3,370 matches
-
huni năvălind în cetate. De aceea vin aici, e ca o turmă în pericol care se strânge în jurul păstorului ei, în jurul episcopului ei. Știu că cetatea, odată ce a ales calea luptei, nu mai poate implora clemența acelor barbari. Scoase un suspin adânc, apoi continuă: — Ei își înalță rugăciunile către Dumnezeu, dar în realitate așteaptă salvarea de la mine. Eu le-am insuflat încredere, i-am încurajat să reziste, să se încreadă în cuvântul lui Etius. Zi de zi, de la amvonul Catedralei sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
eu, nu? — Bineînțeles! — Și atunci, cel mai bun mod de a o face e să folosim cât mai bine forțele pe care le avem la dispoziție. Ai, din întâmplare, un plan de rezervă? Legănându-se pe picioare, Theodoric scoase un suspin răgușit și resemnat: — Nu, admise, planul e bun. Rămâne de văzut dacă voi, în centru, o să rezistați. Rostise ultima frază cu un ton insinuant, privind ironic, pe sub sprâncene, înspre Sangiban. Acesta, firește, mușcă momeala. Chipul, de obicei palid, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
paznicilor de rond și de vocile scăzute ale soldaților adunați în jurul unui bivuac din apropiere. Sebastianus și Metronius schimbară o privire descumpănită, temându-se că Magister, absorbit de preocupările sale ușor de înțeles, uitase de ei. în sfârșit, scoase un suspin adânc și lăsă jos pumnalul; își desfăcu apoi panglica roșie ce îi încingea toracele, ca semn distinctiv al comandantului suprem și, după ce o împături, o puse pe masă. Apoi chemă, printr-un semn, servitorul pentru a-l ajuta să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Bine, o să-l ai pe acest Maliban. Cât despre tine... Se întoarse spre Metronius, care, imediat, instinctiv, se îndreptă din tot trupul, devenind extrem de atent. Magister militum, însă, se întrerupsese. întunecat, părea să ezite. întorcându-se spre hartă, scoase un suspin adânc, punându-și mâinile în șolduri. — Nu avem ce face, spuse, scuturând in cap descumpănit, bagauzii tăi sunt o problemă: nu știu unde să-i pun. Metronius, care, desigur, nu era entuziasmat de comanda care i se încredințase, înțelegea motivele pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sunt aici, Go-Bindan, nu te teme, n-ai de ce să te temi. încet, copila își ridică fața bronzată, pe care aluneca lent o lacrimă. îl privi cu ochii ei mari și umbroși, scăldați în lacrimi, cu buzele întredeschise într-un suspin mut. Fără să-și descleșteze brațele, cu o voce îndurerată, spuse numai atât: — Tu nu trebuie să mori! — Nu, Go-Bindan, eu n-o să mor. Eu... Apucându-l de brațe, îl scutură cu toată forța pe care o avea. — Tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înțelegi? Tu ești un băiat puternic. Ești un alaman, nu? Alamanii sunt oameni puternici. Acum trebuie să ne ajuți. Ajută-ne, da... trebuie să te scăpăm de fierăria asta blestemată și o să vezi pe urmă că... Mai fu un ultim suspin, apoi mâna lui Vitalius căzu în iarbă și puterile îl părăsiră cu totul. Trupul său, până puțin mai înainte încordat în ultima luptă, se relaxă și rămase zăcând nemișcat. în ochii lui Maliban, Sebastianus citi inutilitatea oricărui alt efort. în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în soartă, câteodată-n față Și uitată-n somnul de dimineață, Anii mi s-au dus ca un râs încifrat Și nu știu când mulțimea s-a adunat. VINOVATĂ-N TOATE Trăiesc deseori laolaltă în mine Gânduri rebele și grave suspine Îmi simt sufletul în infernul cel greu Și-l chem mereu pe Dumnezeu. Ajută-mă Doamne, să recunosc Că nu știu pe semeni destul să iubesc Și atinge-mi fruntea atunci când socoți Să mă-drepți, eu știu că vrei și
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
sfărm din piept a mea durere S-o rup și s-o sfâșii în tainică tăcere, Să blestem gelozia, a dragostei oprire, Iubirea aș trăi-o ca pe o nemurire. Prin minte gânduri negre mi se petrec adânc Din inimă suspin și nu vreau să mănânc, Amarul de venin mă doare și m - a-înfrânt Când dragostea-i pierdută e ca un trist mormânt. PENTRU TINE, MAMĂ DRAGĂ Nimic în lume nu-i mai sfânt Ca dragostea ta mamă pe pământ
