KorAP: Find »[drukola/base=surprins & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...93 94 95 ...150 >

3,733 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

stăteau de pază. Noi am pătruns cu iuțeala vântului înlăuntrul zidurilor și, înainte de toate, i-am închis în cazarma lor pe puținii soldați din oraș. După care am dat fuga la episcopat, lăsând în urma noastră doar doi morți romani; Cipriano, surprins încă în pat, a fost făcut prizonier. Trebuie s-o spun: locuitorii din Grado au fost cu acea ocazie niște lași. Știind că nu se mai puteau bizui pe nave, s-au ascuns în case precum șobolanii în cloacă. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
împărat. Administrația și guvernul se aflau de pe insula Torcello, la vărsarea râului Stile, unde se aflau și o frumoasă biserică și o rezidență a exarhului. Am debarcat la Torcello pe la apusul soarelui. M-am îndreptat spre pretoriu, unde am rămas surprins să văd că toate ferestrele erau de sticlă și nu din pergament sau din plăci subțiri de alabastru sau selenit, pe care doar bazilicile, regii și ducii și le pot permite la noi, și nu pentru toate ochiurile de geam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
și s-a uitat la bucata de lemn lat cât degetul mare și lung de două palme. - Ce e asta? a întrebat, arătând un sul mic de papirus prins de lemn cu un fir roșu. - Nu știu, i-am răspuns surprins, neștiind nimic despre acel papirus. L-am desfășurat și, recunoscând scrisul lui Garibaldo, am citit: „Prietene, vei uita de Lemnul Sacru până în ziua în care îl vei arăta călugărului care nu are veșmântul de purpură pe care îl merită, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

