2,448 matches
-
o realitate politică, în condițiile în care liberalii radicali conduc jocul. Fiecare etapă a angajării în război trezește puternice opoziții: încrederea în ruși nu există, există în schimb teama de lașitatea țăranilor epuizați de conflict, anarhia atinge frontierele; bande de tîlhari sînt semnalate în Muntenia și chiar la frontiera moldavă, radicalii pretinzînd că aceste bande sînt formate din unguri. În sfîrșit, războiul pare a întări fraternitatea româno-rusă. Marele duce Nicolae întocmește lista ostașilor români cărora le este destinat cutare ori cutare
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
campanie a avut drept sursă de inspirație o campanie britanică purtată în timpul Primului Război Mondial și repetată de Statele Unite cînd au intrat în război, campanie ce insista asupra ideii de "violarea granițelor Belgiei" și care îi înfățișa pe germani ca pe niște tîlhari și ucigași de copii nevinovați, acuzații care mai tîrziu s-au dovedit a fi false. Imaginea demonică a lui Hussein și a irakienilor a jucat un rol important, deoarece dacă aceștia reprezentau răul la fel cum Hitler și naziștii l-
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
nebuniei, în "Elogiul... rațiunii"! Cei foarte tineri sînt scutiți de asemenea anomalii (deși, slavă Domnului, dau peste alte anomalii). Anecdotic vorbind, un director de teatru era să fie schimbat deoarece de ziua de naștere a Tovarășului a programat premiera piesei Tîlharul! Cînd i s-a atras atenția asupra gafei, a "îndreptat-o" propunînd Comedie cu olteni! Unul dintre cele mai mari spectacole a fost scos doar după trei reprezentații, chipurile la cererea oamenilor muncii, publicată-n Scînteia! (e vorba de Revizorul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ziua dumneavoastră o știu, că văzurăți că în fiecare an "poc!", o felicitare de la mine!... Lasă tîmpeniile! Mă interesează ce prezintă teatrul dumitale de Ziua Tovarășului... Tovarășe secretar, aici stăm bine: taman pe 27 avem o premieră cu titlu adecvat TÎLHARUL. Omul partidului, înlemni: în prima secundă, se gîndi la ăi de-ascultă. Apoi, îl privi lung pe Jenel, să vadă dacă e prost ori se face. Deduse că nu se făcea. Cum să joci, mă, TÎLHARUL în cea mai importantă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
premieră cu titlu adecvat TÎLHARUL. Omul partidului, înlemni: în prima secundă, se gîndi la ăi de-ascultă. Apoi, îl privi lung pe Jenel, să vadă dacă e prost ori se face. Deduse că nu se făcea. Cum să joci, mă, TÎLHARUL în cea mai importantă zi a celui mai iubit fiu al poporului?!... Ptiu! Acu' înțelesei! Înțelesei acu'!...Pot zice unii răutăcioși ce se țin de mucalele că e fo' aluzie!... Da, aveți dreptate, poate e mai bine să înlocuim spectacolul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
dar el nu scotea o vorbă și încasa palmele fără să crâncească. Într-o zi însă prinse din zbor o conversație. Geronimo le spunea prietenilor lui: Nu prea mai există câini pe-aici, nici măcar cei ai ciobanilor. O bandă de tâlhari omoară orice animal ce îi iese-n cale și vinde carnea. S-a reclamat faptul ăsta poterei militare? Ăia nu văd și nu aud, dacă li se dă partea lor. Giandomenico îi mărturisi totul lui don Terentio. Știam totul, fiul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
orice eventualitate. Trebuia neapărat să treacă pe la Gassendi 56, era o scrisoare și pentru el. O luă spre Aix-eu-Province. Drumul se îngusta în vreme ce, de o parte și de alta, vegetația devenea tot mai deasă. S-ar putea să dea peste tâlhari? Ce-ar putea să-i facă, n-avea la el nici aur și nici bani. Gândindu-se la toate astea, înainta destul de liniștit, întorcând capul jur împrejur și fixând priveliștea. Nu voia să-i scape niciun amănunt, călătoria aceea era
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o singură credință”. Ciclul „axiomelor” cuprinde sentințe construite în jurul unor concepte, noțiuni abstracte și principii științifice, prin intermediul cărora omul poate să se autodefinească în raport cu propriul eu și cu lumea. „Ispitele” au ca punct de reper interioritatea, chintesența sufletească a poetului („tâlhar de visuri blonde-n azururi veșnic bete”), în timp ce „aforismele” îl definesc ca pe un personaj straniu, „sclavul fanteziei și demiurgul slovei”. Studiile Sfidarea paradoxului (1998) și Universul paradoxurilor (1999) sunt o introducere în paradoxism, în ceea ce V. consideră a fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290458_a_291787]
-
