2,656 matches
-
lui Dondonel. Acesta nu era de găsit așa de bine era ascuns. Dondică mergea pe o parte de hotar iar Vasile pe cealaltă. Strigau continuu dar Dondonel nu răspundea, de frică să nu fie pedepsit. Negăsindu-l, au renunțat. Deși supărat, stăpânul casei i-a dat lui Dondică simbria pentru o zi de muncă, zicând: -Te plătesc pentru că învoiala se încheie între doi oameni care se țin de cuvânt. Dumnezeu să-ți îndrume pașii cât vei vedea cu ochii. De acum
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Dondică, că mie dor de Clănțău, zise Dondonel cu o figură schimonosită, gândindu-se la ai săi și la câine, prietenul lui de acasă cu care se înțelegea de minune. -Bine, mergem acasă, dacă vrei tu, i-a răspuns Dondică supărat. Nu am plecat de acasă pentru o zi, am plecat să-mi fac o situație, dar dacă tu nu vrei să înțelegi că pe tine te-am luat, ca să te simți și tu mai bine decât acasă, să lucrezi, să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Cum nu vezi că mă grăbesc? De ce îmi tai calea? -Iartă-mă vecine, am încercat și eu să glumesc cu dumneata, dar nu am știut că azi ești țâfnos. Te știam glumeț, vesel și uite că m-am înșelat. -Sunt foarte supărat, vecină. -Dar ... ce ți s-a întâmplat? Nu ... cumva ai probleme cu sănătatea? -Mai rău; un băiețel m-a călcat și mi-a spart casa. -Cum așa? -Cât se poate de simplu, eu mă grăbeam să trec peste o cărare
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mâncare nu prea mai am ce să le dau, vine iarna amuș, lemne nu am, și tot așa ... Când vin necazurile, te gândești în ce parte s-o iei, dar răspuns, pace nici că primești. -Și dacă tot stai așa supărat, crezi că ai să găsești un răspuns? l-a mai întrebat Crângul. -Dar ce să fac? spune tu, că eu voi face precum spui. -Să fii mai nepăsător, că Dumnezeu este mare, și într-o zi va avea ochi și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
joacă... -Cum o să te mai duc și pe tine pentru că pe spinarea lui Trotinel voi merge eu din când în când. Apoi trebuie s-o ducă pe Zvârluga, pe Buburuza și pe Ciric. -Pe mine m-ai uitat ? a întrebat supărat Stup. -Ai uitat că ești câine? Tu vei merge pe jos a zis în batjocură Cârtița . -Tot drumul? l-a întrebat Stup pe Căiță. -Da, a răspuns scurt și hotărât Căiță. -Ce zici, stăpâne, te-ai hotărât? Gândește te bine
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Cârtița . -Tot drumul? l-a întrebat Stup pe Căiță. -Da, a răspuns scurt și hotărât Căiță. -Ce zici, stăpâne, te-ai hotărât? Gândește te bine, a întrebat din nou Cârtița. -Râmătoare afurisită, lasă că-mi intri tu în fabrică, zise supărat Stup. S-a gândit ce s-a gândit Căiță la propunerea Cârtiței, în timp ce Stup se tot învârtea în jurul locului și lătra mai mult a necaz, văzând că stăpânul lui înclină s-o ia și pe Cârtiță. -Stup, te rog să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu stabilești tu cine să meargă și cine nu. Eu am fost primul în gândul lui Căiță să merg. Așa că nu face tu pe deșteapta cu mine, dacă mă înfurii îmi ascut imediat dinții în blănița ta, a zis tare supărat Stup. -Dacă vreți să mergeți amândoi, vă rog să vă împăcați și să nu vă mai certați, altfel nu iau pe niciunul. Hai, Cârtițo fă-ți bagajul că nu mai am mult de lucru și poate o luăm la drum
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ca tine. Trebuie însă să mă conving dacă ești sau nu câine, de vreme ce cauți Fata pustiului. -Până nu mă supăr, te invit Dardailă să-mi spui cum pot ajunge la Fata pustiului. -Dacă mai pomenești acest nume, te omor, zise supărat Dardailă. -Dar trebuie s-o duc înapoi în țara ei, unde urmează să se căsătorească cu Marele Căiță. -Pentru ea am dat jumătate din împărăția mea, îi răspunse Dardailă. -Cui ? a întrebat iute Stup. -Atât mi-a pretins Zâna singurătății
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
caii? a întrebat Angela. -Luăm și caii, că doar trebuie să învățăm să tragem cu arcul de pe cai și-n fuga acestora, a răspuns Verona. -Bine ați grăit voi! zise Adela puțin bosumflată că n-a fost ideea ei, subliniind supărată; Ce bine că voi aveți deja treisprezece ani! -Tu îți faci gânduri, fiica marelui șef? Cine te întreabă, ce faci? a comentat Verona. -Hai să mergem ... Vedeți voi, fetelor, de aceea sunt prietena voastră pentru că ideile bune ies din firele
