7,731 matches
-
de regele Ungariei și atestat documentar între 1103-1111" trebuie analizat în contextul politic și instituțional European în care "încercările de înlocuire a instituțiilor existente", deci voivod și voievodat ar fi eșuat și nu ar fi fost consecința propriilor încercări de suveranitate. Ce se întâmpla în "lumea germană", la care se face referire? Dorea regalitatea maghiară modelul german al perioadei, sau nu? Sau modelul principatului le era defavorabil, eforturile regalității meghiare fiind de aceea îndreptate sprea reașezarea instituției voievodului ca demnitate administrativă
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Boemia până în Ungaria. Ostsieldung a constituit mai ales o mare mutație demografică, economică și socială și nu expansiunea statului german. Dar această mutație demografică atinge, fără îndoială, Transilvania 712. Aici ar putea fi resimțit "modelul german", cât și în întărirea suveranităților princiare, laice și ecleziastice. În timpul lui Henric al V-lea (1106-1125) a avut loc acest proces de teritorializare al "ducatelor etnice" în principate laice și ecleziastice și, în consecință, diminuarea puterii imperiale. Suveranitățile princiare care se constituiau se vor opune
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
resimțit "modelul german", cât și în întărirea suveranităților princiare, laice și ecleziastice. În timpul lui Henric al V-lea (1106-1125) a avut loc acest proces de teritorializare al "ducatelor etnice" în principate laice și ecleziastice și, în consecință, diminuarea puterii imperiale. Suveranitățile princiare care se constituiau se vor opune puterii împăratului atât ca "reprezentante ale țării" în cadrul dualismului constituțional creat, cât și prin intermediul propriilor Adunări reprezentative de stări. Perioada corespunde atestării documentare a principelui Mercurius (1111) și ulterior acestuia, într-o perioadă
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
se poate explica instituția guvernatorului, în perioada autonomiei succesorale din istoria Principatului Transilvaniei. În virtutea Diplomei Leopoldine, veritabil act constituțional din 1691, guvernatorul era asimilat cu "voievodul din timpurile de mai înainte" și ar fi trebuit să dispună de o reală suveranitate. Dispoziția Diplomei leopoldine este ambiguă în privința menținerii instituției și a principiului de liberă alegere a guvernatorului, în special în ceea ce privește asimilarea acestuia cu voievodul din "timpurile de mai înainte". Este o prevedere confuză care a permis, cum de altfel era și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Reducerea atributelor suverane, în realizarea supremației stărilor, își găsește explicația în condițiile (pacta conventa) cuprinse de jurământul de credință depus de principe cu prilejul înscăunării 755. El se intitula "domn din mila lui Dumnezeu" (dei gratia)756, suport al afirmării suveranității, care îi asigura prerogative largi. Principele se bucura de dreptul de inițiativă (propositiones) și convoca Dieta (comitia), fixând locul și data întrunirii. După votarea de către Dietă a proiectelor de legi, principii le sancționau dându-le valoare juridică, întărindu-le cu
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
paza hotarelor acorda largi drepturi principelui, obligat "să propună sfaturilor natura nevoilor acelor timpuri și împreună cu ei să delibereze"762. Îndeplinirea acestor prerogative, pe o bază constituțională solidă, i-au ridicat autoritatea, iar principatul se situa la rangul unei depline suveranități. După organizarea Principatului Transilvaniei ca provincie a Imperiului habsburgic, instituția principelui a suportat o serie de modificări. Dieta nu a mai ales în această demnitate nici un nobil din Transilvania, cu excepția lui Francisc Rákóczi al II-lea (la 7 iulie 1704
