-mi. Încă nu pot să cred,/ Sunt în oraș sau la țară?/ A trecut oare un domn sau un ied?.../ Dar neștiința mea nu e prima oară,/ Tocmai de aceea te cred.// Dar amintește
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
unui atentat modern globalizat. "Acolo, după spusele destul de țări ale unui scriitor al vremii ( D’Aubigné, Istoria universală, n.n.) sîngele curgea din toate părțile, căutînd rîul și nimeni nu putea străbate străzile, fără să-l pasca primejdia de a fi strivit în orice clipă de cadavrele ce erau aruncate pe ferestre". "Regele ascuns în palatul său avea avantajul de a nu vedea oamenii ca niște vînători ce hăituiesc o fiara". O imagine a monarhului impasibil, daca nu chiar neputincios la zornăiala
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
unei gîndiri dialectice cu efect implacabil pare a i se refuza, se dovedesc valabile rupturile care produc răni în spiritul dezbinat, hărăzit celor mai teribile încercări: În fundul existenței zac ca-ntr-o groapă, / Pereți de lut mă strîng și mă strivesc; Mă roade patima pe-ncetul, ca o apă, / În pînzele durerii putrezesc." (Dezlegare). Născut la 27 noiembrie 1884, la Pîrscov, pe valea Buzăului, scriitorul cu cele mai uimitoare apariții editoriale postume se stinge în primăvara anului 1963. Rămîne în amintirea
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12278_a_13603]
-
ești înspăimîntat - ești pierdut. Pentru că omul înspăimîntat fuge în vale, si in vale e agonia lungă, cu sfîrșit fără sînge... Urcuș pe coasta mărăcinoasa, sub ploaie, cu lipitori pe mîini, pe trup, pe față. Întîi mi-am sfîșiat cămașă, ca să strivesc limba de piele neagră ce-mi scrijela sînul. Apoi mi-am rupt umerii cămășii, apoi ciorapii. Alunecam și lăcrămam, îmi scrinteam degetele și-mi zgîriam genunchii cu pantalonii în zdrențe. Sus, pe poteca lăsată - ne-au întîmpinat alte convoiuri de
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
voi. Sunt convins că acest rezultat este recompensa naturală a muncii voastre", a spus Geoană, citează rtv.net. România nu poate ignora faptul că Europa trece printr-o perioadă de criză economică și de "reașezare", iar "cei slabi vor fi striviți fără milă", a mai afirmat Mircea Geoană, atrăgând atenția că trebuie venit cu soluții de stânga, pentru că "nu putem să ignorăm că avem în țară un nivel inacceptabil de sărăcie.
Mircea Geoană, la Congresul PSD: Mi-a fost dor de dumneavoastră by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38094_a_39419]