3,238 matches
-
și care ne marchează eul. în gândirea lui Imanishi Kinji (2002). Edificarea mediului individual shutaisei-ul acestuia se realizează în funcție de o caracteristică a viețuitoarelor de la începutul timpului biologic subiectivitatea. În umbra subiectivității stă geneza minții umane; aceasta deoarece, așa cum consideră Hoffmeyer „subiectivitatea este întrupată”. Kawade Yoshimy, citat de Deutsch este categoric în aplicarea acestui principiu: „Viața ființelor constă în asimilarea mediului și în controlarea lumii, iată o frază de generic. Nu există viață fără un mediu asimilat și controlat. Viața a apărut
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
primele rânduri ale romanului Geniu pustiu: Uitasem însă că tot ce nu e posibil obiectiv e cu putință în mintea noastră și că, în urmă, toate câte vedem, auzim, cugetăm, judecăm nu sânt decât creațiuni prea arbitrare a propriei noastre subiectivități, iar nu lucruri reale. Viața-i vis252. Întors în sine, poetul, conștient de geniu-i, simte adâncimile colosale ale gândirii abisal-geniale: Și nici un creț pe acea frunte albă și curată ... unei mâni de femeie i-ar fi plăcut s-alunece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
care întregește trăsăturile sale de caracter: Uitasem însă că tot ce nu e posibil obiectiv e cu putință în mintea noastră și că, în urmă, toate câte vedem, auzim, cugetăm, judecăm nu sânt decât creațiuni prea arbitrare a propriei noastre subiectivități, iar nu lucruri reale. Viața-i vis274. Firea poetului-om este surprinsă în Geniu pustiu cum nu se poate mai bine: Așa e felul meu. În visurile mele mă cred în stare de-a deveni un tiran carnivor, setos de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
alții. Dacă X este o "personalitate marcantă", înseamnă că posedă nu numai tăria, ci și curiozitatea confruntării cu etape ale drumului propriei deveniri fără a mai vorbi despre interesul strict al istoriei literare, tentată oricând să descifreze relația biografie-operă. La subiectivitatea (uneori exacerbată) lui Sântimbreanu se adaugă, iată, subiectivitatea editorilor; de ce nu și aceea a comentatorului, care a avut onoarea să participe la aceleași confruntări "rezumate" în carnete? Cum arată, citite astăzi, intervențiile noastre în ședințele de atunci? Sună ca dracu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
că posedă nu numai tăria, ci și curiozitatea confruntării cu etape ale drumului propriei deveniri fără a mai vorbi despre interesul strict al istoriei literare, tentată oricând să descifreze relația biografie-operă. La subiectivitatea (uneori exacerbată) lui Sântimbreanu se adaugă, iată, subiectivitatea editorilor; de ce nu și aceea a comentatorului, care a avut onoarea să participe la aceleași confruntări "rezumate" în carnete? Cum arată, citite astăzi, intervențiile noastre în ședințele de atunci? Sună ca dracu' ar spune un clasic al politicalelor. Am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
al controlului extern, negativ cu credințele creștine tradiționale și pozitiv cu credințele spirituale, supranaturale și credința în presimțiri. Constituind un cîmp de cercetare foarte actual și în plină expansiune, teritoriul teoretic și aplicativ al axiomelor sociale constituie un rezervor al subiectivității sociale de profunzime, care, odată explorat, poate prezice un ansamblu de comportamente sociale problematice. 7.10. Diagnoze românești (2): modelul axiomelor sociale. Investigarea presupozițiilor implicite din mediul educațional o diagnoză autohtonă Principala miză a cercetării a constitut-o realizarea unui
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
dincolo de aspectele contradictorii anterioare, unanimitatea cercetătorilor din registrul psihologiei sociale în a decide că valorile constituie cel mai consistent predictor al structurării atitudinilor și comportamentelor. De aici rezultă importanța majoră a studierii valorilor sociale, ca pattern fundamental ce configurează registrul subiectivității sociale. Fără deslușirea acestui registru, o autentică cunoaștere a "realității sociale obiective", cu tot spectrul comportamental variat care îi dă viață, devine imposibilă. în finalul acestui subcapitol dorim să reliefăm cîteva concluzii referitoare la relația dintre valori, atitudini și comportament
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
adăugat matricea valorică SVS a lui S. Schwartz și a colaboratorilor săi (2000, 2005, 2010), combinînd o metodologie cantitativă (specifică chestionarelor evocate mai sus) cu una calitativă (valorificată pe un eșantion de interviuri de istorie orală). Premisa conceptuală a explorării subiectivității sociale a constituit-o natura negociată, interacționistă a identității sociale a subiecților. Totodată, există o unanimitate a cercetătorilor din registrul psihologiei sociale în a decide că valorile constituie un predictor consistent al structurării atitudinilor și comportamentelor (Homer, 1993; Scott, 2000
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
