6,881 matches
-
slujesc La porți, în lumi fără simțire, Voi lectura cum e fi resc Poeme pentru nemurire. CĂLĂTORIND Călătorind în altă lume Pe cărărui necunoscute Voi tipări gânduri postume Despre-ntâmplări neprevăzute. Călătorind fără popasuri Spre stelele îndepărtate Am să ascult tăcute glasuri Șoptite spre eternitate. Călătorind spre universul Cu astrele nemaivăzute Neiertător va fi demersul Judecăților rezolute. Călătorind spre infinitul De unde s-a născut pământul Voi căuta meteoritul Care-mi va găzdui cuvântul ULTIMUL DRUM C-un prieten bun, prea mulți
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
Marian încercă din nou pe cale rațională să-l determine pe Andrei să nu o alunge pe sora lui, însă totul fu în zadar. După un timp Monica și Marian ieșiră indignați din casă și porniră la vale pe stradă foarte tăcuți și abătuți. Mergeau fără să-și spună nici un cuvânt. La jumătatea străzii pustii, în lumina acelei frumoase dimineți de aprilie, Monica se opri și îi spuse fratelui ei: „Hai înapoi să-i vorbești tu încă odată lui Andrei, vreau să
ÎN LUMINA UNEI DIMINEȚI DE APRILIE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359963_a_361292]
-
Acasa > Poezie > Cantec > PE MALUL TĂCUTULUI OLT Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 290 din 17 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului POEM DE AL.FLORIN ȚENE Pe malul tăcutului Olt Râul trecea pe lângă mine cu gleznele lui de nisip Tăinuind o doină între stâncile
PE MALUL TĂCUTULUI OLT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359579_a_360908]
-
alburiu al scoarței, Cuprinde-mi răgazul, acoperă-mi rana Mângăie-mi sufletul înmărmurit Și alb și negru, precum marmura. Acoperă-mi gândul până-n adânc Din violetul pătat de soare, Doar vise eterne dă-mi... Din lacrima fructelor să bem Si din tăcuta lor savoare , Mesteacănule, dă-mi cugetare ... Referință Bibliografică: Mesteacănule, dă-mi cugetare / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 256, Anul I, 13 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
MESTEACĂNULE, DĂ-MI CUGETARE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359611_a_360940]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > CÂND AM SĂ-ÎNVĂȚ SĂ SCRIU ... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 257 din 14 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Simt cum te doare timpul peste tăcute gânduri, Cum cauți regăsirea, prin vechile-amintiri. Singurătatea nopții, din nelipsite rânduri, Te strânge precum zidul pe Ana-n mânăstiri. Nici ochii nu mai au din lacrima-ți tăcută. A liniștii tăcere mai rău ca timpul doare... Pierdută-n voia sorții
CÂND AM SĂ-ÎNVĂŢ SĂ SCRIU ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359637_a_360966]
-
14 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Simt cum te doare timpul peste tăcute gânduri, Cum cauți regăsirea, prin vechile-amintiri. Singurătatea nopții, din nelipsite rânduri, Te strânge precum zidul pe Ana-n mânăstiri. Nici ochii nu mai au din lacrima-ți tăcută. A liniștii tăcere mai rău ca timpul doare... Pierdută-n voia sorții pe-o cale neștiută, Cu gândul la o vorbă, un rând, o dezmierdare. Când am să-învăț să scriu, am să-ți întind cărare, S-aștern pe ea petale
CÂND AM SĂ-ÎNVĂŢ SĂ SCRIU ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359637_a_360966]
-
