2,479 matches
-
a dezvăluit niciodată nimic despre regina Ana. Din acest motiv, regenta nu avea nici cea mai mică îndoială privind fidelitatea și loialitatea valetului. Un episod care a avut loc în anul 1645, și descris în memoriile valetului, indică finețea și subtilitatea cu care acesta i-a atras atenția reginei asupra faptului că regele, pe atunci în vârstă de șapte ani, era mult prea familiarizat cu servitorii și mult prea apropiat de aceștia:„într-o zi, la Ruel, remarcând că în toate
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
păreri referitoare la subiectul respectiv se dovedeau a fi corecte. (trad. n.) Deși primit cu ovații la întoarcerea în Paris, Ludovic al XIV-lea nu a uitat niciun moment cine i-a fost aproape și cine nu în timpul Frondei, având subtilitatea să puncteze prin fraze bine alese atitudinea pe care o va avea în continuare față de aliații săi și față de dușmani. Astfel, unui grup de parlamentari, care veniseră să îl felicite pentru revenirea la Paris, le spune:„Ați spus ce aveați
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
public, despre care s-au scris tratate În toată regula. Limba scrisă nu posedă un asemenea arsenal de mijloace. Semnele de punctuație, punerea În pagină, precum și alte procedee grafice sau tipografice - oricât de rafinate ar fi ele - nu pot suplini subtilitățile acustice ale vorbirii reale (Funeriu, 1995, p. 193). Cele câteva artificii pe care le folosim În scris (titluri, alineate, paragrafe, evidențieri de text, semne de ortografie și de punctuație etc.) au tocmai rolul de a suplini, chiar dacă Într-o măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
hiperinformatizată, hiperconcurențială, hiperconsumistă, invidia reprezintă dorința de a urca și de a cumula (fără limite), pentru că fiecare poate ajunge (tot) mai sus și poate acumula (mereu tot) mai mult, întotdeauna (tot) mai mult...Ideologia ei ne induce între altele cu subtilitate și rafinament idealul prosperității și al bunăstării materiale, pe de o parte, și pe cel al perfecțiunii personale, pe de altă parte; ambele aflate la îndemâna noastră, doar la discreția voinței și a ambiției proprii 59. În actualele circumstanțe, idealul de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
diminuează capacitățile și viteza de lucru a întregului sistem; • producătorii de hard și soft nu dispun de standarde pe linia securității sistemelor; • utilizatorii nu au cunoștințe suficient de detaliate despre hard și soft, încât să poată sesiza cele mai inteligente subtilități cu intenție de fraudă incluse în softul cumpărat; • eventualele disfuncționalități ale softului pentru securitatea sistemului oferă posibilitatea specialiștilor în întreținerea sistemului să intre în intimitatea lui, deci și să-l poată influența; • poate lucra perfect doar „la suprafață”, el conținând
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
interlocutorul vorbește încet, locutorul nu va vorbi foarte tare), folosirea de "ancore" cognitive, afective, motivaționale etc. (când locutorul simte că, afectiv, interlocutorul nu se simte confortabil discutând pe un anumit subiect, acesta este schimbat, cu mai multă sau mai puțină subtilitate; când gradul de atenție pare să scadă, locutorul poate povesti o istorioară/anecdotă care să capteze atenția interlocutorului), redimensionarea/restructurarea actului comunicativ prin raportare la factori de ordin contextual (interlocutorul are mai puțin timp la dispoziție decât știa inițial locutorul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Junimea, Iași, 2005; „Stoișești străveche vatră de civilizație"; prezentări de acte vechi, multe inedite, despre așezări sătești, așezăminte de cult și de cultură, acte de împărțeală, moșii date cu zestre, danie și cumpărătură, dar și teme de o sensibilitate și subtilitate mai deosebite: „Mari teme ale literaturii universale și românești Iubirea" de prof. Stan Ștefan, „Dimitrie Cantemir în gândirea și conștiința națională română" de prof. Gheorghe Clapa. La cele de mai sus se adaugă multă poezie, corespondență a unor ierarhi bisericești
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Craiova, avea să fie ultima inițiativă de cultură a celui care bolnav și sărac, moare la 7 noiembrie 1918. S-a bucurat de aprecierea unor personalități Flammarion, Lowel, Berberich, Brenner, Țițeica, C. Istrate, I. Simionescu etc. Unele documentare au o subtilitate care, nu întâmplător, acuză, ca în cazul de la Observatorul astronomic din Iași, unde citim întâmplarea din “neuitatul an 1966”, când “sub privirile pasive ale tuturor astronomilor din țară, a fost alungat de la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași, dr.doc. Victor
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
