3,231 matches
-
Se afla În bucătărie. Dincolo de aragaz văzu o altă trapă care făcea trecerea spre Cilindrul D. Acesta nu era inundat, ceea ce Însemna că trebuia să presurizeze cumva Cilindrul E. Privind În sus, observă o trapă de trecere ce ducea În sufrageria cu peretele fisurat. Se cațără rapid. Trebuia să găsească gaz, niște rezervoare, ceva. În sufragerie era beznă, cu excepția luminii reflectate a proiectoarelor, filtrată prin fisura din perete. În apă pluteau perne și bucăți de căptușeală. Ceva Îl atinse și văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
D. Acesta nu era inundat, ceea ce Însemna că trebuia să presurizeze cumva Cilindrul E. Privind În sus, observă o trapă de trecere ce ducea În sufrageria cu peretele fisurat. Se cațără rapid. Trebuia să găsească gaz, niște rezervoare, ceva. În sufragerie era beznă, cu excepția luminii reflectate a proiectoarelor, filtrată prin fisura din perete. În apă pluteau perne și bucăți de căptușeală. Ceva Îl atinse și văzu o față acoperită de șuvițe de păr; când părul se mișcă, observă că o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Îndreptându-se În sus. „Atențiune! Unsprezece minute și numărătoarea continuă.“ Avea impresia că totul se petrecea prea repede. Abia dacă-i mai ajungea timpul. Ar fi trebuit să se afle deja Înăuntrul habitatului. Nici un fel de rezervor de gaz În sufragerie. Coborî Înapoi În bucătărie, Închizând trapa din tavan. Cercetă aragazul, cuptoarele. Deschise ușa cuptorului și mai multe bule de gaz se năpustiră afară: aerul rămas În cuptor. Dar ceva nu era În regulă, Își zise el, căci gazul continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
video. Germania este țara cu cei mai numeroși pasionați de jocuri, convenții anuale, dar și cei mai celebri creatori de jocuri din lume. În România, singurul club al jocurilor de societate funcționează în Cluj; restul se formează ad-hoc, pe podeaua sufrageriei vreunui pasionat. Iar pentru cei care vor să ofere de Crăciun un cadou original și distractiv - pentru prima dată, în sezonul cumpărăturilor, oferta de jocuri de societate din România va fi comparabilă cu cea din străinătate. CIRCUL NOSTRU V| PREZINT
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
cu care mă și hrănește de altfel după ce stăm la masă și mîncăm fiecare cîte un măr Domnișoara ri îmi servește un ceai de mere ne uităm apoi îndelung cum înflorește un măr iar din merele pe care orologiul din sufragerie le taie în mici felii pregătim împreună un delicios lichior de mere s-a făcut tîrziu, Domnișoara ri mă privește suav, îmi ghicește viitorul într-un măr tăiat în două vești bune, în seara aceasta Domnișoara ri va fi a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în cada plină cu apă rece. se privesc drept în ochi și te așteaptă cu un zîmbet suav. La bucătărie au mai rămas trei femei nemișcate, așezate pe scaune, în jurul mesei. au în față trei cești de cafea aburindă. în sufragerie, așezate pe fotolii și pe canapea, alte cinci sau șase femei. ele formează un grup care se uită de zile în șir, fără să clipească, la televizor. Le-ai pus o casetă video, un film care rulează în buclă, Casablanca
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să păstrez și să folosesc mobilele, până le vând. Chiar acum dorm Într-un chiup de lut apocrif din vremea dinastiei Sung, pentru că muntele de crivaturi nupțiale m-a alungat din dormitor, iar un tron pliant Îmi interzice accesul În sufragerie. Am avut Îndrăzneala să mă raliez onorabilului cerc din strada Deán Funes, căci Madame Hsin mă instiga pe ocolite să nu-mi plec urechea la legitimele imprecații ale celorlalți și să trec neîntârziat pragul de sub puerta cancel. Această indulgență de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a celei mai nemituibile dintre dălțile noastre: Antarctide A. Garay. Toate acestea retroaduc În memoria atât de Înclinată spre amnezie unele amintiri relevante legate de acel pejerrey cu cartofi, udat cu vinișor de Rin, pe care l-am degustat anti sufrageriile lui Loomis, cam prin 1929. Cei mai vigilenți din gașca generațională din vremea aceea - vorbesc din punct de vedere literar - Își dăduseră Întâlnire În acea noapte pe strada Parera, la chemarea agapei și a muzelor. Toastul final, făcut cu Champagne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și simplu n-a vrut să-mi