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Année, Nouvelle série, Tome IV, No 3-4, 1946, Paris, pp. 225-258. Bertrand, Louis, Histoire d'Espagne, Fayard, Paris, (sine anno). Berstein, S., Milza, P., Istoria Europei, 3, "State și identități europene (secolul XIV-1815)", Institutul European, 1998. Bertrand, de Jouvenel, Despre suveranitate, Paris, 1955. Betts, R. Reginald, La société dans l'Europe centrale et dans l'Europe orientale. Son développement vers la fin du moyen âge, în RHC, XXVIe Année, 1948, nr.1-2, Nouvelle Série, Tome VI, Paris, 1948, pp. 167-183. Bichicean
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
de Orania și Maria a II-a, regimul constituțional se va consolida, iar relațiile monarhiei cu Parlamentul vor căpăta aspectul de echilibru stabil, de colaborare. Modelul monarhiei constituționale (temperată) indică faptul că, teoretic, regele rămâne suveran, dar își poate exercita suveranitatea numai în Parlament. Monarhia parlamentară înlocuia definitiv monarhia absolută. În acest sens, a se vedea: Gh. Bichicean, Introducere în Istoria modernă universală, Edit. Universității "Petru Maior", Tg. Mureș, 2008, pp. 76-78, 84-85. 8 Pentru amănunte: Helen Maud Cam, The International
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
op. cit., p. 191. 39 Apud Gh. I. Brătianu, op. cit., p. 14. 40 Ibidem. 41 Florentina Căzan, op. cit., p. 146. 42 A se vedea și Gh. Bichicean, Congregațiile generale în Transilvania voievodală, C.H.Beck, București, 2008, pp. 17-27 (Congregațiile). 43 Cu privire la suveranitate: Bertrand de Jouvenel, Despre suveranitate, Paris, 1955, passim; Gh. Bichicean, Bazele științei politice, Edit. Burg, Sibiu, 2009, pp. 126-138; Idem, Separația puterilor în stat evoluția unui principiu, în vol. "Uniunea europeană. Impact și consecințe", Tg. Mureș, 2006, pp. 11-26. 44
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Gh. I. Brătianu, op. cit., p. 14. 40 Ibidem. 41 Florentina Căzan, op. cit., p. 146. 42 A se vedea și Gh. Bichicean, Congregațiile generale în Transilvania voievodală, C.H.Beck, București, 2008, pp. 17-27 (Congregațiile). 43 Cu privire la suveranitate: Bertrand de Jouvenel, Despre suveranitate, Paris, 1955, passim; Gh. Bichicean, Bazele științei politice, Edit. Burg, Sibiu, 2009, pp. 126-138; Idem, Separația puterilor în stat evoluția unui principiu, în vol. "Uniunea europeană. Impact și consecințe", Tg. Mureș, 2006, pp. 11-26. 44 M. Senellart, op. cit., p. 18
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
nu este o ființă separată care duce o bătălie pentru resurse cu semenii și cu lumea vie în general. Mișcarea necesară de irosire ce caracterizează materia vie îl animă și pe el și nu i se poate opune. Mai mult, suveranitatea lui în cadrul lumii vii îl identifică cu această mișcare, îl predestinează consumării inutile. Chiar dacă el neagă, pătruns de conștiința unei necesități, considerîndu-se veșnic un nevoiaș lipsit de resurse, aceasta nu schimbă cu nimic mișcarea generală a energiei. Ea nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
mondială în întregul ei. S-au structurat și diferite subsisteme, cu autoreglare, care îndeplinesc funcții specifice. Oricum, guvernele naționale își văd amputată serios capacitatea de a formula și fundamenta politici economice proprii. Se produce astfel o devoluție de putere și suveranitate națională, care este recuperată la nivel internațional și la nivel regional. Transnaționaliștii sau hiperglobaliștii (Kenichi Ohmae, Joseph Nye, Robert Keohane, Karl Kaiser, Paul Taylor, James Rosenau, David Korten, Peter Drucker ș.a.) consideră că guvernele naționale sunt uzate moral, iar inițiativa
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
imposibil, chiar și pentru S.U.A., să ucidă sau să ocupe toți adversarii"... Ultimele evoluții din Afganistan și Irak, însoțite de presiunile exercitate asupra Iranului, Siriei și altor țări, par să consacre impunerea în practica relațiilor internaționale a conceptului cardinal de "suveranitate condiționată". În principiu, statele rămîn suverane; de facto, această suveranitate devine iluzorie atunci cînd elitele puterii dintr-un loc sau altul fac rabat de la regulile democrației, dețin arme ce nu sunt îngăduite tuturor sau, mai grav, întrețin relații cu rețele
