5,048 matches
-
și întîmplat. ‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡ Nizamul era numele colectiv al prinților musulmani din provincia indiană Hyderabad. Cuvîntul derivă din limba arabă (Nizam-ul-Mulk) și înseamnă "guvernator al regelui". Alte titluri: maharajah ("mare rege"), rajah ("șef de stat"), rao ("duce suveran"), sirdar ("conte sau baron suveran"), nawab ("guvernator"), takur ("senior din Rajputana"), zaumidir ("senior al unui domeniu ereditar"). Nizamul din Hyderabad purta apelativul de "Alteță Grandissimă" și avea dreptul la 21 de lovituri de tun; ceilalți c. 112 prinți suverani purtau titlul de "Alteță" și aveau
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
duce suveran"), sirdar ("conte sau baron suveran"), nawab ("guvernator"), takur ("senior din Rajputana"), zaumidir ("senior al unui domeniu ereditar"). Nizamul din Hyderabad purta apelativul de "Alteță Grandissimă" și avea dreptul la 21 de lovituri de tun; ceilalți c. 112 prinți suverani purtau titlul de "Alteță" și aveau dreptul la 9 17 lovituri de tun sau deloc (după rang). §§§§§§§§§§§ În 1842, portul Hong Kong este concesionat britanicilor pe vecie. În 1898, prin Convenția de la Peking (Beijing), Hong-Kong va fi reconcesionat pe 99 de
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
guvern. Grecia era alcătuită din cîteva sute de orașe independente, împreună cu teritoriile care le înconjurau. Spre deosebire de Statele Unite ale Americii, Franța, Japonia și alte state moderne, așa-numitele state-națiune sau state naționale care au dominat în mare măsură lumea modernă, statele suverane ale Greciei erau orașe-stat. Cel mai faimos oraș-stat, și în vremurile clasice și mai tîrziu, era Atena. În anul 507 î.H. atenienii au adoptat un sistem de guvernămînt popular care a durat aproape două secole, pînă cînd orașul a
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
față de abuzurile guvernării, precum și ale celor ce o influențează și controlează, doar dacă poți participa pe deplin la stabilirea conduitei guvernării. Prin urmare, concluzionează că "nimic nu poate fi mai dezirabil în final decît admiterea tuturor ca părtași la puterea suverană a statului", adică un guvernămînt democratic. 6 În mod sigur Mill avea dreptate. Dar chiar dacă vă includeți în electoratul unui stat democratic, nu puteți fi sigur că toate interesele dumneavoastră vor fi apărate în mod adecvat; dar dacă sînteți exclus
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
în privința cunoașterii scopurilor pe care o bună guvernare ar trebui să le urmărească și a celor mai bune metode de a atinge acele scopuri; ci și profund dedicați înfăptuirii binelui public, încît li se poate încredința, fără nici un risc, autoritatea suverană de a guverna statul. După cum tocmai am văzut, prima pretenție este extrem de îndoielnică. Dar chiar dacă s-ar demonstra că este justificată, nu ar fi de ajuns să o susțină pe cea de-a doua. Cunoașterea este un lucru, puterea cu
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
utilă; că participarea ar trebui să fie pretutindeni atît de mare pe cît permite gradul general de îmbunătățire a comunității și că nimic nu poate fi mai oportun în cele din urmă decît accesul tuturor la o parte din puterea suverană a statului. Dar, din moment ce într-o comunitate care depășește dimensiunile unui singur orășel nu toți pot participa personal la toate problemele publice, decît într-o foarte mică măsură, se înțelege că tipul ideal de guvernare perfectă trebuie să fie cel
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
său. Opera lui Dimitrie Cantemir poartă pecetea dorinței autorului de a demonstra lumii (1) noblețea și vechimea romană a neamului românesc, (2) a cărui structură de rezistență au constituito moldovenii. Altă trăsătură definitorie a operei cantemiriene o constituie (3) puterea suverană absolută pe care, perpetuând tradiția statului dacic unitar, o continuă romanii, întâi pe teritoriul întregii fostei Dacii, apoi în spațiul extracarpatic și în sudul Dunării, până la retragerea lor sub conducerea regelui Ioan în Ardeal. În sfârșit, față de spargerea unității romanilor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
națională. Superioritatea lui consta în faptul că el reprezenta, metaforic vorbind, întregul etnolingvistic românesc, pe care îl definea ca obiect al unei științe unice: știința română. Tragedia a constat în faptul că unitatea spirituală a românismului, peste care Eminescu era suveran, căzuse deja în mâna specialiștilor unși responsabili pe sectoare: Hasdeu, Xenopol, Maiorescu și atâția alții prin care se instituționalizaseră, devenind științe independente, fațetele fenomenului etnolingvistic românesc. Astfel Eminescu a rămas izolat pe o poziție dominantă, dar neoficială, fapt pentru care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de lacrimi delicioase, care sunt atributul cel mai dulce și exprimarea firească a sensibilității noastre: nostri pars optima sensus. Juvenal, Satira XV. De câte ori nu a fost admirat felul în care strigătele, gemetele, suspinele acționează asupra celorlalți oameni! Acestea sunt hotărârile suverane ale naturii. Dacă Poetul își alătură ei vocea, câtă forță nu va avea ea? Vocea lui îi va învăța pe oameni adevărul acesta important, că făcând răul, ei culeg ce vor semăna, că se rănesc rănindu-l pe altul. Această