acționeze Încet - pentru a-i da timp să-l ajungă din urmă -, dar ea, chiar dacă era trează, nu-l urmă și nici nu se ondulă pentru a-l primi mai bine, ci se mulțumi să-și deschidă ochii, Întrebându-l surprinsă, fără să-i scape Însă o notă de malițiozitate: — Da’ ce te-a apucat, Elio? Cât e ceasul? Vocea ei afonă și convențională avu un efect devastator asupra bunelor sale intenții și, pentru a-și regăsi o umbră măcar din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
facă timp pentru mașina de spălat. — J-jură că nu mo-mori, insistă Kevin. — Nu mor, Îl liniști ea, grăbită. Kevin nu părea mulțumit. O privea ca și cum pielea ei i-ar fi putut aduce o confirmare. — E acolo? murmură. — Cine? exclamă ea, surprinsă. Copilul Încă se mai gândea. Avea să se gândească mereu. Iar eu pot să-l duc Într-o altă casă, În oricare alt oraș, și n-am să-l fac să uite. — Nu, puiule, Îi zâmbi ea, liniștitoare, nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Îi sfâșia sufletul. Ei bine, răbdare, Îl va Întâlni În clasă, dar eu nu vreau să dau nas În nas cu femeia aceea. Însă Camilla - incredibil, era pentru prima dată - nu asculta. — Kevin! țipa. Așteaptă-mă, Kevin! Kevin se Întoarse surprins. Ochiul său o descoperi pe Camilla și se lumină. O, da, efectiv se lumină. Copiii sunt transparenți, nu știu să se prefacă. Aceasta este cauza marilor lor suferințe. Băiatul chior, cu nume nespus de caraghios, strălucea de bucurie văzând-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
femei vulgare - și asta chiar dacă n-ar fi trebuit, Maja o aflase. Probabil că o dusese În patul lui și pe nevasta agentului Buonocore. — Nu ai răspuns la invitație, nu Îl trimiți? o Întrebă Camilla pe blondă. Emma căscă ochii surprinsă. — Să-l trimit unde? — La Palazzo Lancillotti, În via dei Coronari. La petrecere. — Ce petrecere? Întrebă Emma. — Petrecerea mea, explică fetița cu un surâs senin de zână bună. — Am trimis invitațiile acum două săptămâni, am scris RSVP, care Înseamnă repondez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
disperat să convingă vreo patruzeci de casnice, cu idei de stânga, care Își vânduseră deja voturile concurenței, că programul său electoral era unul viabil. — De ce te temi, iubire? spuse. Vreau doar să te văd. Gata, reușise s-o spună. Emma, surprinsă, se prefăcu a nu Înțelege și protestă blând că Îi păsa Într-adevăr dacă el se simțea bine sau nu. Mă bucur că vrei să restabilești niște raporturi omenești, dar trebuie să-mi dai timp să mă obișnuiesc cu gândul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Nu putea să se lase intimidată de ageamiul ăsta. — Am aflat că au fost deja trimise scrisorile de confirmare. Șeful Începu să țăcăne cu pixul pe suprafața de sticlă a biroului. O măsură, sâcâit de Îndrăzneala supusei sale umile. Rămase surprins că era o blondă exemplară. Cam trecută, poate, dar cu siguranță nepotrivită Într-un post de telefonistă În care clienții puteau cel mult să aprecieze timbrul vocal. Confirmă. — Firma a hotărât să ducă mai departe o strategie modernă și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
treziră. Din dulapul haotic, Miria Își luă echipamentul, genunchierele și papucii. Tatăl urmărea un meci de fotbal argentinian În dormitor. — Dorm la Vale, Îi strigă Miria. Mă Întorc mâine la prânz. — Dar la mine nu e loc, o avertiză Valentina surprinsă. — Da’ nu vin, merg cu Paolo la Campodimare. Oricum, mama nu telefonează, o poți păcăli ușor - e o ramolită. — Cine-i Paolo? Întrebă Valentina, apoi intrară În baie Împreună. Zgomotul pe care Îl face o virgină când urinează e diferit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
fac un piercing pe care mama ta nici nu-l va observa. Îl vede doar iubitul tău. — N-am iubit, spuse Valentina. — Te cred! râse Miria. Dacă ești chioară... N-ai văzut cum se uită la tine? — Cine? exclamă Valentina surprinsă. — Îți place? E ultimul model, spuse Axel Întinzându-i o bucățică de metal care semăna cu un ac Îndoit. Costă o sută de mii de lire. Valentina Îl luă În mână, fără să știe ce-ar putea face cu el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
reuși cu greu să-l identifice strângând din ochi. Era mioapă, dar nu mai purta ochelari căci cu ochelari părea nevasta neglijentă a lui Antonio și nu femeia care se amăgea singură că ar fi. Când Îl recunoscu, Îi surâse surprinsă. Un surâs atât de luminos - dezinvolt și În același timp curios de inocent -, Încât Sasha rămase uimit că-i era adresat și Își imagină că-l confundase cu altcineva. De altfel, era Îmbrăcat diferit față de momentele În care trebuia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
ridică brusc și privi Împrejur, și pentru că nu erau decât clienți și ospătari, Îngenunche și Încercă să se ascundă după statura masivă a profesorului și vasul care conținea un buchet de flori din plastic. — S-a Întâmplat ceva? Întrebă Sasha surprins. — Mă privește? Întrebă ea În șoaptă, agățându-se de el. Sasha se trezi prins Între măsuță și perete, cu părul ei răvășit peste mâinile lui, În timp ce fața ei era neliniștitor de aproape de nasturii blugilor săi. Cine? Întrebă stânjenit. Avu impresia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
că era În stare să-l Înfrunte, să-l neutralizeze și să o apere. Spuse că avea sentimentul că nu o putea lăsa singură. Adică avea datoria morală de a preveni ceva ce i se putea Întâmpla. Emma Își spuse surprinsă: ce gentil este, vrea să-și piardă tot timpul acesta cu mine, iar eu nici măcar nu-i sunt simpatică. — Am lăsat mașina În parcarea din strada Veneto. Dumneavoastră unde locuiți? o Întrebă. — Imaginați-vă una dintre acele periferii despre care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
o musculatură abia schițată. Fetița lui. Când Valentina Înscria câte un punct, Antonio țâșnea În picioare lângă balustradă, aplauda, gesticula și striga numele ei, care din cauza acusticii proaste răsuna Îndelung sub bolțile sălii. Prima dată Valentina se Întorsese spre public, surprinsă. Cum În tribune nu erau mai mult de cincizeci de spectatori, Îl observase imediat pe Antonio, care se ivea dintr-un grup de studenți de la Virgilio și de prieteni de pe zidurile din Piața Dante - poate că printre ei era și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
dureros de mult, nu reuși s-o privească. — Mă aștepți? Fac un duș și În cinci minute mă Întorc. — Nu, spuse Antonio. Ai să faci acasă. — Acasă? se minună Valentina. — Rămâi cu mine până duminică, spuse Antonio. Valentina Îl scrută surprinsă. — Începe prin a te gândi ce vrei să faci În seara asta. Trebuie să fie o seară specială. — O, tati! exclamă Valentina. Hotărăște tu, mi-e indiferent. Apoi Îi trecu prin fața ochilor chipul mamei, fața aceea obosită și Îngândurată pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
spuse că era În centru, dincolo de Vechiul Guvern. Era un local mic, jumătate disco-bar, jumătate sală de concerte, se lansaseră aici grupuri care apoi Își făcuseră un nume, și era o atmosferă plăcută, avea să-i placă. — Cânți? spuse Sasha surprins. Valentina nu mi-a spus niciodată. — Știu, spuse Emma ridicând din umeri. Totuși, de fiecare dată când urca pe scenă, strângea ochii orbiți de lumini și căuta În penumbra meselor, fără vreo speranță reală, sperând ca profesorul să fie așezat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
insistase să meargă la Billy Elliot, dar nu mai rula nicăieri, iar pe afișul lipit pe ușa barului nu reușiră să-l găsească nici măcar În reluare. — Ce fel de filme vezi cu mama? Întrebă Antonio. Valentina și Kevin se priviră surprinși. O pomenise. Ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat. Atunci Înseamnă că Într-adevăr ceva s-a schimbat. — Mama nu mă duce niciodată la cinema, constată Kevin, deja pregătit să o renege, pentru ca tati să nu-și dezlipească mâna de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
gloată, ridicându-se pe vârful picioarelor pentru a-l vedea. De câteva ori trăsese de mânecă pe câte un băiat cu părul lung și aspru, stil rasta, și de tot atâtea ori câte un chip străin se Întorcea spre ea surprins. Îi semănau toți. Erau ca el. Tribul lui. Iar ea n-avea nici o treabă aici. Își dădea perfect seama că pare ridicolă, cu părul aranjat de Michael, cu rochița de Prada și cu poșetuța din piele atârnată pe braț, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Vreau să mă trezesc mâine și să merg Înainte, așa cum am făcut Întotdeauna. Se ridică brusc În picioare. — Te rog, Îi spuse lui Meri, dacă-l Întâlnești pe Aris, să nu-i spui că m-ai văzut. Meri o privi surprinsă. Maja Își Îndreptă fusta - pe mătase se agățaseră frunze de rozmarin și coji de cartofi. Își luă poșeta. În curte era puțină lumină, dar știa drumul. Probabil că dacă mergea În jurul clădirii putea să-și găsească mașina fără a mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Le-ai făcut tu? Întrebă Maja, deși cunoștea răspunsul. Zero aprobă. — Când? — În fiecare noapte a acestui an, răspunse el. Nu voiam să plec Înainte de a fi umplut fiecare centimetru al acestui tren. Golul nu vorbește. — Să pleci? Întrebă Maja surprinsă. — Plec la Barcelona. Am nevoie să mă mișc. Roma mă sufocă, Italia mă sufocă. Nu merită. Eu cred că o altă lume este posibilă, dar acum știu că aceea nu va fi aici. — De ce nu mi-ai spus? Întrebă Maja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
duce targa În jos pe scări. Se lipește de zid. Când trece prin fața lui, Își dă seama că pe targă este fata cu părul strâns În coadă de cal. Are o mască de oxigen pe față. — Ce se Întâmplă? Întreabă surprins. — Respiră, strigă reanimatorul fără a se Întoarce. Targa Își continuă drumul, provocând la fiecare treaptă un zgomot metalic. Ambulanța are Încă sirena deschisă. Pare un urlet, un strigăt de ajutor. Ajutor, ajutor, ajutați-mă. Iată, suntem aici. Agentul principal aleargă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227