Cu gândul la o vorbă, un rând, o dezmierdare. Când am să-învăț să scriu, am să-ți întind cărare, S-aștern pe ea petale... poemele iubirii. Nici eu n-am să mai simt cum neiubirea doare, Nici tu, în nopți tăcute, durerea despărțirii. Referință Bibliografică: Când am să-învăț să scriu ... Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 257, Anul I, 14 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marin Bunget : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CÂND AM SĂ-ÎNVĂŢ SĂ SCRIU ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359637_a_360966]
-
susținut, totuși avocata s-a remarcat prin vehemență și cunoașterea chichițelor procedurale. Mișu asculta pledoaria ei cu gândul plecat departe. Nu se putea concentra asupra dezbaterilor de acolo. Aștepta nerăbdător să treacă ziua. A revenit la birou la fel de îngândurat și tăcut. Avocatul Cenușe era prea ocupat ca să-l bage în seamă cu ironiile sale, iar Ramona rămăsese de vorbă cu clientul său în fața clădirii judecătoriei. A răsfoit și el câteva hârtii ce așteptau pe masa de lucru, doar pentru a avea
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
rămas pentru totdeauna bântuită de fantasma oșteanului neîntors de la război. Dar dacă te ei după gura lumii, peste ani, din când în când, pe ulița satului în care-și avea gospodărie miroslăveșteanul de demult dispărut, un bătrân căldărar, singur și tăcut, purtând, doar ca pretext, vreun cazan sau vreun ceaun în spinare, zăbovea prin preajma unei case anume și arunca priviri ascunse și încețoșate de lacrimi, amare în loc de sărate, peste gardul acelei gospodării. Altădată, doi căldărari mai tineri, în timp ce reparau stricăciunile metalice
FANTASMA SOLDATULUI NEÎNTORS DE LA RĂZBOI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359725_a_361054]
-
foame. Într-o peșteră adâncă și încăpătoare, din apropierea palatului Iernii, se adunaseră mulți oameni, femei, copii și bătrâni cu ce mai reușiseră să mai aducă din gospodării. Făcuseră un foc mare și stăteau în jurul lui ca să se încălzească. Se priveau tăcuți și îngândurați. - Se vede că așa ne-a fost scris! murmură o femeie. - Trebuie să fie o scăpare! oftă încrâncenat soțul ei. - Există o scăpare, măi, oameni buni! se auzi, abia șoptit și tărăgănat, glasul unui bătrân înfofolit într-o
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
prima excursie organizată de el. Miercuri dimineața, la 6,30, am plecat, două autocare, spre Stamora Moravița. Drumul trece prin Jebel, satul meu natal. Am avut o dureroasă strângere de inimă în dreptul străzii mele. A treia casă de pe stânga, stătea tăcută, cu obloanele lăsate, în așteptarea zilelor de vacanță, când o vom umple de povești iar, eu și sora-mea (una mai guralivă decât cealaltă!). Vom da căni de pomana morților nostri, cu colac, bănuț și flori la toartă (în Joia
ÎN PACEA SERII DE APRIL de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 462 din 06 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359129_a_360458]
-
Își duce zborul dincolo de noapte, Când oamenii de oameni sunt uitați, Pierdut parfum al piersicilor coapte. Visul nopților târzii Nu lasă cu mine clipă, nu am ce să-i mai ofer Tot ce-a fost a mers cu tine în tăcute veșnicii, M-am obișnuit cu viața și parfumu-i efemer, Restul este praf de stele spulberat în galaxii. Nu-mi împrumuta surâsul păstrat în fotografii Chipul găsit în oglindă este doar o amintire Rece cum este privirea ochilor rămași puștii, Lăcrimând
GHEORGHE UNGUREANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 481 din 25 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359203_a_360532]
-