dimensiunea stimei de sine nu se înregistrează diferențe intergeneraționale statistic semnificative, ceea ce susține prezența unor tipare atitudinale similare la cele trei grupe de vîrstă. Pentru a adînci analiza și pentru a explora registrul cel mai profund și mai inerțial al subiectivității sociale cel valoric -, am realizat o evaluare intergenerațională a profilului axiologic, urmărind trei cohorte generaționale, prin intermediul grilei de valori sociale a lui S. Schwartz. Categoriile înglobante pentru nivelul individual de colectare a datelor sînt: bunăvoință, autodirecționare, universalism, securitate, conformism, realizare
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
la învățăminte. Pe de altă parte, povestea vieții îmi pare mai degrabă o alcătuire multicoloră de istorii întrețesute, ce pot fi înțelese și autonom, dar care abia printr-o privire de ansambu capătă un înțeles mai profund. În același timp, subiectivitatea naratorului, prins în vârtejul propriilor amintiri, îl condiționează pe acesta la concluzii necesarmente limitate. Doar cititorul poate pune, în opinia mea, cu adevărat punctuația necesară istorisirii de față, scoțând la lumină sensurile care trăitorului îi scapă. Iar așa povestea va
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
în utilizarea unor itemi de tip semiobiectiv i și mai ales cu răspuns deschis, care măsoară capacități superioare ca și clasare în taxonomia domeniu lui cognitiv, dar sunt mai greu de elaborat și de notat, inducând un grad mare de subiectivitate. În consecință, raportându-ne la taxonomia obiectivelor cognitive și luând ca punct de referință operațională taxonomia propusă de Bloom, putem exemplifica această relaț ie obiective de evaluare-itemi. Obiectivul de evaluare este definit în termeni de comportament observabil, pentru a putea
Repere teoretice şi practice privind evaluarea continuă la clasă by Liana Jescu () [Corola-publishinghouse/Science/91648_a_93261]
-
măsura, aprecia, și evalua rezultatele obținute de elevi pe anumite perioade de timp. Avantajele atribuite testelor docimologice, în raport cu metodele obișnuite de verificare a cunoștințelor elevilor, le impun ca procedee deosebit de eficiente pentru evaluarea randamentului școlar. Astfel testele: - elimină hazardul și subiectivitatea în notare, ca urmare a numărulu i mare de itemi pe care îl conțin și prin stabilirea baremului de notare prin condițiile egale pe care le creează în privința conținutului și timpulu i de rezo lvare; - permit elevulu i să răspundă
Repere teoretice şi practice privind evaluarea continuă la clasă by Liana Jescu () [Corola-publishinghouse/Science/91648_a_93261]
-
reprezenta capacitatea de a evalua obiectele estetice, independent sau în funcție de sentimente și de scopuri (G. Hawkins, 2005, 340). Filozoful german Immanuel Kant (1790/1995, 45), susținea că judecata de gust se deosebește de judecata logică tocmai pentru că are la bază subiectivitatea și satisfacția (Wohgefallen). Totuși, există gusturi pure și dezinteresate, adică "acele facultăți de apreciere a unui obiect sau a unei reprezentări" (idem, 51-52) determinate de finalitatea formei (idem, 64). Cu alte cuvinte, o persoană care urma canoanele modei era considerată
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
oferă o perspectivă asupra viitorului (H. Blumer, 1969, 289-290). Cheia de lectură a teoriei este noțiunea de "gust colectiv" care, în concepția lui Herbert Blumer, reprezintă sensibilitatea naturală a omului la obiectele din mediul social, funcționând ca un dispozitiv al subiectivității umane. Structura gustului este tridimensională: acesta apare ca o dorință de a atinge satisfacția, ca un selector pentru acceptarea sau respingerea noilor idei și ca un agent pentru inovare. În cadrul interacțiunilor sociale, indivizii dezvoltă gusturi comune și, în consecință, dorința
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
instituțională". Mai mult decât atât, autorul observă că întreaga cultură japoneză a standardizat înfățișările funcționarilor, profesorilor, militarilor, elevilor, în concepția lui Brain McVeigh (2000, 10) uniformele fiind "simboluri tangibile ale capacității structurii politico-economice de a reglementa practicile corporale și, implicit, subiectivitatea și comportamentul". Același sens se desprinde și din cartea istoricului german Irene Guenther (2004, 93), care, analizând codurile vestimentare impuse în timpul Germanei hitleriste (costumul popular german pentru femei și uniforma militară pentru bărbați), vede în acestea o formă de supraveghere
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
putem cu adevărat schimba? De răspunsul la această întrebare depinde însăși sensul educației (și al reeducării), adică unul din scopurile societății. * Miza oricărui jurnal de idei este că autorul, vorbind despre sine, vorbește despre toți. Este dorința de descriere a subiectivității universale. * Trezirea la existență, asta îmi doresc! Pentru mine și pentru alții. Să nu mă întrebați însă cum arată o "existență trează"! * Într-un fel, sinuciderea are ceva autentic: dezvăluie o vocație. * Încerc aici o treptată dezvăluire de sens. Asta
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