de apărare-ofensivă violentă, neomițând denunțarea explicită și nonviolentă a comportamentului fals și nedrept al cărturarilor și fariseilor. Atitudinea acestora este descrisă în textul lui Marcu (14, 48-49), unde fariseii și cărturarii erau mustrați cu asprime de către Cristos: Ca la un tâlhar ați ieșit cu săbii și toiege, ca să mă prindeți. În fiecare zi eram la voi în templu, învățând, și nu m-ați prins. Dar acestea sunt ca să se împlinească Scripturile. Intervenția lui Isus de a vindeca urechea slujitorului trebuie înțeleasă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
între flăcări și a pierit; condamnarea lui Isis care a învârtit o roată cu picioarele și mâinile legate (mimări nemiloase); reamintirea faptei consulului Mucius Scaevola (174 a.Chr.) care și-a pus mâinile pe jar încins și pedepsirea lui Laureolus, tâlharul celebru de la începutul Imperiului, care a fost răstignit (mimări istorice). În fața lipsei de pudoare și a cruzimii acestora, Tertulian (155-230), cu un simț de îngrozire și ironie, exclamă: Celelalte feluri de desfrâu se practică pentru plăcerile voastre, spre dezonorarea zeilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
împins de curaj sau îmblânzit de bunătate, s-a transformat în distrugătorul necioplit, așa cum soldatul dorește starea agricultorului neștiutor, plugarul pe cea a pedestrașilor, păstorul pe cea a cavalerilor, dușmanul barbar pe cea a locuitorilor. Dacă în mijlocul lor nu lipseau tâlharii și prădătorii, cu certitudine erau printre oamenii simpli și creștini. Informația este confirmată de prezența unor dezertori printre aceștia, pe atunci în plină eficiență chiar și printre soldații creștini, din cele mai diverse motive. Maximian a poruncit masacrarea multora dintre
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
grijă să Încuie ușa. Pentru că este convins că toți sunt hoți ca el.) Cine Învață de la altul e hoț cinstit. Pentru că prin aceasta nu-l deposedează de un bun, ci, dimpotrivă, Îi sporește autoritatea intelectuală sau morală.) O sută de tâlhari nu pot despuia un om gol. Justețea unui adevăr, noblețea unui act generos sunt realități ce nu pot fi compromise, oricâte calomnii ar fi Îndreptate asupra lor.) De hoții din casă nu te poți feri. Pentru că niciodată nu te ferești
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ascunse, resentimentele față de alții sau moravurile: „Vinul nu păstrează secretele și nici un respectă promisiunile”; „Cel cuprins de băutură nu știe ce-i iese din gură”; „Fie omul cât de bun, vinul Îl face nebun”; „Bețivul se Învață cu beția, și tâlharul cu hoția”; „Vinul, țuica cui Îi place n-are cu ce să se Îmbrace” etc.) A intrat vulpea În sac. Faptul că lacomul de lăcomie piere este consemnat și În proverbele: „Musca când Își vâră tot capul În miere, acolo
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
la un moment dat, tendința de a se subestima Își acordă implicit o șansă de dezvoltare psihică pentru viitor. Cel care, dimpotrivă, se supraestimează, considerându-se chiar infailibil, Își Îngrădește prin Însuși acest fapt posibilitatea de dezvoltare psihică.) „Iar dacă tâlharul cel bun e primul care sosește În rai - Înaintea proorocilor, patriarhilor și drepților Vechiului Testament -, poate că o datorează nu numai cutremurătoarei lui convertiri, ci și faptului că a fost coleg de suferință cu Domnul. Căci una e să stai
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
la picioarele crucii și să suferi, oricât de sincer și de sfâșietor, și alta e să fii pe cruce. Durerea altuia nu e a ta, e a lui, ți-o Însușești numai printr-un proces ideator, nu prin simțire. Numai tâlharul cel bun simte la fel ca Domnul.” (N. Steinhardt) Durerea care a trecut devine plăcere. (Succesul obținut transformă În plăcere oboseala efortului depus, așa cum nașterea pruncului transformă În lacrimi de bucurie chinurile nașterii Îndurate de mamă. Sunt cunoscute cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de a ne mustra, atunci când facem fapte rele, sau de a ne bucura, atunci când facem fapte bune; numai o astfel de conștiință poate produce revelații și Îndreptări spectaculoase de sine, uneori de ultim moment, asemănătoare, de exemplu, celor realizate de tâlharul răstignit pe cruce, alături de Iisus, care și-a recunoscut nemernicia existenței sale În ultima clipă și a cerut cu umilință iertare Domnului). Μ Oricât am dori să fim de independenți, nu putem evita totuși situația de a fi exponenți ai
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
aude înțepând bocancii/ și trecând prin piepturile celor șase". Poemul asimilează structura blestemului ce are, de-altfel, în literatura noastră, o străveche tradiție: "brațele-i ca vreascurile codrilor să se usuce,/ pașii să-i rămână nemișcați ce lemnele,/ numele între tâlhari să i se lase". În "Cariatida", așa cum spune Ion Pop, în "Poezia unei generații", este propusă, în "ultimă instanță", o lecție, demonstrație de reabilitare a unor motive poetice compromise de o viziune simplificat idilică și superficial anecdotică a multor poeme