peretele umed igrasia îmi pătrunde în oase mirosul îmi răscolește stomacul neputința îmi înfige unghiile în carne femeia strigă în continuare săriți mă omoară nebunul mă omoară săriți dar nu sare nimeni ușile firave adăpostesc alte frici stau încleștate și tăcute și se holbează cu ochii negri ai vizoarelor la nebunia generală dincolo de lemnul mort respirații întretăiate șușoteli ochi fixați pe monoclu profesorul pensionar de la cinci își coboară anevoie gunoiul îmi aruncă o privire neputincioasă ridică din umeri așezându-și mai
BL.15, SC.A, ET3 de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359242_a_360571]
-
-i instabil, Iar ploile prăfoase și acide. Mă-mpleticesc absent printre păcate; Eu port încărcătura mare a lor Din rugăciunile abandonate, De când am aflat că și părinții mor. Să le fi dat în plus vreo câțiva ani, Când, doar privesc tăcuți aduși de spate, Lor ce-au exersat o viață de spartani, Plătind și neputințe imputate. Însă mormântul lor se tot închide, Trăserăm malul de ud pământ pe ei. Strugurii au rămas tot aguride Și tăceri îi înfășoară în bordei. Respiră
COPIL, COPIL... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359257_a_360586]
-
an și ceva și a fost în clasă cu fratele meu Constantin. N-am legat prietenie niciodată. Mai degrabă am fost prietnă cu Leana și cu Voica, surorile care au urmat-o ca vârstă. Chița era o fire foarte ciudată. Tăcută, discretă, aproape misterioasă. Și-a ținut căsnicia și pe Arsene al ei și aproape nimeni nu-i călca pragul. Nu știam de ce. Acum, în preajma trecerii pe tărâmul cel fără de umbre, Chița a dezvăluit fraților și surorilor ei, totul. A avut
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345188_a_346517]
-
trăda-o pentru nimic în lume. Carina ni se încurcă printre picioare. CrisLi o ridică și ea ne prinde cu brațele pe după gît, pe amîndoi, strivindu-ne într-o îmbrățișare pătimașă. Familia noastră. Dincolo de noi este lumea, cu freamătul ei tăcut, dar nouă nu ne mai pasă de nimic în acele clipe, noi sîntem, pentru o fracțiune de secundă, eterni. CrisLi respiră adînc. Ce miresme, zice ea. Miresmele florilor, ale fînului și ale poamelor de pădure. Vîntul adie lin prin frunzele
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
2012 Toate Articolele Autorului BĂTRÂNI... Am rămas doar, Două străchini de lut, Ciobite de vreme, Mușcate de timp, Una arsă și neagră, Din transilvanul Corund, Cealaltă albă, Cumpărată demult. Avem fețe brăzdate, De plugul anilor mulți, Smochine uscate, Ochii martori tăcuți. Vocile ne sunt, Sugrumate, De amintirea, Anilor trecuți. *** TĂCEREA Tăcerea nu e De aur Plăcută nu e, Căci nimeni Nu spune, Ce frumos, A tăcut. Referință Bibliografică: Bătrâni... / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 415, Anul II, 19
BĂTRÂNI... de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345232_a_346561]
-
iubire și ura Dar eu mai sperăm să existe o clipă În care și cerul să fie senin O pană de înger i-a căzut din aripa Mai dulce că vinul botezat cu venin Și-apoi, alta clipă se stinge tăcută Cînd zidul de piatră se spulberă-n vi nt De-aceea și îngerii vor bea cucuta Lăsîndu-și speranța-ngropată-n cuvînt ! Referință Bibliografica: UN FULG DE ZĂPADĂ / Cristina Lila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 415, Anul ÎI, 19 februarie 2012. Drepturi
UN FULG DE ZAPADA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345237_a_346566]
-
mai cumpere din vini... Și pe brațe-or plânge plopii, ca-ntr-un vers nevinovat Ghiocei vor face umbră cu miresme de copil Ploi spăla-vor umbra morții de cenușă și păcat Nopțile-și vor plânge norii într-un dans tăcut, subtil... Și în pumni voi aduna, amintirile albastre Firul ierbii-și va-ngropa un oftat de dor și doare Frunze ruginii vor cerne iar tăcerile sihastre Și pe pat de toamne reci mă voi pierde-n calendare... Vor umbla bezmetici