mod deosebit abilitatea de a versifica, pe care sunteți pe deplin stăpân, câteva înfloriri de imagini sugestive, ritmul armonios, dar am avut neplăcerea să constatăm cum toate aceste frumoase însușiri se pierd în sentimentalismul și-n prea multele dulcegării și subtilități mediocre. Apoi o lipsă de concentrare ce dă naștere la lâncezeala acțiunii în curs de desfășurare și o lipsă de acuitate a formei.” * 426 Steaua Tutovei Steaua Tutovei, nr. 4/26 august 1928 apare la Bârlad sub conducerea lui Vasile
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
aspectele subiective relatate de bolnav, și datele de observație obiectivă constatate de medic, vor conduce la o concluzie finală de factură logic-obiectivă, care este diagnosticul clinic. Acest tip de raționament este un proces mintal deosebit de complex și de o mare subtilitate, care are ca model filozofic raționamentul fenomenologic, pornind de la „bolnav” și ajungând la „boală”, sau de la ființa umană la alteralitatea acesteia, în care bolnavul ca persoană se va recunoaște. În felul acesta diagnosticul stabilește un „acord epistemologic” între medic și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al generației sale” (N. Bagdasar), revendicat aproape în aceeași măsură de istoria literaturii și de cea a filosofiei românești, B. așază, consecvent, în miezul ideatic al studiilor pe care le publică dominanta metafizică, liniile viziunii etnic-creștine dând coerență teoriei și subtilitate interpretării. Eseurile lui B., răspândite în reviste, ilustrări, cum afirmă el însuși, ale unui „gen tipic pentru epoca modernă”, făcând tranziția „între filosofie și știință, pe de o parte, și poezie, pe de alta” (Despre eseu), sunt unitare atât ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
Ipingescu și al lui Rică, „poporul suveran“. Rică va beneficia de stima lui Titircă - Dacă dumnealui cabulipsește să ne onoreze cu atâta cinste - doar în clipa în care se prezintă drept ideolog liberal, autorul articolelor silabisite cu venerație. Cu o subtilitate remarcabilă, Caragiale satirizează aici deformarea principiilor revoluției de la 1848, în interesele liberalilor de la 1870. Se fac astfel simțite două deformări succesive ale ‘48 ului. Cherestegiul liberal adoptă ideile ‘48 ului, pe care le flutură ca pe niște stindarduri zdrențuite. În
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
indicat prin strângerea „catrafuselor“ din dulap și scrin, în două boccele uriașe, prin baricadarea ușii cu paturi și restul mobilei și prin gesturile bătrânilor care cad în genunchi de spaimă. Analiza psihologică este remarcabilă, cu atât mai mult cu cât subtilitățile psihologice sunt marcate de efecte comice de limbaj. Teoria faimoasă despre ipohondrie reprezintă una dintre cele mai izbutite pagini de literatură comică. 3.2. Doi poli ai realității și ficțiunii Să urmărim, așadar, pe cei doi protagoniști de-a lungul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
ce nu și-a pierdut pertinența, drept un critic „serios fără morozitate, sistematic fără ticuri, bine informat”, „un glosator subtil și malițios” care „are mereu grijă să-și împartă admirația pentru literatură între respectul civilizat și pasiunea inocentă”. Neocolit de subtilitate, dar ocolit de partipriuri generaționiste, mobil în regim polemic, dar atent la civilitatea tonului, S. este un critic solid, urmărind programatic, prin augmentări succesive ale sumarelor, sinteza și panorama. Fundamental un spirit canonic, el modulează totuși această constantă în sensul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
contextual și sancțiuni pe eșantioane sociale. V. abandonează clișeul propagandistic în 3 comédii, adoptându-l pe acela al cazurilor de mic-burghezi beneficiari ai unor moșteniri dubioase. Autorul are acum ocazia să satirizeze copii răsfățați, cucoane simandicoase și soți fanfaroni. Fără subtilitatea lui Tudor Mușatescu, el nu obține însă decât efecte prin ricoșeu, niște fragile similarități de spirit, într-o imitație înfundată în stângăcii. Un rateu major al acestei trilogii îl reprezintă Scrisori anonime. Dorind să ridice ștacheta inspirației, dramaturgul se străduiește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
chestiunile predilecte ale erudiților romani, etimologia, analogia și retorica, privesc numai limba latină, iar, mai tîrziu, în Evul mediu, cînd latina era limba oficială, a cultului și a științei, ea rămînea obiectul exclusiv al interesului filozofic și științific. De aceea, subtilitățile metafizice și teologice, care caracterizează dezbaterile de atunci, privesc analize, detalieri și îmbogățiri ale cuvintelor latine. Pe de altă parte, în literatura antică, la fel ca în literatura populară, nu se pune problema existenței unor convorbiri între eroi în afara limbii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de a părăsi Cambridge pentru a lucra câțiva ani, în deplină singurătate, într un loc izolat din Norvegia. 28 GÂNDITORUL SINGURATIC El ajunsese la concluzia că numai dacă va întrerupe pe deplin contactul cu o ambianță în care se cultiva subtilitatea sofistică, o virtuozitate intelectuală ostentativă, dacă se va desprinde de stereotipiile și distracțiile unei vieți burgheze, va putea înfăptui o operă autentică. Lui Pinsent i-a spus că nu există ceva demn de atenție între a înfăptui o operă mare