umorile contemporanilor. Dacă are șansa să depășească acest prag, va conta mai departe măsura în care el reușește să-și rostească cititorii sau, altfel spus, de gradul în care cititorii se regăsesc în rândurile sale. Miza, așadar, ar fi exprimarea subiectivității universale, dar într-o formă ce reușește să impresioneze fiece subiect. * Ceea ce deseori nu observăm este că Răul se conturează pe fondul unora din posibilii noștri, deseori a unor posibili esențiali. Din această perspectivă problema evitării răului trebuie rezolvată atât
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
lăsând ascultătorului de făcut maximum posibil. Plăcerea poeziei este în primul rând bucuria completării în mod reușit a schiței întâlnite. * Decența îmi cere să nu scriu despre mine decât acele lucruri care ar putea fi valabile pentru toți oamenii (iarăși subiectivitatea universală). Totul ar fi așadar rodul unei psihologii intuitive ce dorește să descrie descoperirea de sine în termenii întâlnirii cu ceilalți. * Nu-mi amintesc să mă fi învățat cineva în mod expres să iubesc și nici cum să iubesc; resimt
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de geniu al romantismului. Și atunci nu am certitudinea că îl trăiesc într-un orizont creștin * Jurnalul inversează ordinea exprimării: referindu-mă la noi, prin intermediul jurnalului am ales să vorbesc despre mine avându-i ca subiecți implicit pe ceilalți (universalizarea subiectivității). * Ceea ce ne putem spune, depășește ceea ce putem spune semenilor noștri? Mă gândesc aici la diferența dintre ceea ce putem gândi și ceea ce putem comunica, uitând pentru moment ideea discreției. Trăim cumva un sentiment al posibililor proprii care ne face să înțelegem
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
lor. * Maestrul mediază aflarea de sine prin despărțirea de altul din noi, de "animalul" ce riscă să fie luat drept elementar. El mediază curățirea de neesențial, de ceea ce doar pare a fi individualul, căzut de fapt sub generalul speciei. Căutarea subiectivității (în mod paradoxal pentru gestul ce tocmai individualizează căutarea subiectivității universale) este înlesnită de cel ce-ți descoperă adevăratul sens al lui noi. * Maestrul meu este mai curând o formă compusă, în el fiind înglobați cumva toți autorii citiți, care
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
din noi, de "animalul" ce riscă să fie luat drept elementar. El mediază curățirea de neesențial, de ceea ce doar pare a fi individualul, căzut de fapt sub generalul speciei. Căutarea subiectivității (în mod paradoxal pentru gestul ce tocmai individualizează căutarea subiectivității universale) este înlesnită de cel ce-ți descoperă adevăratul sens al lui noi. * Maestrul meu este mai curând o formă compusă, în el fiind înglobați cumva toți autorii citiți, care au vădit vocație formativă, în consonanță cu modul meu de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
a fi exemplar, ce caracterizează orice tentare a reușitei într-un domeniu sau altul, este o voință de a te constitui într-o limită (o limită ce nu limitează, cum spune C. Noica; ori o limită ce de-limitează) pentru subiectivitatea universală. Este încercarea de a ieși din anonimatul spațiului comun spre zonele unde umanitatea își forțează limitele pentru a se găsi drept noul zeu. Orice limită depășită deschide și mai mult spațiul umanului către sine (ceea ce nu suportă întotdeauna o
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de-a fi, este fundamentat în bună măsură pe întâmplător: eu sunt cel care se întâmplă să fiu în acest mod ce constituie ameitatea (faptul de-a fi de fiecare dată al meu, cum spune Sartre) mea. Conștientizarea faptului că subiectivitatea noastră este una construită contextual ar conduce la un raport mai adecvat cu sine și cu ceilalți. * Contemporaneitatea este caracterizată de posibilități crescute de de-subiectivizare, oamenii fiind mai dispuși să schimbe, sub presiunea societății sau a științelor, chiar ceea ce
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
oamenii fiind mai dispuși să schimbe, sub presiunea societății sau a științelor, chiar ceea ce pare mai personal. Semn că tăria subiectului a scăzut, alunecând mult către intersubiectivitate. Știința, în acest caz, tinde să ofere modele pretins obiective pentru tipuri de subiectivități. * Orice carte e o punere a noastră într-un anume context ideatic. * De analizat funcția normalității în viața publică și privată. Aparentul ei chip neutru, impersonal, camuflează prezența discursului orientat de polii de putere. Există teorii ce instituie realități pe
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
și „instrumentul exact al metaforei”Ă, Șerban Cioculescu aduce obiecții fiecărei modalități în parte. Cusurgiul Cioculescu nu se dezminte. Formulările critice necategoriale se lovesc inevitabil de tipologiile naturale, care grupează serii de scriitori sau de opere, contrazicând unicitatea; consonanța implică subiectivitatea, or „criticul, în înțelesul deplin al cuvântului, e dator să înțeleagă și structuri străine propriei sale alcătuiri spirituale”3; cât privește folosirea metaforei, aceasta i se pare lui Cioculescu o glumă, metafora neputând fi exactă („Metafora ca ”instrument” e desigur
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]