DE DINCOLO de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345241_a_346570]
-
înfrumusețează locul, așa cum și femeia trebuie să o facă. Apoi, o floare este prin definiție ceva fără voință proprie, spre deosebire de orice altceva, un animal, o gâză sau un copac - o pui unde stă, în vază, pe birou, la butonieră. E tăcută, fragilă, pasivă și frumoasă, la fel ca femeia perfectă din capul multora. Și, într-un final, florile se ofilesc, la fel ca femeile - nu am auzit de expresia bărbat ofilit, dar despre femeile trecute se spune mereu că sunt ofilite
Mulțumesc pentru flori, scumpule! Fiice, neveste și amante sau cum se cultivă femeia-floare de 8 martie () [Corola-blog/BlogPost/338682_a_340011]
-
fiicele lor, bărbații își doresc să fie tați de femei independente, puternice și cu principii, atractivitatea fiind prea puțin importantă. Numai că e foarte greu să crești o femeie independentă, când modelul din familie e acela de nevastă grijulie și tăcută. Ei bine, nici de 8 martie, nici în altă zi a anului nu vreau să fiu tratată ca o floare. Din experiență, știu că nu e ușor, pentru că societatea în care am crescut ne spune că o femeie, mai ales
Mulțumesc pentru flori, scumpule! Fiice, neveste și amante sau cum se cultivă femeia-floare de 8 martie () [Corola-blog/BlogPost/338682_a_340011]
-
din snop. Iar eu începeam deja să fac parte din mănunchi, un biciclist ici, un biciclist colo, iaca, punem de-o grămadă. Așa am început să observ că nu sunt singură, că sunt foarte mulți alții care au un prieten tăcut, tovarăș de drum cu două roți. Și am prins curaj. O duceam pe Lupita peste tot, îi arătam orașul, iar ea se năpustea cu viteza nebună a zefirului pe de-a dreapta automobilelor în mișcare. Așa suntem și acum, despărțite doar
Cea mai frumoasă bicicletă din lume () [Corola-blog/BlogPost/338698_a_340027]
-
din toate rănile provocate României de nedreptățile istoriei, in concreto de „străini mișiei”, de „șarlatanii trădători de țară”, de „popoare din Imperiul Ipocrit”, de „hoardele nebune”, de „Guvernele de crime vinovate”. Poetul nu își iartă nici compatrioții care îi votează „tăcuți și fără rost/ Pe veneticii aleși din afară” și care se ploconesc „străinilor solemn”, renunțând „la glie și trecut”. Artistul ne mai astâmpără durerea receptată cu câteva versuri foarte frumoase dedicate unei poete anonime (Nu-i prea târziu) și cu
STARPRESS 2017 de FLORIN T ROMAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340219_a_341548]
-
-l furi, Ce mai e iarna fără de troian ? Și fără nea, ce cade în noian, Cât oare ai putea să mai înduri ?’’ Doar tu mai ești în stare să m-ajuți, Dar vino fără vânturi, fără ploi, Cu strălucirea ochilor tăcuți Și când vom fi alături, amândoi, În brațe să mă iei, să mă săruți Și să ne luăm zăpezile-napoi. GERUL Am regăsit zăpezile pierdute Și viscolul ce urlă și ce geme De-acum nu mai avem de ce ne teme
12 SONETE DE IARNA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340326_a_341655]
-
luăm zăpezile-napoi. GERUL Am regăsit zăpezile pierdute Și viscolul ce urlă și ce geme De-acum nu mai avem de ce ne teme, Că vor veni și clipele știute, Pe care le-ascunsesem în poeme, Dar le citeai pe buzele tăcute, Care-ar fi vrut și gura să-ți sărute Și ochii mari, o vreme și-nc-o vreme. Deși capitulăm, învinși de iarnă, De oastea ei, condusă tot de gerul Ce va-ngheța și aeru-n povarnă, Numai pe noi nu poate, efemerul
12 SONETE DE IARNA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340326_a_341655]