5,950 matches
-
totul, chiar de la distanță!” Atunci am fugit repede pe prispă și de acolo i-am râs în nas să vedem dacă mirosea că am făcut ieri pipi în pantaloni. Capitolul VIII PATRU COCOȘI DE PRĂSILĂ Într-o seară, când să sufle mamaie în lampă am auzit frânele unui camion care scârțîiau în poartă iar lumina farurilor ne bătea în peretele dinspre grădină. Tataie a tresărit și a sărit la geam, mai să intre cu capul în el, iar mamaie a pus
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
și ridicându-se de pe prispă, i-a făcut semn cu capul că înțelegerea s-a făcut. S-a îndreptat apoi spre bucătărie, a zgândărit jarul cu vătraiul vechi de când lumea, a pus niște știuleți de coceni, a ridicat pirostriile, a suflat de câteva ori peste jar și în mai puțin de cinci minute, ceaunul plin cu apă aștepta să se întețească focul. -Vino să te spăl și să-ți oblojesc mîinile în ștergar, mi-a spus privind în curte spre Fane
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
vorbeau când să meargă la moară sau își făceau planuri pentru munca din câmp, dar toți se șușoteau, pe înserate, la fântână în problema „pământului”. Vorbeau câte doi sau trei, spunându-și înainte să se despartă: „Bă să nu-i suflați lui Buzatu că pe fi-su l-au bătut ăia de la regiune..., că și alții ar vorbi, de ce să-l ciomăgească numai pe el”. -Aoleu, măicuța mea, spunea tataie și se uita spre cer, asta mi-ar trebui să mă
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
așa de serios, că m-am speriat: -Susano, nu vorbi de moarte, du-te și te caută la doctori; vinde dubla de porumb. Nu sta, cu încă o grijă în plus, mor, fa, înaintea ta. Mamaie a oftat și a suflat în lampă. Am simțit ceva greu și amar care îmi intra în suflet și mă sufoca. Nu înțelegeam prea mult, dar bănuiam că ceva nu era în regulă. Dacă mamaia vorbea puțin, dacă nu puteai să râzi cu ea așa cum
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
examenul la goarnă. Șase ciocănitori mari Vor s-ajungă toboșari. Șapte vrăbii pe balcon Se bat pentr-un xilofon. Opt grauri pe ram, vioi, Dau concert, live,la oboi! Nouă ciocârlii istețe Vor vioara să învețe. Zece fluturi de pe plai Suflă ne-ntrecuți în nai. Ce noroc pe pielea lor Să le fiu eu profesor ! Referință Bibliografică: Profesorul de muzică / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 305, Anul I, 01 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria
PROFESORUL DE MUZICĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357297_a_358626]
-
fac-! Stai strânsă-n chingi și bați ca o pendulă În corpul meu. Eu vreau să-ți fiu pe plac Dar,.. dacă tu ai devenit credulă?!.. Mă răcoresc prin zorile de rouă Și zburd pe geana soarelui aprins Ce-atinge suflu-mi cu o flamă nouă: “Fioru-acelui sentiment distins”. O,..crinii râd și-mprăștie miros, Multiplicată clipa se desface, Orbitele îmi strălucesc duios, Suflu-mi? ... un arc de ceas smuls din capace ... Referință Bibliografică: ARC DE CEAS / Lia Ruse : Confluențe Literare
ARC DE CEAS de LIA RUSE în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357341_a_358670]
-
Le ascunde în adâncuri Dumnezeu, Tu te strecori în poveste Odată cu marea, mereu... La fereastră marea se frământă Și te văd venind dinspre vâltori Beția în mine încă mai cântă Când, cu paharul, sorb marea în zori. Concert în lipsa mea Suflă soarele în trompeta amiezii, Alămurile zilei galben vibrează, Pe când briza doarme în sfârlează Și în oi rumegă-n tăcere iezii. Frunzele rădăcinile la concert le-au chemat Cu traista pivotantă, în ea puțină sevă, Să potolească setea poporului înaripat Intrat
CONTRADICŢIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357371_a_358700]
-
le-au chemat Cu traista pivotantă, în ea puțină sevă, Să potolească setea poporului înaripat Intrat pe caniculă în grevă. Pe când briza doarme-n sfârlează, Concertul caniculei nu-l ascultă patrupezii, Alămurile zilei în zadar a galben vibrează Când soarele suflă în trompeta amiezii. Pe când briza doarme-n sfârlează Să potolească setea poporului înaripat, Alămurile zilei în zadar galben vibrează În satul de mult la mare plecat. Clipele pasc liniștea Nimeni nu m-a întrebat de vreau să mă nasc în
CONTRADICŢIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357371_a_358700]
-
am luat contact cu o lume diferită de cea în care trăisem, cu alte obiceiuri și altă cultură și în al doilea rând, pentru că toți trăiam sub impactul fricii de a nu cădea în dizgrația celor de la ambasadă. Dacă cineva sufla ceva despre tine la ambasadă, aveai toate șansele să te trimită acasă și să nu mai părăsești România niciodată. Când a plecat prima oară în Algeria, avionul cu care călătorea transporta 180 de persoane, cei mai mulți, profesori, restul, membri ai familiilor