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Crâșmarul, mic, pipernicit, creț, stătea pe prispă, în vestă, cu picioarele goale în papuci, silabisind Universul cu o voce mai tare decât era nevoie ca să-și ajute înțelegerea prin auz. Din casă veneau valuri de melodie. Cineva, probabil crâșmărița, cînta: "Suspine crude pieptu-mi zdrobește". Desigur că acela care o făcea să suspine atât de crud nu era crâșmarul, impropriu pentru rol chiar și prin natura lui de intelectual, probată (și fortificată) de citirea ziarului enciclopedic. Când apăru și ea, monumentală, brună
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
toate nuvelele indigene), cu o alunică asasină, naturală ori meșteșugită de ea, de strajă lângă narea stângă, cu o umbră fină de cotleți 1 albăstrui lângă urechile cu cercei roșii, am înțeles că avea în adevăr nevoie de toată forța suspinelor ei ca să poată zdrobi un piept atât de oceanic, care lupta triumfător pentru întîietate cu alte farmece ale persoanei ei. 1 Aici: șuvițe de păr. Badea Vasile și caii își împrospătaseră forțele. El în crâșmă, ei la fântână. Acum și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
tău, căruia i-am încredințat alegerea unui cal, a încurcat rău lucrurile. Ce mai, nu-i în stare să deosebească nici măcar culoarea sau sexul unui animal. Cum poate el să se priceapă la cai? Po Lo a scos un adânc suspin de satisfacție. — A ajuns chiar atât de departe? a strigat el. Ah, atunci e de zece mii de ori mai bun decât mine. Nici nu poate fi vorba de o asemuire între noi. Kao nu e preocupat decât de mecanismul spiritual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Sammler continua totodată să primească și mesaje primordiale. Iar mesajul imediat, esențial era că ea, această femeie cu formele ei feminine, sexuale evidențiate de strânsoarea halatului de lână (mai ales mai jos de mijloc, unde era un lucru care stârnea suspinele iubitului), această femeie matură nu trebuia să Îi ceară acum tatălui ei să facă obiectele sublunare remarcabile. În primul rând, el nu Încălecase nici o clipă lumea ca un Colos cu armate și corăbii, lăsând să-i cadă cununi din buzunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că va încerca să intre cu forța. Părea mulțumit să stea afară, rugându-se de ea, iar la începutul săptămânii următoare chiar și apetitul pentru acest spectacol modest i se dusese. Luni, Sheba a așteptat bătăile lui în ușă și suspinele, dar n-au mai venit. Era amuzată de lipsa de stăruință a băiatului și, totodată, cumva jignită. Mai târziu, când deveniseră iubiți, ea îl tachina cu slaba lui performanță de pretendent: — Sigur, erai mort de dragoste, spunea ea. Cinci zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
care stă și se smiorcăie în dormitorul ei sâmbăta seara. N-a mai durat mult. După aproximativ cinci minute, conștiința de sine care apare la cel ce plânge singur a ajuns și la mine. Am început să-mi observ ritmul suspinelor și dungile de umezeală pe care lacrimile mele le lăsau pe blana Portiei. La scurt timp, devotamentul față de propria nefericire a început să scadă și nu m-am mai putut concentra. Până la urmă am deschis televizorul și, o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
m-am dus la ea și am luat-o ușurel în brațe. Corpul Shebei e atât de slăbuț zilele astea, încât ai impresia că o poți rupe. — Hai, am zis, totul e bine. A început să plângă și mai energic. Suspine adânci, zguduitoare. Dar am ținut-o în brațe în continuare, i-am vorbit încet și s-a liniștit îndată. — Ce-o să se aleagă de mine? a întrebat ea iar. Ce-o să se aleagă de mine? — O să fie bine, draga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
în ram de pelin așezată pe doruri și visuri albastre se pogoară printre îndepărtatele astre o lume pierdută între iluzii și fantasme deșarte. Tu care-ți picuri veninul de moarte pe sufletele înstrăinate, oprește-ți amarul, îneacă-l într-un suspin înainte ca speranța să moară înainte ca trecerea ta, prea tare să doară. Ești departe... Dimineața își prelinge, razele de lumină pe trupul înfiorat, al zilei, ploaia de rouă, spală norii de zgură, iar stelele se sting, în infinitul univers
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Când mă pipăi cu fiorul Dezrobit de noi prin fapte? Când ai să mă mai vezi goală, Despletind din păr cunună? Poate-ntr-un apus de soare Sau în asfințit de lună. Cine-ți mai sărută chipul Printre șoapte și suspine Eu sunt vis ce-ți fură chinul, Dezrobindu-te de tine. Cătălina MUNTEANU 3. (Michelangelo) Sub semnul flăcării cuvintelor lui Eliade „nimic nu e departe când iubești”, Cătălina Nicoleta Munteanu își transformă debutul poetic într-o proiecție a unui zbor spiritual
