3,826 matches
-
Orice mic neajuns capătă pentru câteva momente proporții tragice, pentru ca în scurt timp să dispară, să nu te împiedice să zâmbești din nou. Nu există om care să nu se gândească la dulcea copilărie, la năzbâtii și amintiri frumoase, la supărarea părinților sau la o notă proastă, poate... totdeauna îți amintești cu drag de-aceste clipe de vis. Oricât de trist și îngândurat ai fi, când auzi cuvântul copilărie și se ivește un zâmbet cald și luminat pe fața tristă sau
Mofturile copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
anotimp. Pentru o viață de copil, iarna poate însemna timpul durerii intense când guturaiul sau febra ne ceartă că ne-am jucat prea mult în omătul moale și alb ca spuma laptelui, în cel mai fe ricit caz... sau poate supărarea că Moș Crăciun n a avut tolba plină ca pentru alții din cauza bani lor ce nu ajung, a taxelor prea mari sau a faptului că mama nu mai muncește. E anotimpul ce ar putea fi asociat sfârșitului copilăriei fericite lipsite
Mofturile copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
afla că s-a întâlnit cu Hugo, s-ar fi înfuriat. Cu toate astea, ținând cont de recentul lui comportament, ce drept avea el să se înfurie, indiferent de motiv? Pe de altă parte, oare putea Alice să lase o supărare meschină să devină motivul ieșirii la o cafea cu soțul Amandei Hardwick? Câteva secunde mai târziu, Alice se ștergea pe mâini și lua din cuier haina ei și a Rosei. Hugo stătea temător lângă intrarea în cafeneaua supermarketului. Era acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
gândit Hugo. În ultima vreme, tot ce reușea să mai vadă el în propriii ochi erau niște vene roșii. Cum Hugo continua să rămână pe loc, de parc-ar fi prins rădăcini, privirea seducătoare a Laurei s-a întunecat. De supărare. —Ei! Ce mai aștepți? Ăăă, sunt, știi, păi, e Amanda... —Amanda! Laura s-a lăsat să alunece de pe coloana baldachinului, s-a rostogolit peste pat și s-a prelins în capăt, către el. Gura i se schimonosise într-un rânjet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-o pe Rosa în portbebe, în poziția ei preferată, cu fața înainte, iar pe Theo învelindu-l strâns în cărucior, Alice s-a decis să mai facă un tur al parcului. În timp ce împingea căruciorul pe alei, Alice fixa amărâtă asfaltul. Supărarea cauzată de faptul că Hugo nu apăruse era condimentată cu o dezamăgire sălbatică. Nu era numai că voia să-l vadă ca să i-l dea pe Theo și s-o poată duce pe Rosa acasă, pentru ceai. Alice voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fără mâneci, albă, din lână, probabil făcută de andrelele nevestei; pantaloni de stofă - un moșulică pedant, râse Detectivul în gând -, cu dungă, papuci din piele sau imitație de piele neagră). - În ce problemă, stimate domn, dacă nu vă este cu supărare? - O verificare de rutină, nimic spectaculos (niște coincidențe date dracului, au murit unii care au ajuns în sfera de influență a unui scriitor cu a cărui amantă mă culc eu - întindem amândoi aceeași femeie, dar el nu știe, cum s-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
purtarea lui de atunci. În acel scurt timp, simte că nu i-a dat căldura sufletească pe care ea o aștepta, cu sufletul la gură, de la el. După aproape trei luni... avea să se atingă, răpusă de cumplita boală a supărării, cea mai cumplită dintre boli. Poate, ar fi trebuit să fie la căpătâiul mamei, când sfârșitul era aproape și boala necruțătoare avansa... dar, nu s-a putut. ”- Nici el, nici eu, își zise Iorgu, nu ni-am îndeplinit toată datoria
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
îndatorat și recunoscător!... murmură Iorgu, apoi, îi reveniră în minte din nou, cuvintele ei în două cu lacrimi: ”este cea mai bună... din tot ce-ai scris!” După aproape o luna, avea să se stingă răpusă de cumplita boală a supărării, cea mai cumplită dintre boli. - Cine știe ce-a fost în gândul ei atunci?!... murmură bătrânul Iorgu. Numai Bunul Dumnezeu știe!... Și, ce dar mai frumos i-aș fi putut face în pragul morții!... Pentru o clipă stătu și se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