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
zi, după ce au jucat câteva partide cu table, au hotărât să meargă afară din sat la o plimbare la câmp înspre Bașiu. La un moment dat Fănică l-a întrebat pe Costică: -Nu înțeleg ce se întâmplă cu tine? -Ești supărat că a-i mâncat bătaie la table? l-a întrebat la rându-i Costică. -Nu, despre altceva vreau să discutăm, a zis Fănică iscodindu-și prietenul. -Te rog, prietene, l-a invitat nepăsător Costică. Nu au continuat discuția, pentru că pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
printr-o negare. -Îmi mai trebuie un miliard, zise soțul care dădea a înțelege că era sfârșit. -Îți repet; nu înțeleg nimic, măi bărbate, răspunse soția privindu-l continuu. -Îmi făurisem un vis; să-mi cumpăr un elicopter, a zis supărat bogatul. La așa răspuns, soția nu a mai avut cuvinte. Un om sărac, cu haine ponosite, care trecea pe acolo, li s-a adresat: -Îmi trebuie un leu să-mi cumpăr un covrig... n-am mâncat de aseară ... SALVATORUL De pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
comunitatea românească din Chicago, de aceea a cumpărat o jumătate de oră la un canal de televiziune, unde transmite, o dată pe săptămână, un program românesc și suferă văzîndu-se disprețuit de unii care-l bârfesc, socotindu-l "un bădăran". Ne spune supărat: "Eu, cel puțin, fac "ceva". Alții nu fac nimic, dar cîrtesc". Povestea cu capra vecinului se repetă în variantă americană. Branco adaugă, în limbajul lui pitoresc, că regula concurenței e să te simți stimulat de cel care reușește mai bine
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
uită la Gosseyn. - Spune-i amiralului, repetă el, că ești reprezentantul meu. Iată mandatul. Îi întinse o plăcuță strălucitoare. - Acum, intră. Arătă spre cabină. Un asistent deschise ușa a ceea ce Gosseyn știa că era un transportor prin distorsor. Gosseyn înainta supărat. Nu dorea să plece de la curtea lui Enro tocmai acum. Nu știa destule. Părea important să rămână pentru a afla mai multe. Se opri la ușă. - Ce trebuie să-i spun amiralului? Zâmbetul celuilalt se lărgi. - Numai cine ești, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
grijă, putere mare ai tu. descoperirea, est și mai departe venele mâinilor tale îmi plac picioarele tale cu boltă scheletică înaltă gesturile tale de balerină părăsită de îndrăgostită nesigură de făptură de miere și lapte/de tablă tăioasă și castani supărați îmi plac. chang an-ul este foarte lung, așa și așteptarea mea de tine palatul paradisului este o ploaie târzie și electrizantă-albastră-cenușie orașul interzis e adolescența dragostei noastre cu tot cu crimele lui. numai la raffles vine room-service-ul cu hexagrame și caesar
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
publică, spre seară. Pe o bancă, nu departe de noi, un soldat și o fetișcană se drăgosteau, în înfățișare. Ea - frumușică, gătită, roză, rotofeie și cu gropițe. Vorbea tot timpul, se apleca spre el, nu-i da pace, făcea pe supărata, se alipea mângâioasă. El o lăsa în voie, puțin încovoiat, ca un om care are alte treburi, cu gândul în altă parte, fără pretenții, fie că și le îndeplinise, fie că nu se mai gândea la ele, știind că ora
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
distrugătoare, Ionel rostește cu greu cele câteva cuvinte pe care i le permite lenea: - Mnu. Lasă-lasă. Am treabă. Cu o ultimă privire aruncată cu coada ochiului în timp ce își întoarce definitiv capul spre ecranul calculatorului, Ionel observă, de două ori mai supărat, apariția din spatele lui Titi a încă două personaje. Este vorba despre Muza, 3, ciobănesc scoțian, blană groasă, ochi verzi, și a pisicii, Ventuza, 8, birmaneză, blană mișto gri cu alb. Cele două animăluțe sunt peste măsură de vesele și dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