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
meu mă simt condor Semeț peste un pisc de vreme privesc în jos, zăresc trecutul, o pajiște, un verde de smarald. Croiesc cu aripi drumul falnic, destinul îl curbează-n spirală, răscruci cu cedri sunători, ce plâng cu-al lacrimii suspin, privind la frunza lor cuprinsă-n vânt. Un arc de lună se arată, e prins într-un alai de stele jos, creanga magică de cedru. În zborul meu, ca un condor netulburat întind un braț și smulg o rămurea de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
deodată, ne aprindem în plină zi și ardem ca niște torțe în luptă. Într-un tunet deslușesc un adevăr înverșunat. Ciocnindu-se, doi nori fulgeră-n zare și-n barbă mi se înnoadă instantaneu două lacrimi. Nu se mai aude suspinul ci numai hohotul ploii. Eu tot mai cred, că purtați de vântul sălbatic, norii se izbesc să lumineze pământul. Miraj Plănuiam să mergem la Ermitage, iubitule! Voiam să-mi arăți bogăția lumii. Gândurile însă au ajuns înaintea noastră. Știam că
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
privești în ochi fără să ai vreo teamă de toate timpurile tale. Cuvintele mele Îmi fug gândurile așa cum se duc copii la joacă în inimă am partea mea cea mai bună aidoma unui izvor cu apa limpede din al cărui suspin îmi adun mereu sufletul risipit Desfrunzesc copacii a toamnă și lacrimile ploii curg printre cuvintele mele care vin șerpește târându-se prin iarba azurie a sufletului mă adulmecă îmi sar de gât îmi ling rănile și mă înfășoară în cârpe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
TRISTEȚI ANCESTRALE", Editura Docucenter, Bacău 2011. </biography> CUVINTE DESPRE POEZIA D-LUI MARIN VOICU Antuza Antoce Mariana Iași 2012 Am s-adun din timp... Am s-adun din timp orele în mână, Și zile bune și nopțile târzii, Când trec suspine ce nu se-amână, Ca o melodie a toamnei timpurii. Și stele-adun clipind ușor din gene, Ecoul ce sub cerul gol se-ascunde, Și-adorm în patul nopților perene, Ca pe zăpada liniștii profunde. Iar când noaptea cerne șoapta ca
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de cai, dar avea nevoie de un adult care să parieze în locul său.Așa îl cunoaște pe Marcel, un bătrân care fura din buzunare și dăruia vise pe gratis celor doi. El le vorbește de Verona, de un pod al suspinelor pe sub care, dacă treceai sărutându-te într-o gondolă atunci când băteau clopotele la asfințit, urma să rămâi nedespărțit de persoana iubită sau măcar o puteai păstra toată viața în amintiri. Mă uitam la acele scene și pricepeam dintr-o dată că
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
voi și o să vă prindă. În lumina lunii le invidiam trupurile goale ce arătau ca două statui antice. Erau doi adulți în comparație cu mine. „Tu trebuie să mai crești” îmi răsunau în urechi vorbele Sorinei... și atunci am auzit prima oară suspinele Creței care ieșise de sub pătura ei. Bravo Petruș. Ușa de la cameră se izbi la perete. O mână întinsă spre șalter aprinse lumina. Erjika și Petruș abia avuseseră timp să se îmbrace. Creața plângea cu trei rânduri de lacrimi iar pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și care era beat mort. Cel din stînga, un tip solid cu o bărbie puternică, mă sfredeli cu privirea de sus pînă jos, dar nu zise nimic. Poate-mi căuta și el insigna. Cel Îmbrăcat În pufoaică plîngea Înăbușit, cu suspine, strigînd: — Saké! Saké! Hei, tu! Mă aflu printre cei dispăruți, dați În căutare. Nevastă-mea a scris la primărie să fiu găsit neapărat. — Nu-ți mai bate tu capul atîta! spuse cel mai, mic, un individ chel, dar prietenos, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
tuturor năcazurilor și a râvnilor ei; buzele murmurau încet, și ochii priveau neclintiți, mari, înecați într-un văl de suferință, de iertare și de nădejde. Și târziu, în așternut, ghemuindu-se, după ce stânsese lampa, asculta cum trec pe-afară învăluirile, suspinele și glasurile nelămurite ale vântului de început de toamnă; privea un timp la sâmburele de lumină al candelei și la rumeneala de vis și de zori a icoanei; apoi adormea. Iar pe la începutul lui octombrie, într-o sară, Reiza de peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]