4,043 matches
-
și-acum lent, ne și ucide. Reci mai sunt și umede zidurile-acestei uri! Fac efort să nu mă-ncrunt la vânăta lume de stele roșii, lovituri, de centuri și-njurături... Deseori rămân pe gânduri, pe tăișuri de trebări cu răspunsurile sumbre; geamul e dublat de scânduri nicio rază, dinspre zări nu pătrunde printre umbre. Zi și noapte, becu-n centru din arcada beciului, ne veghează și-n somn pentru a ne pedepsi de șoapte - le coșmarului... Aerul, vai! Aerul este îmbâcsit și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
maternitate de doi ani, și voi citi și voi citi și voi citi așa de mult, și după ce voi 180 fi terminat de citit, poate că voi scrie literatură. Și chiar așa a fost, deși toată lumea îmi prevedea un viitor sumbru, în care copilul îmi va plânge nonstop, zi și noapte, iar eu mă voi transforma într-o creatură obsedată de colici, pamperși, mărci de lapte praf și medicamente de răceală. Genul acela care, atunci când (mai) iese în oraș, nu doar
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
și versuri. În ciuda scurtei sale cariere, opulența limbajului și originalitatea scriiturii fac din Thomas Wolfe unul dintre cei mai străluciți și mai apreciați scriitori ai secolului XX. De la moarte pînă-n zori este o colecție de 14 povestiri, unite prin atmosfera sumbră și amestecul de proză lirică și impresionism. Deși Înclinat să scrie romane fluviu, asemeni mentorului său, Proust, Thomas Wolfe a reușit să șlefuiască 14 bijuterii, adevărate tururi de forță stilistică. Acest volum l-a făcut pe Faulkner să-l considere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și firească pe atunci - mi-a revenit acum ca un vis ciudat. Ce voiau oamenii aceia? Ce sperau să găsească În drumul lor prin fața a mii de uși În acele orășele mohorîte și reci? Nădejdea lor, credința lor sălbatică, cîntecul sumbru pe care noaptea Îl deștepta În ei, această viață care palpita În Întuneric În timp ce alții dormeau și se bucurau de o victorie neștiută și Înălțătoare, prezentă pretutindeni, pe tot cuprinsul țării - toate erau lucruri pe care le purtam În inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fața pămîntului - o generație aspră, stearpă și bolnavă, din care măruntaiele umane ancestrale alcătuite din milă, durere și bucurie Înălțătoare fuseseră Înlăturate ca fiind depășite și fals sentimentale pentru astfel de făpturi aride și inteligente care respirau, dintr-o plăcere sumbră, o atmosferă Încărcată de ură și amărăciune și care Îmbrățișau cu patimă singurătatea, Îndemnați de fatalitatea aspră a mîndriei și aroganței. Discuția lor ascundea ceva tainic, dulce și prețios. Era presărată cu aluzii scurte, mici Întorsături și glume pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
față gălbejită și fleșcăită, ochi obosiți și o gușă fleșcăită sub bărbie. Cei care rămăseseră pe loc și gustaseră cu lăcomie pînă la ultima picătură savoarea conversației stăteau acum tăcuți, privind neîncetat mortul cu un sentiment de proprietate, aproape fizic, sumbru, nesătul, cleios, care parcă se contopea cu obiectul pe care-l priveau. Între timp se petrecuse un lucru uluitor. Așa cum trupul mortului se strînsese și se Împuținase parcă În veșmintele sale - ca și cum materia se retrăsese În mod perceptibil, sub ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
alături de care mi-am petrecut jumătate din viață și alături de care voi viețui pînă la capătul zilelor mele, de ce m-aș teme oare, atîta timp cît ești cu mine? Prieten brav, rudă de sînge cu moartea ce-a mîndră, chip sumbru, oare n-am pășit Împreună pe milioane de străzi, oare n-am străbătut Împreună bulevardele largi și zbuciumate ale nopții, oare n-am traversat singuri mările Învolburate, n-am descoperit tărîmuri necunoscute și nu ne-am Întors să ne plimbăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pădurilor Germaniei, acele păduri care sînt parcă ceva mai mult decît niște simpli copaci, care emană o putere, un farmec, o vrajă, umplînd sufletele oamenilor - mai cu seamă ale celor care sînt Întrucîtva Înrudiți cu acest pămînt - de o muzică sumbră, de amintiri obsedante, ce nu pot fi nicicînd conturate cu precizie. Este sentimentul copleșitor al descoperirii imediate șl inevitabile, așa cum Îl trăiesc cei care vin pentru prima oară În patria părinților lor. Este ca o descindere pe tărîmul necunoscut după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