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
atrăgător limba engleză.“ Uneori Russell mergea atât de departe, încât găsea propriile sale îndeletniciri cu ceea ce numea „filozofia tehnică“ drept prea aristocratice. Prietenei sale Lucy Donnelly, îi scria, în jurul vârstei de treizeci de ani: „Am dezvoltat o anumită repulsie pentru subtilitățile și distincțiile care fac substanța unei filozofii bune. Mi-ar plăcea să scriu lucruri de interes pentru oameni, așa cum fac cei ce sunt socotiți răi filozofi, fără a fi însă unul rău. Dar poate răutatea e cea care este interesantă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
gratuite”, „mistuit de o benefică monomanie” (Mircea Anghelescu), S. și-a legat numele de restituirea în românește a poeziei clasice persane (Omar Khayyam, Saadi, Hafez și Rumi). O face cu acribie, respectând formele tehnice ale liricii persane (robaiul, gazelul) până la subtilități de rimă precum păstrarea radifului (cuvânt ce se repetă după rimă), redând cu fidelitate prozodia originalului. În prefețe și glose, literatul atrage atenția asupra deosebirilor dintre poezia arabă și cea persana a marilor clasici, aceasta din urmă înclinând spre trăirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
cred cu tărie în nevoia de frumos. În argumentația etalată în favoarea formalismului estetic apelează la unul dintre cei mai importanți filosofi politici conservatori, Michael Oakeshott, bun observator al ideologiei comuniste, care urmărea simplificarea, la maximum a tuturor activităților: "Ostilitatea față de subtilitățile și nuanțele practicii literare și analizei critice formaliste provine din această dorință disperată de simplitate. Mulțimile de inamici ai formei nu caută să ne protejeze de vreun exces de ordine, cum vor să ne facă să credem. Dimpotrivă, ar dori
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
astea cîștigă bani. Rugăm pe oricine să aprecieze aceste împrejurări și a-și face o judecată despre natura lor". Redactorul foii conservatoare este conștient de greutățile pe care le întîmpină prin tratarea unor chestiuni financiare într-un cotidian: una datorată subtilităților mișcărilor financiare cu greu cuprinse în cîteva coloane de ziar, urmată de necesitatea recapitulării în fiecare altă apariție: Fiecare număr de gazetă e o scriere de sine stătătoare, încît cititorul trebuie să înțeleagă tot ce-i spui, făr-a pretinde de la
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Creșterea limbii românești/ Ș-a patriei cinstire". Testament urmat, în mare parte, de mai toți poeții de limbă română. Pentru Ienăchiță, spune Eugen Simion, "o literatură nu se poate constitui fără o limbă capabilă să exprime, în forme corecte, generalizate, subtilitățile gîndirii (cugetele frumoase) și ale imaginației (poeticele faceri). Atît de obstinat este acest gînd încît gramaticianul-poet identifică dificultățile scrisului său cu acelea ale nașterii unei culturi. Sentimentul lui profund este că scrie prima literă a alfabetului, stabilește table morale, fundează
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
prea multă știință. Iancu n-are îndoieli asupra limbajului. N-are îndoieli nici asupra posibilităților lui de a ceti, firea. La Iancu scrierea s-a derobat de complexe, este un profesionist, asistăm la un salt axiologic "de la versuri, cum cu subtilitate remarca eseistul, trece la Poezie, adică la un proiect spiritual". Metaforele rămîn convenționale, prăfuite și rar folosite. Context în care eseistul se simte îndreptățit, mai întîi a defini rolul și sensul general al metaforei, ca în final să fixeze locul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Se vrea și este, la propriu, creator de limbă: El pune cuvintelor prefixe, sufixe, inventează verbe din substantive, calchiază expresii din alte limbi, cu gîndul de a grăbi nașterea unei literaturi originale prin îmbogățirea unei limbi capabile să exprime toate subtilitățile" (E.S.). Din nefericire, această imensă voință creatoare nu-i servită de o retorică lirică pe măsură. "Poemul este adesea, consemnează autorul Sfidării retoricii, un discurs în sens didactic, o demonstrație cu abstracțiuni. Metaforele sînt puține și fără strălucire". Ca la
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și, nevăzînd decît pustietatea goală, se întristează". Culorile, în anumite contexte, au efecte remarcabile, ca în Pohod na Sybir, un emoționant și puternic poem unde sînt anunțate toamnele bacoviene și, subliniază eseistul, aici, poate pentru prima oară cu mai mare subtilitate estetică în poezia română, ceea ce Bachelard numește maniheismul culorilor. Peste tot poetul caută un spațiu confortabil, cuibul prezent în cabinetul său de recluziune hibernală, în mica sanie, în natura metamorfozată și ea într-un imens cuib - locuri ale stabilității și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]