mărturisească, cum scriseseră el și Borges „la patru mâini“ (unul, Borges - tema și celălalt, Bioy - variațiunile, acompaniamentul) o serie de narațiuni memorabile, aproape intraductibile. Dar mi se pare că-i văd aievea, În sufrageria din Pujato, culți și spirituali, veseli și fără griji, În Argentina Încă nemaculată de Perón, pe Bioy splendid ca jucătorii de tenis și pe Borges subtil ca zeii, chinuind fără milă Remingtonul. Beau ciocolată după ciocolată, poate chiar din cănuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tocmai nu era În fonduri, să-l Însoțească o săptămână la moșia Pardo și să scrie acolo Împreună broșurica. Bioy Își amintește: „Ne aflam la moșie (n.n.: a lui Bioy), era cât se poate de frig și nu puteam ieși; sufrageria era singura Încăpere cu șemineu și, În iarna aceea geroasă, pe când redactarea broșurii progresa, noi beam cantități infinite de cacao foarte tare și fără lapte. Eu făceam multe lucruri din rațiuni literare și cred că repetatele căni cu cacao făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a primit numai lovituri? "Iată paradisul! am gândit, care e locul tău în el?..." Am intrat în vila în care ni se servea masa. Am mâncat unt cu pâine și dulceață, cu cafea cu lapte. Nu era încă nimeni în sufragerie. Mi-am continuat plimbarea prin ninsoare. Curând am auzit o voce interioară pe care o cunoșteam de mult, din lungii ani pe care îi petrecusem pe câmpia scăldată în soare. O uitasem fugind de ea și anii o acoperiseră. Când
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
simplu magnetism față de plante. În trenul Iași-București apare un individ aparent atotștiutor, ale cărui picioare par că se termină cu copite; dar poate că nu e decât un înalt funcționar de minister, eventual ministrul justiției. Spiritul lui Karl Marx vizitează sufrageria colonelului Chiriță, dar poate că nu e decât o pală de vânt mai puternică. În fine, copilăria celui de-al doilea Ilie Cazane, fiul primului, care ocupă jumătate din roman, nu are mai nimic de ordin fantastic: julituri, jocuri, pozne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
nevoie dacă nu ne-ar fi explicat niște întreprinzători ingenioși că ne trebuie neapărat. Cum este, de exemplu, frigiderul cu televizor. Nu cred că era tocmai articolul (sau combi-ul) care lipsea din bucătăria ideală - ori, mai știu eu, din sufrageria ideală. Dar mă amuză gândul că se găsesc oameni, ființe bipede, înzestrate cu rațiune, care vor să stea în fața frigiderului ca să se uite la meci sau, de ce nu, la un concert din timpul Festivalului „George Enescu”. Parcă îi văd cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
pe care le ai de spălat? Aș putea să le pun la mașină acum și vor fi gata până când plecați. — Mamă, îi reaminti Laurence pe un ton răbdător, am treizeci și șapte de ani. Îmi duc hainele la spălătorie. În sufragerie masa era așezată impecabil, cu vase de cristal și șervete de in, făcând-o pe Fran să se simtă și mai stânjenită de ținuta ei nepotrivită. Avu însă impresia că, Camilla abia aștepta să găsească ceva de criticat. Fran se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se aștepta ea. Nici urmă de jocuri de noroc, whisky și femei pierdute. The Feathers era un mic pub de pe una din străduțele lăturalnice din Woodbury, care se putea lăuda cu doar două bărulețe, fiecare nu mai mare decât o sufragerie și decorat într-un stil destul de intim. Ora de închidere, observă Fran, părea să fie un concept care le scăpa. Polițiștii au un acord nescris cu cei de pe-aici. Lasă un bar din zonă să rămână deschis până la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să spun că N. Steinhardt mă agasează din toate punctele de vedere. Uite, o spun acum... Am tras peste noapte la un mic hotel. A doua zi, am constatat că-mi uitasem periuța de dinți la Cluj. Am coborât în sufrageria hotelului, unde ortacii mei de drum se înfruptau de zor din micul dejun à l’anglaise, mai copios decât un breakfast, adică un adevărat brunch: ouă, slană, cârnați prăjiți, smântână și nelipsita horincă. Bravând ridicolul, mi-am spus în gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