rătăciți. Cerurile nesfîrșite și pustii se boltesc deasupra noastră, zece mii de oameni pășesc prin sîngele nostru. De unde vin toate - sentimentul necunoscutului, recunoașterea imediată, frînturile nelămurite de amintiri bîntuite de visuri? De unde vin toate - foamea permanentă și dorul sfîșietor? Și muzica sumbră și solemnă, serafică, magică răsunînd În pădure? Cum se face că băiatul acesta, care este american, și-a recunoscut țara necunoscută din clipa În care a văzut-o? Cum se face că din prima noapte petrecută Într-un oraș german
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
neamului tatălui său. Simțise În ființa sa totul, amestecul tragic și indisolubil al neamurilor. Cunoștea contopirea groaznică a animalicului și a spiritualului. Cunoștea spaima fără nume a bătrînului codru barbar, soborul de figuri barbare adunate În jurul lui Într-un cerc sumbru și nepămîntean, sentimentul că se Îneacă În grozăviile pădurii nepătrunse a timpului barbar. Pe toate acestea le purta În ființa lui, pofta și lăcomia lentă a porcului nesătul, precum și muzica puternică și stranie a sufletului. Cunoștea ura și sila de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a Învins Grover Cleveland, zise el scurt, pentru Benjamin Harrison În l888 și din nou pentru Harrison În 1892, atunci cînd Cleveland a candidat pentru a doua legislatură - vremurile de care ne-om aminti cu toții pînă-n ceasul morții, zise tata sumbru, căci erau democrații la putere și muream de foame. Luați seama la ce vă spun, strigă el, or să vină iar la putere mai Înainte de sfîrșitul acestor patru ani... o să vi se lipească burta de spinare, sînt sigur de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
uneori se Încingea la vorbă cu tata și uita să mănînce, iar atunci părintele O’Rourke Îl sîcÎia și-l Îndemna pe părintele Dolan și, cu o privire plină de disperare, Îi arăta ceasul aplecîndu-se și șoptindu-i cu glas sumbru: — Ai să Întîrzii! E aproape douăsprezece! Pentru Dumnezeu! exclama părintele Dolan. Am să Întîrzii! Era un bărbat voinic, dar avea o voce caraghioasă, subțire, de irlandez, proaspătă și veselă, cu o unduire hazlie, ce parcă venea de undeva, de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
linia țărmului, care era tot jos, nisipos și parcă pustiu. Apa cenușie și răcoroasă a dimineții bătea ușor În flancurile vasului: din imensitatea vijelioasă a mării ajunsese În monotonia pustie a acestui țărm. Un țărm atît de arid și de sumbru nu mai văzuse nicicînd spaniolul cel chior. Într-adevăr, pentru un om care acostase de atîtea ori pe marile țărmuri ale Europei și văzuse malurile tocite de calcar, verdele luxuriant al dealurilor și pămîntul cultivat Împărțit În parcele, care Întîmpină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
civil. Dar adevărata istorie este mult mai lungă și mai impresionantă decît o poate evidenția vîlvătaia războiului: este istoria care se Întinde pe trei secole În perioada de Început a Americii, o istorie ciudată și de nepătruns, marcată de ceva sumbru și supranatural, ce răzbate prin sărăcie și greutăți, prin singurătate și Înstrăinare, și moarte și curaj de nedescris, ajungînd pînă În pustietate. Căci pustietatea este mama acestui neam și În această pustietate au ajuns să se cunoască pe sine acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care Dumnezeu ni le-a dăruit cu iubire de Tată. Și încă ceva: ce este o lume fără inimă? Și cum ar fi un preot fără inimă într-o lume lipsită de inimă? Răspunsul imediat este: cel mai nefericit și sumbru tablou, de nezugrăvit și de nedescris. Să încercăm, în schimb, să ne imaginăm și să voim un preot cu inimă, pentru o lume cu inimă: acest vis trebuie să se traducă printr-un drum de lumină, care, cu siguranță, va
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
tâmpiți, de canali joviale te bat pe umăr și cum îi ai de șefi". Vă mărturisesc că dinaintea unor asemenea crude adevăruri de viață azvârlite mie în față de nemilosul meu psihanalist mă refugiez în puținătatea personalității mele, mă umple gândul sumbru că o viață am fost așa și nicidecum nu mă voi putea schimba taman acu. Promit să plec! Plec! Mai apoi iarăși mă apucă îndoiala, da' de ce, care-i folosul? N-ar fi nevoie de susținători ai ideii respective, n-
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