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
decât să întrerupă desfășurarea acțiunii sau să o păteze de neverosimil. Louis-Sébastien Mercier citează libertatea temporală pe care și-o arogă Shakespeare. "Shakespeare, scrie el în Noul Examen al tragediei, ne spune într-un mod foarte convingător, că poetul este suveran în modificarea după voie a acțiunii care trebuie să se petreacă fie în mai multe zile, fie în mai multe locuri; că verosimilul va avea atunci de câștigat, și că interesul, fără a mai fi împărțit, va fi mai mare
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
arta de a cânta. Este o artă care cere un antrenament și o tehnică foarte apropiate de virtuozitate. Când un actor, posedând o voce bine antrenată și o tehnică vocală magistrală, își spune textul, sunt complet furat de arta lui suverană. Dacă are ritm, sunt antrenat în mod involuntar de acest ritm și de sunetul cuvintelor sale, sunt profund răscolit. Dacă pătrunde până în străfundul cuvintelor, mă ia cu el în cele mai secrete ascunzișuri ale operei dramaturgului, în același timp și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Și la Arghezi diatriba indirectă este avantajul vădit al alegoriei, menționat cu satisfacție în formule de genul: Pentru că ne găsim în Kuty, putem vorbi pe șleau"49. Mai pregnant însă decât în Cronica fantastică a lui Caragiale, unde ironia este suverană, absurdul devine cheia descifrării satirei la Arghezi: Miniștrii aveau ca datorie să întemeieze simțul de autoritate, purtând fiecare ministru câte un băț cu care aplica fiecărui kut întâlnit, cu motiv sau fără motiv, un cucui în moalele capului căci această
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ternară caragialiană, etalon al unei lumi care se complace în minciună. O rezolvare aparte cunoaște și tipul intelectualului. Gazetarii Rică Venturiano, Edgar Bostandachi, Caracudi, etc. pitorescul pedagog Mariu Chicoș Rostogan, casta "capuținiștilor", etc. sunt surpriși în ipostaze revelatoare ale prostiei suverane. Susținând teza aversiunii lui Caragiale față de personajele sale, Ibrăileanu aducea următoarea lămurire: "Caragiale ura prostia. Dar acest sentiment nu devine la el acea "indignatio" care produce satira, decât atunci când prostia e și pretențioasă, (Prostul dacă nu-i fudul, n-are
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de zguduitorul nihilism axiologic în filosofie și artă, cât și prin alienarea, lipsa de autenticitate și angoasa omului "aruncat în lume" (Heidegger), dar liber și responsabil de un destin ontologic fără sens. Pe acest fundal care-l propulsează atenției, absurdul suveran a constituit, în mod justificat, obiect al investigațiilor filosofice, psihologice și sociologice și a devenit una dintre temele de predilecție ale literaturii, așa cum, în contexte anterioare de criză profundă, melancolia sau spleen-ul au trecut din sfera psihopatologiei în cea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
snobism și pseudocultură. În lucrarea Caragiale sau vârsta modernă a literaturii, Al. Călinescu își asumă răspunderea redactării unui "Dicționar de idei primite", între care celebre au devenit pseudodefinițiile despre "sufragiu universal" ("A!, înțeleg! Bate în ciocoi, unde mănâncă sudoarea poporului suveran" Ipingescu ), despre Republică ("mai întâi și întâi, că dacă e republică nu mai plătește nimenea bir... Al doilea, că fiștecare cetățean ia câte o leafă bună pe lună, toți într-o egalitate" Leonida ), despre lege de moratoriu ("Lege de murături
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
urmașul celui care își pierduse viața în vechea revoltă, se răzvrăti. — Astfel există riscul să nu aflăm dacă vinovat este cel care a turnat otrava sau neștiutorul care a băut-o. El le aminti colegilor că senatorii constituiau un tribunal suveran căruia, potrivit legilor Republicii, nimeni nu-i putea dicta nimic. Împăratul îl privea; nu mai interveni nimeni. Tiberius ieși din aulă. Dar nu avea să uite; toți știau asta. În timp ce se instruia procesul, senatorul Calpurnius Piso fu lăsat cu generozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