celei vii. Căzu în nimicnicia nopții eterne, într-o înțelegere colosală a Materiei, pe care n-o putea împărtăși însă nimănui. Pe pământ, acest lucru se traduse într-o prăbușire maiestuoasă și zgomotoasă în fotoliul său de director, ce bufni, supărat și îmbufnat la culme. Pică de șase ori în cretinul său fotoliu, revenind de fiecare dată, atât de sus urcase, nehotărându-se cum să moară, deși mort deja. Deodată rămase acolo. Sexul i se deșurubă, stupid, înfigându-se în parchetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pot să merg direct la virgine? Ce să vorbim? Cine ești? - Nu contează. Vreau să-z zic ceva, ține-z pula un pic. - O.k. Cei doi se îndreptară spre un loc mai retras din spatele unor copaci. Se așezară. Tipul părea foarte supărat, ba chiar nervos, motiv pentru care tăcea, privindu-l numai din când în când, cu o mină destul de întunecată. Nici Abdulah nu era prea vesel, pentru că deși se gândise toată viața la momentul când urma să se suie pe virgine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
aminti că stătea cu chirie de zece ani, pe Abdulah aproape îl apucă plânsul. Era o mizerie de nedescris, cumplită, iar cei doi copii ai lui urlau de foame. Deschise frigiderul, încercând să încropească două sandvișuri cu brânză stricată. Apoi, supărat, dibui sticla de palincă de sub pat, răsturnându-se deprimat. Mult mai târziu în noapte, în timp ce omul care părea a fi nevasta lui urla și spărgea casa din pricina beției, a sărăciei și a frustrării, fostului Moș Abdulah îi curseră și primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sau psihic. Mai ales atunci este indicat să postim. Mirosul corporal depinde foarte mult de hrana pe care o consumăm, dar și de stările psihice prin care trecem. Dacă vom urmări cu atenție, vom observa că atunci când suntem anxioși sau supărați, furioși sau geloși, mirosul corporal se schimbă în mod neplăcut. Postul complet nu numai că va conduce la purificare fizică accelerată, dar, prin menținerea unei atitudini interioare corespunzătoare, va armoniza și starea lăuntrică pe termen lung. În general, oamenii nu
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
este foarte mare, astfel încât poate merge până la 75% neutralizare (a informației mai puțin benefice conținute în alimente), iar la cei cu credință puternică până la 100%. Deci nu este de neglijat acest aspect. Nu trebuie să mâncați atunci când sunteți nervoși, agitați, supărați. Întâi trebuie să vă calmați, să vă liniștiți și abia apoi puteți sta la masă. Nici când gătiți sau pregătiți mâncarea nu trebuie să aveți astfel de stări negative altfel ceea ce va ajunge în farfurie poate constitui un fel de
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
în altă parte! — Vrei să insinuezi că nu știi de ce stau lucrurile așa? Mă înșeli, cățea ce ești! — De ce ești așa supărat? Doar încerc să-ți spun ceva, nu pricepi. Selina își descheie haina își încrucișa brațele și râmase acolo supărată opunându-mi-se cu toată puterea străzii. — Iisuse, spunea ea, nu știi tu. Pentru numele lui Dumnezeu, culcă-te și încearcă să-ți revii înainte de cină. De fapt, unde mergem? — Ba nu, o să fiu în formă, am spus eu sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a stabilit între regi nu mai poate fi modificată. Există o astfel de situație, ca opoziția heterodoxă. În poziții compuse se mai numesc și studii conjugate ale pătratelor. Înțelegi... Mi-am astupat urechile cu mâinile. Martin continua să vorbească, ursuz, supărat, cu fața aprinsă. Nu știu dacă această nouă și ciudată voce a mea a avut vreun efect atunci când am spus: Eu sunt păcăliciul. Asta sunt! Tu ai fost. Tu ai fost. N-am văzut când am expediat prima lovitură - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cum să meargă În cadență, cum să alerge În cadență, cum să se oprească toți În același timp, , după cum el Însuși zicea. Dar mai ales Îi Învăța cum să bată pas de defilare. Și coman da cu voce de cățel supărat: Pas dă defilare... marș! — De ce marș, tovarășul plutonier? mai Întreba câte unul. — Marș În front, bibanule! Cere ăntăi permisiunea să vorbești. Și după aia... Așa... Păi, dragă băiățaș, peintru că Învățăm să facem un marș. Și ce e un marș
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
oraș, când era chemată la mai marii învățământului din acea vreme. În una din aceste împrejurări, respectiva doamnă a constatat, când s-a întors acasă că nu mai are pe deget inelul pe care-l purta doar în anumite ocazii. Supărată, a încercat să-și dea seama unde și când l-ar fi putut pierde. Nereușind să facă lumină în acest nedorit episod, s-a consolat. Mari i-au fost, însă, surprinderea și bucuria când, după câteva zile săteanul cu care
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]