2,394 matches
-
realiza anumite lucruri care aduc beneficii celui care se folosește de puterile supranaturale reprezintă un act magic imoral. Această viziune asupra unei religii raționalizate, specifică Reformei, se potrivește cu o concepție asupra naturii și asupra relațiilor economice În care puterile supranaturale au fost, În mod eficient, gonite (R. Styers, 2004, p. 115; vezi și J.Z. Smith, 2004, pp. 182-194). Definițiile uzuale subliniază faptul că sistemul magic pornește de la imaginea unui univers controlat de o sumă de „puteri”, care nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de multe ori contactul cu obiecte Încălzite (lamă de fier Înroșită, cărbuni Încinși, ulei fierbinte) sau Îngurgitarea unor substanțe considerate periculoase, În scopul dovedirii nevinovăției sau a probării puterilor magice; e) posedarea de către spirite permite transmiterea unui mesaj din partea puterilor supranaturale; f) necromanția - mesajul ascuns este descifrat din comunicarea cu cei morți sau interpretarea corpului În descompunere; g) interpretarea animalelor - forma și comportamentul animalelor sau aranjarea unor părți din corpul animalelor oferă răspunsul la evenimente din viitor; h) interpretarea mecanică - cele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
trupului, cât și la cele ale spiritului, iar pe o scară mai largă, la orice rău care afectează o anumită colectivitate. Elementul esențial În această configurație simbolică este „atribuirea” bolii. Credința că bolile apar ca urmare a acțiunii unor puteri supranaturale este general răspândită În societățile simple: o cercetare efectuată asupra unui număr de 139 de societăți arată că 137 explică anumite maladii prin aceste cauze (D. Levinson, 2004, p. 167). Pentru remedierea situației este nevoie de două operații: una de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
al creației; e) pedeapsa divină pentru neascultarea „poruncilor”: izgonirea din Rai, care este sinonimă cu pierderea imortalității și a imunității paradisiace. Din această perspectivă, autorul amintit consideră că „vindecătorul se Întâlnește cu o realitate primordială: el se luptă cu forțe supranaturale care există de la Începutul timpului. A vindeca trebuie să fie un act de recreare, de creație corectivă, de bătălie cosmică menită să triumfe asupra și să anihileze puterile primordiale ale răului” (p. 228). După V. Lanternari (1987, vol. IX, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
consacrată prin acte de supunere, cadouri ritualice sau, În unele comunități, eliminarea celui Învins (sinteză În J. Townsend, 1997, pp. 447-450). Deși șamanismul a fost considerat de unii savanți drept o formă de exprimare a relației dintre om și lumea supranaturală specifică societăților primitive de vânători și culegători, deși adepții teoriilor evoluționiste consideră că șamanul este Înlocuit treptat de vindecător, de magician și, În final, de preot (M. Winkelman, 1990), studiile antropologice au arătat că șamanii și complexul magic al șamanismului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cusut, măturat, spălat, tăiat și sculptat, prepararea unor plante și animale etc.) și, pe de altă parte, un ansamblu de credințe (numite adeseori superstiții - În antiteză cu credința religioasă, Înalt spirituală) care reintegrează aceste acte Într-un sistem de referințe supranaturale. Prin această transmutare, valoarea gesturilor, obiectelor și discursurilor este schimbată radical. Ele nu mai contribuie la atingerea unor obiective imediate, mărunte, banale, ci la realizarea unui obiectiv „dislocat”. Astfel, ca să luăm un exemplu, actul de a mătura este scos din
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
asigură eficiența unui asemenea demers. Ceea ce Înseamnă că: a) magia instituie tehnici de acțiune asupra naturii; b) acestea se sprijină pe anumite legi; c) aceste legi se bazează pe un ansamblu de credințe referitoare la existența unor puteri și acțiuni supranaturale. Primele două elemente sunt analoage proceselor de gândire specifice științei. Al treilea factor, care produce ruptura Între magie și știință, provine din sfera gândirii religioase. Această configurație conduce la poziționarea magiei Între doi poli: știința, ca bază teoretică a tehnicilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
guvernează natura și extrapolau asupra ei legile propriilor fantasme. Apoi, oamenii au Înțeles că ei sunt neajutorați În fața puterilor universului. Printr-o desprindere de concepțiile animiste primitive, unele societăți au ajuns să considere că o putere mai presus de om, supranaturală și impersonală, conduce universul. Magicienii au devenit preoți și și-au transformat tehnicile magice de acțiune directă asupra naturii În tehnici de implorare a ajutorului divin (rugăciunile și liturghiile). Prin lucrul asupra credințelor, acești preoți au ajuns la o Înțelegere
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