LUCIANA STĂNILĂ (CAPITOLUL XXVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357311_a_358640]
-
Dragul meu, îmi zice Îngerul, întrebarea ta este dificilă. Numai Dumnezeu știe ce va fi! Atunci am sărit din somn și am încercat să aflu unde sunt de fapt. Stupoare, eram în pat și mă trezisem, căci Coșava noastră care sufla pe aici de ceva vreme, deschisese plasa de țânțari de la fereastră și aceasta zdrăngănea, de mă trezise. Referință Bibliografică: TĂLMĂCIREA UNUI VIS / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 535, Anul II, 18 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
TĂLMĂCIREA UNUI VIS de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357419_a_358748]
-
cu același sânge: / Mi se spune:/ Uite.../ trece pe lângă case/ venind la tine/ pe jumătate gol..." (Mi se spune). Gnoza din versurile lui sunt, în realitate, o comunicare providențială, cauzată de lumina spirituală din adâncul adâncurilor inimii noastre care-i suflă în pânzele versurilor adieri misterioase venite din metafizica Orientului mistic de care autorul este îndrăgostit până la contactul fizic cu el și până într-acolo încât a reușit să realizeze o policromă și trepidantă "Nuntă a cuvintelor", de-a lungul întregului
O CAPODOPERĂ ÎN ŢINUTUL PUR AL POEZIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357475_a_358804]
-
precum o floare-n glastră, Un trunchi vânjos și demn de rădăcină. BALET Se cerne din cerul cel negru, de smoală, Ninsoare bogată și albă ca untul; O plapumă albă-nvelește pământul Și curge întruna zăpada domoală. Pornește acuma să sufle și vântul, Vin îmbujorați copiii de la școală; Bunica își ține nepoțelu-n poală Și îi spune basmul și-i veghează gândul. Prin hornuri casele mai fumegă încet, În ochi le-au înflorit gingașe flori de gheață Și-s singure și reci
SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357784_a_359113]
-
ca simt cum mi se umflă mușchii, dar am realizat că privirea lui e mereu spre pământ în căutare de victime. Și atunci am preferat să fiu ciocârlie, să privesc Lumina în ochi și să cânt liber, chiar dacă vulturii îmi suflă adesea în ceafă... De atunci am aspirații: vreau ca sufletul să mi se umple de pace și să urce la Cer, chiar dacă trupul mi se va scufunda, cândva, din nou în țărână, iar viermii vor avea festin! Gabriel Todică 24
PUIUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357824_a_359153]
-
credința în Dumnezeu este ca și o casă care se zidește pe o fundație puternică, sau cum zice Iisus Hristos în "Predica de pe Munte": "Întemeiată pe piatră și când a căzut ploaie (necazuri) și s-au revărsat râurile și au suflat vânturile (suferințele) și s-au pornit spre casa (familia) aceea, ea n-a căzut, pentru că era întemeiată pe piatră (credință)" (Matei 7, 25). Credința înseamnă cunoaștere și încredere în Dumnezeu. Credința în El este factorul comun și elementul ființial care
PĂRINTELE MIHAIL MILEA – OMUL LUI DUMNEZEU CE ARE VOCAŢIA, DESTINAŢIA ŞI MISIUNEA SLUJIRII OAMENILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357705_a_359034]
-
sau alții, chiar dacă recunosc că am gândurile puțin aplecate într-o parte. Nu-ți cer mare lucru, doar să mă lași în preajma ta sub formă de vis, nu e nevoie să mă ajuți prea mult, din când în când să sufli puțin în mine atât cât să nu mă sting; nu e nevoie de aripi, cel mult de o îmbrățișare și misterioasa carne se face duh în noi. Voi fi în preajma ta sub orice formă îngăduită de Dumnezeu: un fluture orbit
SCRISOARE CĂTRE DULCINEEA de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357808_a_359137]
-
Dor de libertate, sete de lumină. De-aceea românul când grăiește, cântă; Vorba noastră este limpede și sfântă. Câtă tinerețe trebuie să cadă Jertfă permanentă luptelor de stradă? Câți spre altă zare ar urma să plece Când în toiul verii suflă vântul rece? Să învie Țepeș - de necaz ne scape? Să ne ducem viața tot în tulburi ape? Dar să ia aminte și să se mai teamă: Mari „eroi” prin vreme dat-au încă seamă. Viața, tinerețea se urmează valuri, Totul
TINEREŢE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357866_a_359195]
-
semne de viață deși doctorul Kurt, încă ocupat cu ultimul, i-a spus: „trăiesc, sunt în comă dar nu în pericol vital. Ocupă-te de fracturi, al doilea are ruptă coloana vertebrală.” Șoferul vinovat era practic nevătămat. Sângera puțin dar sufla de zor în epilotestul oferit de polițiști. Curios dar doctorul Kurt nu l-a întrebat cum se simte. De fapt i-a acordat o scurtă privire când cobora din mașina abia șifonată și nimic nu i-a atras atenția. Și