transcende emoțiile indivizilor. Nu vă puteți sustrage de la niciuna dintre crudele sale necesități. Glasul era aspru. - Niciuna. Enro evita ochii palizi. - Sunt nehotărât, repetă. Mă simt nesăvârșit, incomplet. Dacă sora mea ar fi aici, făcându-și datoria... Gosseyn abia auzea. Sumbru, medita. "Așadar, iată ce gândesc. Un stat universal, cu un control central, unificat cu forța." Era un vis vechi al omului și de nenumărate ori destinul iscase o amăgire vremelnică de izbândă. Un mare număr de imperii terestre realizaseră un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
l-a văzut? - O, da! Yanar, și încă mulți alții. El a mai crescut de când era copil, să știi. Îi trecu prin cap ideea că Yanar și umbra ar fi același lucru. Yanar, din sala de control, își manipulă manechinul sumbru. Dar respinse această idee. Reacțiile omului, atât interne cât și externe, rămâneau fără anvergură. Discipolul era altceva. Cum opera Discipolul, era imposibil de judecat după aparență. Dar nu aveau rost supozițiile celor care ignorau adevărul cu totul. Gosseyn aștepta. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
prevăzut o astfel de criză, avea prea puțină importanță. Gosseyn putea să fie un pion, el însuși deplasabil după voia altcuiva, dar când era rândul lui să joace, făcea ceea ce credea de cuviință - pe cât posibil. Enro reluă cuvântul cu glas sumbru. - Nici amiralul Paleol și nici chiar eu nu mi-am adus aminte pe moment de misiunea încredințată acelei nave, Nu vă spun decât că am identificat în sfârșit această navă și pare de necrezut că prințul Ashargin ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
face. CAPITOLUL 6. Guri Fără nici cea mai mică dorință de a vedea pe cineva sau de a face un lucru anume, se cufundă în somn, trezindu-se doar ca să privească în gol peretele, în așteptarea somnului. Simțea o plăcere sumbră cînd își amintea că boala se răspîndea mai repede în somn. N-are decît să se răspăndească! se gîndea el, ce altceva pot cultiva? Dar după ce dragonita îi acoperi brațul și mîna, nu se mai răspîndi, cu toate că lungimea membrului îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
da. — Dar de ce, de ce trebuie să suportăm puțul acela, întunericul și presiunea aia imensă, de ce trebuie să încercăm să fim oameni, dacă tot vom muri? Dacă mori, tot chinul și lupta sînt de prisos! — Eu am o părere mai puțin sumbră. Să ai o viață bună înseamnă să lupți să fii om cînd ești împresurat de greutăți din ce în ce mai mari. Mulți dintre tipii tineri știu asta și fac eforturi mari, dar după cîțiva ani viața devine mai ușoară și cred că deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
s-o ia la vale. După cîțiva metri, se opri, se întoarse și strigă: — Cretinule! Mama ta de cretin! — Mama ta de cretin dobitoc! strigă Thaw. — Mama ta de cretin dobitoc și căcăcios! urlă Coulter și dispăru printre copaci. Meditînd sumbru la ascunzătoare, care fusese bună, Thaw o luă pe drum în direcția opusă. Viroaga adunase toate pîraiele din mlaștină pe fundul ei, unde se prăvăleau și șopoteau printre bolovani, frunze și cîntecele mierlelor, dar Thaw nu dădea atenție peisajului. Gîndurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cîntecele mierlelor, dar Thaw nu dădea atenție peisajului. Gîndurile îi căpătaseră o aromă plăcută. Pe față i se așterneau rînd pe rînd expresii de batjocură, înverșunare și înflăcărare, iar uneori își mișca imperativ un braț. Odată rosti cu un surîs sumbru: „Regret, doamnă, dar nu ați înțeles în ce situație vă aflați. Sînteți prizoniera mea“. Trecu ceva vreme pînă să-și dea seama că lăsase viroaga în urmă, dar în teritoriul deschis și liniștit al mlaștinii se simțea o stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sunet ca de cimpoi. Sub boneta tare, albă, ca de sfinx, fața ei părea severă, arătînd a cincizeci și ceva de ani. — Sărmanul McDade! Să-l ajute Dumnezeu! spuse ea cu o voce joasă și cu o milă atît de sumbră, că din pieptul lui Thaw începu să țîșnească multă căldură și-o privi cu dragoste. Veni apoi la capul patului lui, surîse și spuse: — Cum îți e în seara asta, Duncan? — Bine, mulțumesc, șopti el. — Dorești o cană de cacao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ai un talent înnăscut! După ce medită o vreme, Thaw zise: — Unii pot lucra la un lucru în mod repetat nu pentru că au fost încurajați, ci pentru că n-au învățat să le placă altceva. — Vai de mine, dar asta pare foarte sumbru! Ca să schimbăm subiectul, spune-mi de ce e atît de greu să înțelegi picturile moderne? — Pentru că azi nimeni nu ne angajează, trebuie să inventăm propriile rațiuni de a picta. Recunosc că arta nu merge deloc bine. N-are importanță, avem filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]