transă, malformații etc.). Practicarea magiei este legată de parcurgerea inițiatică a unui traseu ocult de revelații. Participarea la aceste mistere oferă descoperirea realității de dincolo de cunoașterea umană și, odată cu aceasta, un ansamblu de tehnici de controlare a fenomenelor naturale și supranaturale. În felul acesta, magia devine „puternică și periculoasă, deci antisocială, ilegală, clandestină” (Ph. Steven Jr, 1996, vol. IV, p. 1228). Cei care dețin asemenea puteri se individualizează prin caracteristici bine definite: a) nu sunt integrați În sistemele sociale uzuale: adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o „știință” aparte, care nu numai că Îl individualizează pe cel care o posedă, dar Îl și izolează, Îl marginalizează sau chiar Îl stigmatizează: Magia a fost frecvent legată, atât În conștiința populară, cât și În cea științifică, de lumea supranaturală și de ocult. Magia și ocultul Împărtășesc anumite calități și asocieri comune. Amândouă se bazează pe un concept de adevăr plasat Într-o cunoaștere și o practică ascunse, secrete, Înnăscute, care sunt accesibile numai inițiaților. ș...ț Termenul științe oculte
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pentru a veni În ajutorul persoanei care o rostește, binecuvântarea și blestemul. Binecuvântarea reprezintă puterea unei ființe divine sau a unui om dotat cu puteri mistice „de a transfera putere sacră și aducătoare de beneficii, putere care derivă din lumea supranaturală și care conferă noi calități beneficiarului” (J. Ries, 1987, vol. II, p. 247). Blestemul „este un act de magie verbală, bazat pe credința În puterea cuvântului de a institui, de a modifica o stare existentă. ș...ț Este constituit dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pe fabricarea miraculosului și menținerea unei iluzii care nu poate fi dărâmată de argumente raționale sau dovezi empirice. În consecință, Într-o civilizație „des-fermecată” (disenchantment), magia laică, produs al industriilor divertismentului, are o funcție de compensare, umplând golul lăsat de dispariția supranaturalului (G. During, 2002, pp. 28-66). Interesul (recent) al antropologiilor pentru activitățile magice din țările Lumii a Treia a fost plasat În perspectiva transformărilor declanșate de fenomenele industrializării și de deschiderea acestor societăți, fragile din punct de vedere economic, către tendințele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
popularizate și intens mediatizate de amulete sau alte obiecte care protejează și mențin sănătatea (brățările magnetice, colierul ionizat), ci și În proiecte complexe precum sectele mistice (Templul Soarelui, MISA) ori medicina naturistă. Riturile individuale de atragere a sprijinului unor forțe supranaturale sunt deosebit de frecvente În sport, unde proliferează fetișurile (obiecte legate de o victorie și păstrate ca aducătoare de noroc) și tabuurile (cele mai diverse interdicții legate de consumul alimentar sau sexual ori de atingerea unor obiecte specifice sportului respectiv). Tehnicile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
p. 175). Ofrande și sacrificiitc "Ofrande și sacrificii" Forme ale comunicării cu sacrultc "Forme ale comunicării cu sacrul" Una dintre preocupările fundamentale ale oricărei societăți este aceea de a crea și menține un sistem echilibrat de schimburi cu universul puterilor supranaturale. Din această necesitate ar deriva o seamă de rituri de comunicare cu sacrul, care la nivelul manifestărilor simple ar include rugăciunile, iar la cel al manifestărilor complexe, sacrificiile. Între ele s-ar situa ofrandele - acestea dublează promisiunile făcute de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mai complex de rituri ale dublei comunicări cu divinitatea: rugăciunile, ofrandele și sacrificiile ar transmite mesaje de la om către figurile sacre, iar divinația, oracolele, visele, transa, viziunile și șamanismul ar reprezenta sisteme rituale de primire a mesajelor emise de puterile supranaturale. Aceste ansambluri rituale au fost interpretate, pe urmele modelui intuit de Tylor În Primitive Culture (1871) și elaborat teoretic de Mauss În Eseu despre dar (1924) În termenii mecanismului social și cultural al darului. Pentru Mauss, acesta este un „fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a pune acest complex numai sub semnul „schimbului”, adică al comunicării văzute doar ca transfer de mesaje, informații și obligații, reprezintă un cadru de interpretare simplificator și rigid. Nu trebuie să uităm că și alte rituri asigură comunicarea cu puterile supranaturale: spre exemplu, inițierile din riturile de trecere, procesiunile religioase, pelerinajele, sesiunile oraculare sau șamanismul au ca scop primirea sau transmiterea unui mesaj către divinități. De fapt, esența ofrandelor și sacrificiilor nu stă În simplul act al transmiterii unui mesaj, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