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de aramă poveri de lămâie,/ cu trupu-n nisip, presărat pe sahare întinse/ și cu ochii înnebuniți de sete după fiecare lămâie.// Aș fi adăpat cămilele cocoșate și hâde/ undeva într-o oază mai mică decât o banană,/ sau între dune, tâlhar, aș fi jefuit călătorii/ și aș fi râs văzând pe banala fată Morgana.//(...) Aș fi avut friguri, degerături și scorbut/ și aș fi împușcat reni cu praștii moderne de foc./ Puteam completa cu licheni tot herbarul/ și de toate aureolele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în casa pădurarului Ivan; dar adoarme în trăsură, pentru că nevasta pădurarului se trudea să nască în casă. Aude cum vine îngerul la fereastră și întreabă dacă s-a născut copilul, "că de se năștea în ceasul acesta era să fie tâlharul tâlharilor." A doua oară, îngerul zice "că are să fie bețiv". A treia oară se naște copilul și îngerul îi menește băiatului "să fie împăratul împăraților", "să bată pe toți craii" și atâta lume "să taie, că n-are să rămâie decât
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
casa pădurarului Ivan; dar adoarme în trăsură, pentru că nevasta pădurarului se trudea să nască în casă. Aude cum vine îngerul la fereastră și întreabă dacă s-a născut copilul, "că de se năștea în ceasul acesta era să fie tâlharul tâlharilor." A doua oară, îngerul zice "că are să fie bețiv". A treia oară se naște copilul și îngerul îi menește băiatului "să fie împăratul împăraților", "să bată pe toți craii" și atâta lume "să taie, că n-are să rămâie decât piatră
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
implica o stagnare completă a elanului vital, stagnare a cărei consecință nu ar însemna doar "moartea sufletului", ci și moartea vieții somatice. Posibilitatea renașterii esențiale, chiar și în ultima clipă a vieții (dovadă a subzistenței elanului sublimant) este reprezentată de tîlharul crucificat o dată cu Iisus. Trecerile de la pervers la sublim se pot manifesta într-un moment decisiv mai ales în fața unei situații catastrofale sau prin transformarea bruscă a unor valorificări perverse în valorificări sublime pregătite îndelung de supraviețuirea elanului sub forma unor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Vorba fără rost), relevă un înțelept din speța celor dotați cu harul formulărilor gnomice: „Dac-am înșira tot ce nu face și nu este omul cinstit, am cădea peste portretul mincinosului, al măsluitorului, al iscoadei, al defăimătorului, al fariseului, al tâlharului, al vânătorului de frate. Și le-am găsi vrednice de interes și pline de culoare. Așa suntem făcuți, Dumnezeu să ne ierte.” La numeroasele articole de specialitate publicate de-a lungul anilor se adaugă o foarte bogată activitate de traducător
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
populate de ființe invizibile, acționând în secret pentru binele sau pentru distrugerea umanității. Agresorii necunoscuți pot fi reuniți sub genericul «bandit». Banditul este pus la stâlpul infamiei de către societate, deoarece amenință ordinea prestabilită. Astfel, toate visele în care apar bandiți (tâlhari, hoți, violatori și chiar asasini) vorbesc de pulsiuni respinse, refulate, puse la stâlpul infamiei de către psihic, întrucât amenință echilibrul persoanei sau conștiința sa morală. Natura și modalitățile de agresare sunt la rândul lor semnificative. Ele precizează mai mult scopul decât
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
o „societate literară” menită să sporească numărul traducerilor în limba română. El însuși traduce, în același an, o povestire moralizatoare a lui Chr. von Schmid, Istoria tânărului Enric de Aizenfels sau Modul cum învață un copil răpit din leagăn de către tâlhari a cunoaște pe Dumnezeu. Au urmat numeroase tălmăciri publicate în „Albina românească” timp de aproape opt ani și, câteodată, și în „Icoana lumei”. C. se îndreaptă cu precădere către scriitori obscuri ori mediocri, pe care nu totdeauna îi menționează. Rareori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286316_a_287645]
-
Constantinopoli, Iași, 1844; Soldatul prujitor, Iași, 1846; Plăieșul logofăt mare, Iași, 1876; ed. (Amore e giustizia), tr. Cornelia Codrescu, Napoli, 1878. Traduceri: Chr. von Schmid, Istoria tânărului Enric de Aizenfels sau Modul cum învață un copil răpit din leagăn de către tâlhari a cunoaște pe Dumnezeu, Iași, 1838; Contesa Dash, Mihail Cantemir, moldovanul, Iași, 1851; [Autor neidentificat], Zamfira. Solitarul, Iași, 1852; Harriet Beecher Stowe, Coliba lui Moșu Toma sau Viața negrilor în sudul Statelor Unite din America, I-II, pref. M. Kogălniceanu, Iași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286316_a_287645]