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
toți adversarii"... Ultimele evoluții din Afganistan și Irak, însoțite de presiunile exercitate asupra Iranului, Siriei și altor țări, par să consacre impunerea în practica relațiilor internaționale a conceptului cardinal de "suveranitate condiționată". În principiu, statele rămîn suverane; de facto, această suveranitate devine iluzorie atunci cînd elitele puterii dintr-un loc sau altul fac rabat de la regulile democrației, dețin arme ce nu sunt îngăduite tuturor sau, mai grav, întrețin relații cu rețele teroriste. Se încearcă impunerea hotărîtă (cel puțin președintele Bush vrea
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Se încearcă impunerea hotărîtă (cel puțin președintele Bush vrea să pară foarte hotărît), cu forța, a unei păci universale (pax americana, pentru răutăcioși), care se poate dovedi o utopie la fel de periculoasă ca și cea a jihad-ului islamic, bunăoară. Doctrina suveranității condiționate poate să apară ca reflexul, inevitabil subiectiv, al mesianismului neoconservator american sau, mai larg, liberal-occidental, față cu fundamentalismul islamist, în special cu cel arab. Astfel se poate explica aprecierea lui Paul Wolfowitz, potrivit căruia povestea cu armele de distrugere
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
unde mai este societatea deschisă a lui Karl Popper? Aceasta se definește ca o societate fără dogme impuse de instanțe superioare, cu atît mai puțin exterioare, în care indivizii sunt liberi să se autodetermine. Deci, ei stabilesc regulile, în deplină suveranitate. E tot mai limpede că o astfel de societate devine iluzorie, chiar acasă la promotorii săi cei mai fervenți. Fundamentaliștii, de orice coloratură ar fi, constituie mișcări politico-religioase tot mai îndepărtate de idealul societății deschise, căreia îi reproșează autismul generat
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
a identificării cu omenirea ca întreg, a cosmopolitismului. În acest sens, spre pildă, Amy Gutmann, de la Princeton University, susține că "cea dintîi fidelitate a americanilor nu trebuie să fie pentru Statele Unite sau altă comunitate politică suverană", ci pentru "umanismul democratic". Suveranitatea națională trebuie să facă loc "suveranității individuale" și "comunității mondiale a ființelor umane." Naționalismul și patriotismul sunt înfierate ca "forțe ale răului" oriunde în lume, în timp ce excepționalismul american promite realizarea "națiunii universale", prin răspîndirea, chiar și forțată, a valorilor americane
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
a cosmopolitismului. În acest sens, spre pildă, Amy Gutmann, de la Princeton University, susține că "cea dintîi fidelitate a americanilor nu trebuie să fie pentru Statele Unite sau altă comunitate politică suverană", ci pentru "umanismul democratic". Suveranitatea națională trebuie să facă loc "suveranității individuale" și "comunității mondiale a ființelor umane." Naționalismul și patriotismul sunt înfierate ca "forțe ale răului" oriunde în lume, în timp ce excepționalismul american promite realizarea "națiunii universale", prin răspîndirea, chiar și forțată, a valorilor americane în alte societăți. În opinia actualei
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
noii dezordini mondiale, ale managementului alianței, ale globalizării și ale democrației hegemonice. Pro-american convins, aceasta nu înseamnă că vocea sa nu se manifestă critic la adresa politicii americane actuale, ba dimpotrivă. Ideea sa fundamentală este că puterea Americii bazată pe afirmarea suveranității naționale nu mai e o garanție pentru stabilitatea globală. În același timp, politica externă americană încurajează în comunitatea internațională unele tendințe ce diluează suveranitatea națională. Pledoaria sa, care străbate cartea ca un fir roșu, este pentru configurarea graduală a unor