alii, asupra utilizării rugăciunilor În sport). Ca act, rugăciunea poate fi performată individual sau colectiv, În locuri deja consacrate sau În locuri ale vieții profane, de către cel care dorește să comunice cu sacrul sau de către specialiști ai relației cu puterile supranaturale. În măsura În care aceștia preiau controlul asupra comunicării cu lumea divină, religia se instituționalizează, iar rugăciunea devine din ce În ce mai mult subiectul unui sistem confesional. De asemenea, nu trebuie uitat faptul că rugăciunile pot avea scopuri diferite: ele pot să implice o rugăminte, o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de statut, caracterul nesigur al acceptării, atitudinea Încărcată emoțional a celui care face ofranda - toate sunt ușor de identificat și toate sunt actualizate, În diferite grade. În plus, ele pot fi corelate cu ideea că destinatarul este o entitate extraumană, supranaturală (R. Firth, 1996, p. 94). Ofrandele se pot concretiza În diferite alimente, băuturi, obiecte ale universului domestic, plante (de obicei, flori) sau obiecte manufacturate special (lumânările). Acestea pot fi aduse În locuri religioase specializate (biserici, temple, moschei), În locuri amenajate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lichidelor sau al produselor vegetale. Totuși, „distrugerea” nu este absolută, deoarece, frecvent, doar o parte a hranei este oferită divinității, iar restul este consumat, În comun de către colectivitate. În al treilea rând, sacrificiul garantează comunicarea și eficiența comunicării cu entitățile supranaturale, În ideea că valoarea darului, violența distrugerii sale și amploarea actului de renunțare creează o legătură de reciprocitate inalienabilă Între om și lumea divină. Mulți autori disting Între sacrificiu și alte moduri de omorâre rituală, care nu urmează logica sacrificială
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
la puterea divină: este vorba despre cele Îndeplinite pentru a obține transferul de energie sacră, În acte magice de vindecare sau În rituri de inițiere a tinerilor războinici sau a șamanilor; d) sacrificii pentru a Îndepărta anumite forme de putere supranaturală: În această categorie intră sacrificiile de purificare În urma unei poluții de natură magică, de expiere (a unor greșeli) sau de mărturisire a unor păcate. Literatura referitoare la complexul ritual al sacrificiului este enormă: numeroase descrieri etnografice și numeroase reconstituiri cu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lor imediat, pelerinajul creează, el Însuși, noi granițe și noi diferențe. (D.F. Eikelman, 1996, p. 423) Pelerinajul poate fi definit ca o călătorie efectuată din motive religioase, care culminează cu vizitarea unui loc considerat a fi lăcașul sau manifestarea puterii supranaturale - un loc de unde este mai ușor să se obțină un ajutor divin. (L. Tomassi, 2002, p. 3) Multe dintre aceste elemente - ideea unei călătorii dincolo de parametrii vieții de zi cu zi, intrarea Într-o lume diferită, căutarea a ceva nou
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sunt oferite de minunile (vindecările miraculoase) atribuite unor divinități canonice care au declanșat valuri de pelerinaje la Vanga din Bulgaria ( G. Valtchinova, 1998), Medjugorje din Bosnia (E. Claverie, 1991); Conyers-Georgia din SUA (Ph. Davis, J. Boles, 2003) ori de aparițiile supranaturale din 1996 care au condus la pelerinajele a mii de indieni Navajo la cei patru munți sacri și la crearea Zilei de Rugăciuni a Unității Naționale Navajo (M. Swarz, 1998). La fel, În România postcomunistă au apărut numeroase locuri sacre
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fiind ordonate tematic, după un anumit criteriu de clasificare: sărbătorile calendaristice și riturile de trecere (la I. Ghinoiu, 1988; S.F. Marian, 1994, 1995; S. Mangiuca, 1881; A. Olteanu, 2001 și parțial Tudor Pamfile, 1997), relația omului cu ființele și faptele supranaturale (I.A. Candrea, 1928; Gh.F. Ciaușianu, 1914; T. Gherman, 1928; A. Gorovei, 1915; T. Pamfile, 1916a) sau schema „elementelor” așa cum apare În filosofia presocratică (la E. Niculiță-Voronca, 1903 sau T. Pamfile, 1916b și 1924). Caracterul sincretic și compozit al mitologiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Blajinii etc.); b) malefice (Muma-Pădurii, Zmeul, Vârcolacii, Dracul, Pricolicii, Căpcăunii etc.); c) benefice și malefice (Șolomonarul, Urieșii, Știma Apelor, Ielele etc.); d) justițiare (Ursitoarele, Marțolea, Sfânta Vineri, Joimărița). Clasificarea de mai sus, având ca axă atitudinea ființelor dotate cu puteri supranaturale față de om, nu este exhaustivă (nu face apel la figurile invocate În alte genuri folclorice) și nici unitară (ultima categorie introduce un nou criteriu, de ordin moral, diferit de criteriul utilizat anterior - caracterul pozitiv sau negativ al acțiunii În raport cu existența
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
acoperindu-se cu bucăți de scoarță. Extazul șamanic implică „credința Într-un suflet capabil să părăsească trupul și să călătorească singur În lume, iar pe de altă parte, convingerea că, Într-o asemenea călătorie, sufletul poate să Întâlnească anumite Ființe Supranaturale și să le ceară ajutorul sau binecuvântarea. Extazul șamanic implică pe lângă posibilitatea de a «poseda», adică de a pătrunde În corpurile oamenilor, și pe aceea « de a fi posedat» de către sufletul unui mort sau al unui animal, de către un spirit
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]