era de necontestat, am lăsat doamnele în urmă, și ne-am apropiat cu precauție de ușa de la intrare, dincolo de care începuse să se audă un sforăit de toată frumusețea. Intrăm și, spre mirarea noastră, facem prima “constatare”: pe canapeaua din sufragerie dormea profund un tip, cu țigara, fumegând alene, între degete , cu “sonorul”dat la maxim, iar în jur o adevărată recuzită: o sticlă de Metaxa, bine văduvită de conținut, niște resturi de pastramă, frumos rânduite pe un platou, pachetul de
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
veceu cel care se gândește la felul... Episodul care a declanșat această teribilă catastrofă a vieții mele a avut loc în urmă cu un an, în casa tokyotă a prietenei mele Reiko. Yoko era, și ea, de față. Sporovăind în sufragerie, am descoperit că, deși mă aflam de o bună bucată de timp în Japonia, nu mă bucurasem încă de un privilegiu pe care îl oferă colacul de veceu asupra căruia s-a abătut ingeniozitatea fără margini a tehnicianului nipon. Cel
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ne-am luat unul nou, cu afișaj electronic. Tanti Neli a aruncat prăjitorul, l-a mângâiat pe Năsturel și ne-a zis: — Știe el că dinții mei nu mai suportă pâinea prăjită. Așa că, după-amiezile de vineri, stau pe canapeaua din sufrageria mătușii și, de plictiseală, mă îndop mai mult decât ar trebui cu prăjituri cu lămâie și cu nucă. Azi însă, în timp ce mătușa mă chestiona despre școală și note, ochii mi se tot întorceau la bluza ei albă cu jabou de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pană. M-a îmbrățișat și m-a ținut strâns câteva secunde. Își băgase nasul în ceafa mea, respira acolo. — Bine că ești bine. Brusc, s-a desprins de mine, m-a luat de mână și m-a tras ușor spre sufragerie. — Vreau să-l cunoști pe cel mai bun prieten al meu din facultate. Am intrat și l-am văzut. Am simțit cum, brusc, parcă lovite de o bâtă, picioarele mi se înmoaie. M-am rezemat de tocul ușii. Era el
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Ucraina, ar fi fost bine să nu ies din casă. Din tăcerile sale am dedus că nu putea să îmi spună mai multe, probabil auzise știrile de la Europa Liberă. Apa era oprită și lumina soarelui strălucea alb pe linoleumul din sufragerie. M-am gândit cum să împart pachetul din congelator înainte ca oasele să se lipească prea tare de frig. Țârâitul soneriei a întrerupt exercițiul de combinatorică. Două uniforme albastre în ușă: „Bună ziua. Sunteți tovarășul Daniel Hulea? Astă-noapte v-ați întâlnit
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
se putea stăpâni să privească, dar nici nu-și putea dezlipi tălpile, rămânând înțepenit la masă, deși îl strigase de câteva ori să vină în bucătărie, că acolo o să mănânce. Femeia aceea știa de obiceiul copiilor de a mânca în sufragerie, dar puțin îi păsa, deși era foarte limpede că nimeni nu-și poate înghiți supa când la doi pași o femeie își pilește unghiile arătându-și pulpele lungi și arămii și sânii cu sfârcuri aproape negre. Nu avea rost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pentru că așa ai învățat. Stăteau unul în fața altuia, în camera Ioanei Sandi, și se priveau și ar fi trebuit să se înțeleagă numai din priviri, dar nu se înțelegeau. Dincolo de ușa mare și neagră era holul imens transformat într-o sufragerie foarte încăpătoare, de unde se auzeau muzica și glasurile filmului de la televizor și râsetele ascuțite ale mamei Ioanei. Zâmbeau amândoi când o auzeau, Ioana Sandi ușor stingherită. N-o moștenise. Era o femeie înaltă, solidă și energică, cu o voință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sesiune de examene și poate cea mai grea și după aceea mai era lucrarea de diplomă și avea să fie liber. Un ultim efort, băiete, ce dracu! își zicea. Pendula bunicului bătea rar orele în holul cel mare transformat în sufragerie. Ședea pe pat fumând și respirând greu și uitându-se la Ioana Sandi care umplea paharele cu vin roșu și se întorcea spre el oferindu-i unul și așezându-se pe marginea patului, întoarsă spre el și așteptând. „Spune mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
timp: „Hai cu mine acasă să-ți fac o cafea și să-mi povestești. Hai, domnule, nu te mănâncă nimeni. Și pe urmă ea nici nu-i acasă. Poți veni.“ Se plimba agitată și energică prin holul imens transformat în sufragerie și Andrei Vlădescu sorbea încet din cafea. „Nu se poate“, zicea. „Vezi-ți de treabă, e o glumă a ei, vrea să te încerce. Vorbesc eu cu ea.“ „Nu trebuie. Nu, vă rog“, spunea Andrei Vlădescu. „Bine, dar nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]