revenit și a explicat dlui Grama că de fapt organizația teroristă Hezbollah a luat naștere tocmai pentru că Israelul a ocupat sudul Libanului («Înființarea organizației este ulterioară acestui atac armat»), a precizat parlamentarul libanez. Incidentul ar fi rămas doar hilar dacă supărarea delegației libaneze nu ar fi Împiedicat discutarea problemelor de fond pentru care ne vizita, la invitația părții române, Parlamentul. Invitații din Parlamentul libanez le-au explicat pe larg membrilor comisiei situația din țara lor și au cerut ca o delegație
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de nenumărate primejdii. Cam tot așa de lamentabil ne comportăm și noi. Vreau să fiu și mai concret În exprimare, precizând că mă refer exclusiv la mine și la tine, când spun, În genere, „noi”. Să nu ne fie cu supărare, dar acesta este adevărul: ne batem cu pumnul În piept, strigând sus și tare (firește, nu către orice interlocutor, ci mai mult față de cei apropiați) că am făcut și am dres, că, Înainte de toate celelalte bravuri, am executat câte un
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
bătrân, dar Îi spun așa ca să respect gradul de Înrudire, fiind frate cu bunicul meu, Iancu D. Derdena) nu va trăi la noi decât un an și va Închide ochii (se consumase mult după decesul soției sale, murind, așadar, de supărare), la mai puțin de 55 de ani, În octombrie 1941. Și, fapt nemaiauzit și nemaivăzut printre românii macedoneni din sat, În aceeași noapte de pomină a adormit Întru Domnul și bunicul meu matern TAȘU MUHA. Prin urmare, doi morți În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
scape, În leșin, o strânge. Și o strânge! Și o strânge, până, ce, sare, de colo, Andru: da’ gata, măi!, lasă-mă și pe mine. Ba nu! O să te las, dar, mai Întâi, să-mi treacă, mie, bine de tot, supărarea! Că, știi că eu sufăr mai mult decât noi, toți trei, când mă supăr și-ncepem să ne certăm, și să ne spurcăm, cum ne vine la gură. Ei, iaca, acu, mi-a venit și mie, bine, la gură. Lasă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mult decât noi, toți trei, când mă supăr și-ncepem să ne certăm, și să ne spurcăm, cum ne vine la gură. Ei, iaca, acu, mi-a venit și mie, bine, la gură. Lasă-mă, să-mi treacă, de tot, supărarea! Ei, na, gata! Mi-a trecut, pentru o vreme. Acum, treci tu la rând. Ce să mai trec, lasă, dacă ți-a trecut ție, gata, Înseamnă că mi-a trecut, ori că are să-mi treacă, de-aici Încolo, și mie
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
investitori <sonia>: uff, mă bucur că nu te-ai supărat <sonia>: cînd aud de afaceri, cei din străinătate o iau la fugă <v45>: poate așa ar trebui să fac și eu <sonia>: nu, daca nu vrei, nu intri <sonia>: nici o supărare. <v45>: ok. Altceva? <sonia>: mă întreb cum de nu ți-ai găsit pe nimeni pînă acum <v45>: unde? <sonia>: pe mirc. De aceea sunt toate femeile astea pe aici, să te găsească <v45>: cum nu am găsit? Tu ce ești
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Întrebăm: dacă toți trăiesc pentru prima dată o Întîmplare, de ce nu reacționează toți la fel? Pentru că nu toți rezistă la fel de bine la astfel de situații. ─ Asta Înseamnă că nu situațiile respective provoacă stresul, ci că unii oameni nu pot suporta supărarea pe care le-o provoacă acele situații. ─ Adică să Înțeleg că nu există situații stresante ci doar oameni care le simt că ar fi așa?! Exact asta voiam să spun! Atîta vreme cît fiecare om reacționează În felul lui la
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
fiecare se confruntă cu diferite probleme și nu are disponibilitatea să asculte și să consoleze. Exact atunci cînd așteptăm să fim ascultați cu atenție, Încurajați, să nu fim certați pentru eventualele greșeli pe care leam făcut (și din cauza cărora avem supărarea respectivă), se poate Întîmpla ca tocmai acela dintre membrii familiei la care ne adresăm, să fie Într-o pasă proastă, să nu se simtă bine, să aibă și el o nemulțumire și să nu fie În acea stare favorabilă pentru
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
adevăr Scriptura de nu-l vom mai fi crezut pe Iosue, care spune: «oprește-te, soare!» (Ios 10,12). Ne-am epuizat într-o mâhnire amestecată cu o dezamăgire arzătoare pentru că nu suntem în centru universului și, așa cum știu toți, supărarea adesea devine acidă și poate duce la răzbunare. Sunt mulți cei care ne-au făcut să suferim... uneori în mod rușinos. Și, cu toate acestea, dacă stăm bine și ne gândim, Biserica, după atâtea suferințe îndurate și provocate, nu numai