privirea toate cotloanele și am găsit cufărul maroniu, lăcuit și protejat cu un lacăt auriu. L-am deschis încet și am găsit ceea ce eu credeam că e o carte. Am deschis-o cu emoție și curiozitate și am fost foarte surprinsă să descopăr ca așa zisa carte era de fapt un album. L-am răsfoit filă de filă încercând și parcă reconstituiam copilăria și adolescența bunicii. Dintre toate pozele una mi-a atras atenția în mod special. Era o fotografie foarte

Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
ști. Ce e? confuzia i se citea pe chip, iar ochii verzi se întunecară. Nici nu te cunosc, eu..., m-am întrerupt; bineînțeles că îl cunoșteam, era acel băiat din clasa vecină, acel “râvnit” băiat al școlii. S-shen... Ești puțin surprinsă să mă vezi aici, cu tine, așa i? spuse dezvelindu-și dinții și continuând: Nu sunt aici pentru tine, scumpo! Am răsuflat ușurată, însă după următoarele cuvinte am încremenit: Însă ne vom vedea des. Și se ridică pur și simplu

Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637

violență, de frică, de încântare sau de dezamăgire. M-a trecut un fior, întrebându-mă cum va vrea soarta să fie această noapte pentru mine. Nu era întuneric de tot în cort. Mi-a văzut fața și n-a părut surprins. Respira greu. Mi-a dat jos și restul hainelor, mai întâi pelerina de pe umeri, apoi mi-a desfăcut centura și m-a ajutat să ies din rochii. Eram goală în fața lui. Mama îmi spusese că bărbatul meu doar îmi va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]