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
există, nici s-o simulezi acolo unde nu există”, că „Iubirea nu este ceea ce crezi tu; nu este această vio �lentă năzuință a tuturor simțurilor către o făptură vie; ci aspirația sfântă către necunoscut a celei mai subtile părți din sufle �tul nostru” ; „Dragostea este foc. Dar dacă îți va încălzi inima sau îți va arde casa, nu poți ști niciodată.” Cherchez la femme! Îndrăgostit mereu - fiindcă inima nu îmbătrânește niciodată! -, prietenul Mircea Dorin Istrate se confesează, iată, paginii albe, și
MIRCEA DORIN ISTRATE-ÎNDULCITELE IUBIRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357913_a_359242]
-
mă sperie oceanul care ne desparte. Am aflsat legenda cu Erik cel Roșu, Dar a trimis solii însuși Păroși-ul: Trimit „peste gard” armonii de viori, Visătoare seara, vesele în zori - De-aici, de pe la noi, că pe-acolo nu cântă, Suflă numai vântul rece de zvântă. Dar iată că se termină dimineața - Soare-portocală cum topește gheața. Vine prânzul: te mulțumește în farfurie Numai cu o famelică poezie? Măsurăm timpul în ore și zile? Clipele sunt mult prea fragile! Anii trec, anii
PREUMBLĂRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357971_a_359300]
-
fustele înflorate pe dedesubt, făceau semnul crucii deasupra ghiocului, deși numai cu sfânta cruce nu lucrau și apoi începeau să-ți spună lucruri din care unele de ordin general, dar care altele, te puneau pe gânduri. - Ai un copil mic, suflă de trei ori peste ghioc. Când o împlini șase ani, văd că ai o fântână în curte, să-i pui capac. Să ferești copilul de apă în ziua aia. Să nu meargă nici la scăldat, nicăieri unde este apă adâncă
ÎNTÂMPLARE ŞI DESTIN de ION UNTARU în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358278_a_359607]
-
ei: a fost sărac, a fost bogat, a avut slujbe, le-a pierdut; o fi iubit probabil și o fi fost iubit, niciodată nu și-a uitat menirea, pe care cel ce l-a zămislit se pare că i-a suflat-o la ureche, după ce l-a gătit, zicându-i, cu un picior în spate:„„du-te să fii trivial!” La moartea poetului, printre necrologul lui Caragiale, străbate un sentiment de regret, un fel de mea culpa, pentru ce i-a
CARAGIALE ŞI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358372_a_359701]
-
sala Teatrului cel Mare pentru a da spectacole, „ spre a se putea hrăni onorabil”, prin mijlocirea artei dramatice. Nemulțumiți de orarul aprobat, Eminescu a continuat cu petițiile adresate Teatrului cel Mare, cerând și duminici de reprezentare, dar fără rezultat. Repertoriul suflat de poet era divers, de la piese patriotice la drame și comedii. De asemenea și copierea textelor pentru artiști o făcea tot el. Tânărul de optsprezece ani năzuia să scrie și piese, precum „Ariel”, „Faust” „Un don Juan românesc” Evolski, un
EMINESCU ŞI TEATRUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358368_a_359697]
-
la drame și comedii. De asemenea și copierea textelor pentru artiști o făcea tot el. Tânărul de optsprezece ani năzuia să scrie și piese, precum „Ariel”, „Faust” „Un don Juan românesc” Evolski, un actor al timpului, spune despre poet: „Adeseori, sufla din cușca lui îmbrăcat în diferite costume speciale trupelor provinciale, compuse dintr-o haină Louis IV, pantalon bufanți Henric IV și chivără de carton aurit„ a la Misterele inchizițiilor”. Trupa având artiști puțini, adeseori îl foloseau și pe Eminescu ca
EMINESCU ŞI TEATRUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358368_a_359697]
-
citești acolo? − mă și provoca tata, imediat. Citesc din „Facerea”: Cum Dumnezeu a făcut Cerul și Pământul, pe oameni și pe noi, copiii! ─Ză-ăăău? Și cum v-a făcut pe voi, copiii? Din țărâna pământului și, „fu-u-u...” - țuguiam eu buzele suflând în aer −, ...așa ne-a suflat viața!... Dar cum de înțelegi tu toate astea de-acolo: știi limba lui Dumnezeu? I-auziți, oameni buni! Dar nu mi-ai spus încă, ce vrei să te faci când ai să fii mare
CINE N-ARE CARTE, N-ARE PARTE! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358417_a_359746]
-
imediat. Citesc din „Facerea”: Cum Dumnezeu a făcut Cerul și Pământul, pe oameni și pe noi, copiii! ─Ză-ăăău? Și cum v-a făcut pe voi, copiii? Din țărâna pământului și, „fu-u-u...” - țuguiam eu buzele suflând în aer −, ...așa ne-a suflat viața!... Dar cum de înțelegi tu toate astea de-acolo: știi limba lui Dumnezeu? I-auziți, oameni buni! Dar nu mi-ai spus încă, ce vrei să te faci când ai să fii mare: Popă? − continua el amuzându-se cu
CINE N-ARE CARTE, N-ARE PARTE! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358417_a_359746]