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
la adresa politicii americane actuale, ba dimpotrivă. Ideea sa fundamentală este că puterea Americii bazată pe afirmarea suveranității naționale nu mai e o garanție pentru stabilitatea globală. În același timp, politica externă americană încurajează în comunitatea internațională unele tendințe ce diluează suveranitatea națională. Pledoaria sa, care străbate cartea ca un fir roșu, este pentru configurarea graduală a unor relații internaționale bazate pe "interese împărtășite" (o formulă foarte fericită, după părerea mea), alternativa însem-nînd haos și insecuritate. La începutul acestui secol, puterea militară
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
cărți ce trag îngrijorate semnale de alarmă privind o nouă hegemonie germană în Europa 24. Germania a sărbătorit recent, cu multă decență și demnitate, 18 ani de la redobîndirea, fără sînge și fără lacrimi, a unității sale naționale și a deplinei suveranități de stat. Berlinul a redevenit, după jumătate de secol, capitala Germaniei reunificate. În discursul rostit cu ocazia festivităților respective, cancelarul Gerhard Schröder spunea că: "Mutarea la Berlin ne aduce înapoi, la istoria noastră, adică pe pămîntul celor două dictaturi (...). În
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Este ușor de sesizat rolul istoric pe care și-l reasumă Germania, "patria politică a Noului Centru", cum o considera Schröder. Renaște pangermanismul? Germania se crede destinată să domine lumea, cel puțin de pe vremea Sfîntului Imperiu Romano-German, care încarna ideea suveranității universale, idee primitivă, răspîndită în întreaga lume. Chiar dacă respectivul imperiu s-a prăbușit, forma ideologică corespondentă a subzistat la poporul german. Oricît de integrată ar fi țara sa, germanul se simte mai întîi german și, numai traversînd această calitate, se
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
nostalgic după puterea sa apusă. Dar Rusia joacă tare și popularitatea lui Putin crește. Cresc și ambițiile rusești. Rusia vrea poziții de egalitate cu mai marii planetei și mai multă influență. Se face mare tapaj pe tema independenței și a suveranității, se denunță hegemonia occidentală, reclamîndu-se o nouă ordine internațională, mai justă, mai favorabilă noilor puteri, al căror avocat Moscova se pretinde. Foarte rapid, Rusia și-a rambursat datoriile externe, după care începe "ambiția grandorii". Ministrul de Externe Serghei Lavrov spunea
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
banilor rezultați din corupție, trafic de droguri, de arme etc., din evaziune fiscală mai ales, în condiții de maximă securitate. Astfel, crima internațională își poate recicla și mări profiturile. Într-adevăr, justiția, poliția și codul de procedură penală țin de suveranitatea cantoanelor, iar evaziunea fiscală nu este, ca pretutindeni în lume, un delict penal, ci administrativ. În plus, Elveția practică libera convertibilitate a monedelor, este neutră politic și are bancheri extrem de competenți. Aceasta permite infiltrarea sistematică a pieței financiare elvețiene cu
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
e o aluzie la acest fapt), a tragediei americane de la World Trade Center (ca simbol morbid al debutului unei noi ere, descinsă din recuzita butaforică a "milenariștilor" apocaliptici, eră prezumtiv sîngeroasă) și a începutului războiului irakian (ca premisă a dispariției suveranității Angliei în politica internațională). Ele accentuează starea de "final", de "sfîrșit al istoriei", pe care Coe o acreditează la un nivel subliminal. Decepțiile și nostalgiile vieții nu reprezintă apanajul prin excelență al individului supus timpului, ci și fenomenalități istorice, răsfrînte
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]