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
dacă mă iubești, trebuie să-i înapoiezi banii!Cum ai putut face una ca asta? Papa dragă, scoate banii. Și începu să vâre degetele prin buzunarele de la vestă ale bătrânului, ale cărui sprâncene erau lăsate în jos de o comică supărare, în vreme ce buzele râdeau de gâdilitură. În fine, Otilia G. Călinescu descoperi în fundul unui buzunar cinci monede mici de aur, ce fură confiscate, spre ciuda lui moș Costache, care totuși nu obiectă nimic și se puse să mănânce mai vârtos. Masa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din care și-ar fi putut plăti cu prisosință pensiunea, cu oricâte cheltuieli suplimentare. Lecții n-ar fi voit să dea, ca să poată studia în toată voia. Otilia, văzîndu-l abătut, îl descusu și nu-l lăsă până nu află pricina supărării. - Așa e papa, se indignă și ea, nu trebuie să te superi,trebuie să știi cum să-l iei. Lasă-mă pe mine. Într-adevăr, puțin după această convorbire, Otilia îl luă pe moș Costache de braț și, plină de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Simion își broda perna în semiântuneric, ușa se deschise, și un bărbat și o femeie, tineri amândoi, apărură. Aglae și Aurica întoarseră capul, simulând surpriza. - Olimpia! tu ești? exclamă Aglae cu o solicitudine încare voia să pună totuși o ușoară supărare. G. Călinescu Olimpia se lăsă sărutată de Aglae pe amândoi obrajii, în vreme ce mâna acesteia era sărutată cu un respect afectat de Stănică. Cei doi salutară pe toți, și de departe și pe Simion, care se mulțumi numai să mormăie, fără
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vină în toată afacerea asta, aruncă Aglae o privire mânioasă spre bătrânul cu broboadă, care lucra mereu ca și când n-ar fi auzit nimic, nu vrea, și nu vrea. Dacă vă punea casa pe numele vostru de la început, n-aveam atâta supărare! Lui să-i vorbești și cu el să vă descurcați. - Mamă, interveni Olimpia cam cu supărare, dacă nu vreatata, eu nu pot să-l fac să mă iubească în silă, puteai să ne dai dumneata, din partea dumitale. Aglae se încruntă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mereu ca și când n-ar fi auzit nimic, nu vrea, și nu vrea. Dacă vă punea casa pe numele vostru de la început, n-aveam atâta supărare! Lui să-i vorbești și cu el să vă descurcați. - Mamă, interveni Olimpia cam cu supărare, dacă nu vreatata, eu nu pot să-l fac să mă iubească în silă, puteai să ne dai dumneata, din partea dumitale. Aglae se încruntă, iar Aurica privi cu dușmănie la Olimpia. - Ba asta nu, dragă! Am pe Aurica, pe care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
până unde, că nu te-am mai auzit? - Sunt grav bolnav. Doctorii nu-mi dau mult de trăit. Am ascuns boala, ca să nu amărăsc pe Olimpia, să nu-i dezvălui viitorul întunecat. Am fost nobil, dumneavoastră nu m-ați prețuit. Supărările mi-au agravat boala. - Te doare? insistă Simion. - Nu mă doare, am palpitațiuni înspăimîntătoare șileșinuri. Pune mâna, să vezi! Și Stănică luă mâna lui Simion care i se întindea și o puse în dreptul inimii. Simion crezu a constata o mare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tare Felix, ca să fiu iubit, va trebui neapărat să devin bogat? - Poate că da, însă nu-i de ajuns. Papa, să știi, e foartebogat, și-l iubesc mult, însă nu poate să facă fericit pe nimeni. Mama a murit de supărare. Pascalopol aduse de la București știri neprevăzute. Stănică se căsătorise de două săptămâni, adică numaidecât după plecarea Otiliei. Toate formalitățile le avea de mult îndeplinite, amânase doar sistematic solemnitatea, pentru a constrânge pe G. Călinescu Simion să-i acorde zestrea cerută
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
jos de pe cal, o luă repede pe urmele lui Pascalopol. Felix porni spre grajd. În drum, zări pe Otilia și pe Pascalopol de braț, îndreptîndu-se spre curte. Cel din urmă se arătă cucerit de gingășiile Otiliei, păstrând numai resturile unei supărări amuzate. - Otilia, spuse Felix în aceeași zi fetei, eu aș vrea săplec de aici. - Și eu cred că e vremea să plecăm, consimți Otilia. A doua zi se întorceau la București. VII Când, pe toamnă târziu, Felix, acum student în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]