încercaseră să recucerească vechea autoritate, prin obstrucții și boicoturi. Uneori se ivea câte un complot, care însă eșua; de fiecare dată, el se transforma în procese dure. Fiindcă geniul lui Augustus reușise să mențină, pe muchie de cuțit, un echilibru suveran cu Senatul, care-l declarase dușman pe Julius Caesar și, în definitiv, îl ucisese. Aceasta fusese arta rafinată care construise, cu pași milimetrici, noua constitutio romană și pusese practic puterea lui personală mai presus de orice lege. Nu-i plăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Odobescu, dar deja nu se mai poate accede, așa că aștept venirea profesorului, spre a mă strecura odată cu plevușca din siajul său. Când, În sfârșit, apare la capătul holului Înțesat de lume, geamurile ușilor zăngănesc și, ca prin farmec, o liniște suverană se instaurează peste vacarmul așteptării Înfrigurate. Profesorul pășește jovial; un mic Napoleon trecând printre rândurile de soldați În stare să se sacrifice imediat, la un singur gest al său. Intrarea În amfiteatru este o primă victorie a sa și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sa esențială la elaborarea și fundamentarea planurilor și programelor de dezvoltare socialistă a țării, la creșterea continuă a nivelului de trai material și spiritual al poporului, la afirmarea tot mai puternică a României În lume ca stat liber, independent și suveran. Mulțumind pentru indicațiile deosebit de prețioase primite din partea secretarului general al partidului, În vederea mai bunei organizări a activității consacrate Înfăptuirii neabătute a hotărârilor Congresului al XIV-lea, membrii Politic Executiv s-au angajat să facă totul, fiecare În domeniul său de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mele dinspre tată. Îl scriu La Raza ca să fac un joc de cuvinte - gust conceptist -, deși Larraza însemnează pășune. Și Jugo nu prea știu ce, dar nu ce însemnează jugo în spaniolă. U. Jugo de la Raza se plictisește în chip suveran - și ce mai plictis cel al unui suveran! - din cauză că nu mai trăiește decât în sine însuși, în bietul său eu de sub istorie, în omul trist care nu s-a făcut roman. Și tocmai de-aceea îi plac romanele. Îi plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vizită aici, la penitenciar, chiar cu puțin Înainte s-o șteargă; i-am oferit nu mai puțin de un exemplar din viperina broșură care a inundat Capitala Federală și localitățile suburbane, al cărei autor s-a acoperit de cel mai suveran ridicol, la adăpostul măștii anonimatului și În fața cenotafului Încă deschis, denunțând nu știu bine ce absurde coincidențe Între romanul lui Ricardo și Sfânta Viceregină de Pemán, operă pe care mentorii săi literari, Eliseo Requena și Mario Bonfanti, i-au ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
omiterea, de-a lungul pledoariei, a numelui celui apărat, ca și a oricărei referiri la titlurile contestate și la cronologia operelor care i-au servit de model. Numeroși copoi literari au optat pentru concluzia că atari escamotări se datorau unei suverane delicateți; dată fiind rămânerea În urmă a epocii, nici măcar cel mai ager dintre ei nu și-a dat seama că era vorba de prima zvâcnire a unei noi estetici. Ea s-a pretat tratamentului in extenso În poemele din Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
perfecține, ar vrea să se exileze chiar din acesta. Dar ce trup ar oferi sufletului său azil? Abia acum știu cît de plin e universul de refugiați din trupuri putrede. Cît de stupidă e dorința de a părăsi cînd prostia suverană face din cel ce gîndește un perpetuu exilat în propria lui țară!... Dar și de mine, scriitorul V., e tînărul nemulțumit. Candid dar intransigent, nu realizează că omul în genere e o ființă amfoterică. El e cel ce întrebă și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
prin pădure, fiindcă nu mai face distincție Între fluturii veninoși, beți cuc, și păsările cu trompă atîrnate de crăci. Iată că vine și Anatol Codru, cu o poezie de excepție, fiind scrisă În Moldova. „Pe munți / Țepoase-n ambiția lor suverană / Cresc ierbile, bărbile, daco-romane.” Deși corect ar fi trebuit scris bărburile, ierburile daco-romane, ele cresc Într-adevăr la munte, unde e frig iar frizerii fac spleen. Și dacă tot veni vorba de sex, să spun că mai nou guvernul vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ornicelor sunt vii. Liniștea devine insuportabilă. Deschide ușa-fereastră către respirația egal agitată a orașului care continuă să trăiască la fel ca înainte, indiferent la orice spectacol, la orice dramă personală, exaltare, dispariție, cataclism, așa cum se cuvine să fie un oraș suveran și copleșitor. Dar nici indiferența respirației continue în fața agitației de dinăuntru și nici vederea orașului colcăitor nu-i mai aduc liniștea. Încât acum stă privindu-și imaginea din oglinda venețiană, nevăzându-și chipul, ci privind dincolo de el, la toate câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]