5,450 matches
-
Daruri. Și așa de evidentă era această legătură dintre apartenența la Biserică și împărtășanie, încât într-un text liturgic timpuriu găsim alungarea înaintea sfințirii a acelora "care nu se pot împărtăși cu aceste Taine dumnezeiești". Este limpede că oricât de tainică și de complicată, a devenit mai târziu această înțelegere și trăire inițială a împărtășaniei ea nu a fost niciodată înlăturată, rămânând pentru totdeauna norma esențială a Bisericii. Ar trebui sa ne întrebăm, deci, nu ceea ce presupune această regulă, ci ce
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341755_a_343084]
-
cu mine”. O astfel de comunicare realizează o deschidere reală spre noi posibilități, alternative și opțiuni, până la adâncul incomunicabil din noi. În al doilea rând, esența cunoașterii o constituie contemplația: o știință a iubirii. Ea nu este altceva decât o tainică, liniștită și plină de iubire cufundare în Dumnezeu, a cărui lumină și căldură pătrunde sufletul de dragoste. Prin contemplație descoperi și cunoști lucrul esențial al ființei umane: să iubești cu toată puterea ta și cu toată ființa ta, să te
DIMENSIUNEA SPIRITUALĂ A CUNOAŞTERII ŞI COMUNICĂRII de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341883_a_343212]
-
garduri mai încolo, se uita mai demult în jur, studiind orice mișcare care i-ar fi putut aduce vreun folos. Vrăbiile își reluară ciripitul pe lângă răzlogul de gard căzut. Când toate spiritele intrară în făgașul lor, de sub cerdacul casei ieși tainic, circumspect, popândăul Șoratra arătându-și lumii comicii incisivi, lungi, galbeni. Luă aspectul unui ghișeftar respectat la ușa prăvăliei sale, cu burtica lui maro, grasă, și cu urechile larg deschise. - Chiț! Chiț Hei, vrăbiuțelor! - Ciup! Ciup! Ce-i cu tine Șoratra
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
EMINESCU Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Eminescu a pus în lacrimile mele nostalgia, visul și iubirea. Mi-a dat fiorul unicei clipe ce naște în versuri nemurirea. E un tainic demiurg de stele, Luceafăr în galaxia de poeme. Doar Eminescu-i poetul nepereche flacăra ce arde în pieptul de român, poezia sa în rime nu e deloc veche cum spune acum orice nebun... El a ars intens pe altarul strămoșesc
DOAR EMINESCU de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341920_a_343249]
-
al antitezei.[1] Imaginarul s-a născut din întuneric, dar el nu a putut fi văzut acolo, pentru a-l înălța spre lumină, decât de cel inițiat în ale imaginației și care a dat valoare umbrelor petrecătoare de nevoi sumbre, tainice și devoratoare de idei. Întunericul nu face decât să înspăimânte profanul și să-l facă să îngenuncheze neluminii, pentru că purul și umbra sunt doar două componente care definesc existența imaginației literatului, poet sau prozator, în drumul pe care îl parcurge
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
brăzdat de energii ce pot schimba cu ajutorul celor două viziuni, deusian și luciferic, esența cuvântului. Cuvântul fiind idee, ideea Dumnezeu. Poezia și proza sunt elemente angelice când spiritul cunoaște în totalitatea lui esența creației, desăvârșirea ei ca deslușire nedeslușită în tainica sferă a imaginației, idei în devenire în care imaginarul joacă pueril conștiința. Umbra este dublul entității în obscur, te însoțește și se tulbură când deviațiile energetice ale corpului întâlnesc opusul magnetic al altor energii. Divinul tresaltă cu neînțelegerile, tainicele ascunzișuri
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
în tainica sferă a imaginației, idei în devenire în care imaginarul joacă pueril conștiința. Umbra este dublul entității în obscur, te însoțește și se tulbură când deviațiile energetice ale corpului întâlnesc opusul magnetic al altor energii. Divinul tresaltă cu neînțelegerile, tainicele ascunzișuri ale memoriei în perpetua mișcare a dansului angelic al ideilor. Arta este o îndeletnicire dăruită de puterea celestă celui născut să fie artist, amnarul dându-i puterea de a lumina obscurul însă nu a-l dezvălui în fața profanului pentru că
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
sfâr-șitul anului, ochii ei albaștri aveau să se limpezească deplin. Ce fericire mai mare putea să-i umple sufletul decât aceea de a vedea, după atâția ani de întuneric, toate minunățiile munților care-i împrejmuiau satul, pădurile lor nesfârșite și tainice sau poienile decupate parcă din rai? De atunci, n-a trecut nici o zi în care Constantina să nu-i mulțumească lui Dumnezeu pentru miracolul ăsta neprețuit care i-a luminat viața. A trecut multă vreme de când s-au întâmplat toate
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
să se roage. O făcea și până atunci, dar sporadic și fără prea mare convingere. De data asta, o spaimă nelămurită, poate spaima de moar-te, dădea parcă ghes sufletului său să se lase cuprins de o fericire nebănuită și tainică atunci când se ruga și îi vorbea lui Dumnezeu. Apoi, ușor, ușor, a început să renunțe la tratamentul medical și să bea infuzii cu ceai de păducel. Iar când se întâmpla ca tensiunea să o ia din nou razna, spunea numaidecât
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
întoarse spre cei din cameră și observă că toți priveau dincolo de ferestre spre raza de soare care părea o suliță ieșind dintre nori. Chiar în acele momente cei aflați pe Golgota vedeau chipul învățătorului Iisus din Nazaret scăldat într-o tainică lumină. Era prima rază de soare de după întunecare ieșită prin spărtura norilor și care înainte de a cădea pe pământ lumina fața celui care atârna inert, pe cruce. Părea un apus, însă de fapt era încă zi. Privind tabloul ce se
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
ușă, Am străbătut întreg Universul Căutându-te printre galaxii. Sufletul meu a pășit Pe misterioasele cărări ale iubirii. El mi-a descoperit comorile Ascunse-n cămările inimii tale. Dragostea mi-a fost călăuză, Prin vieți m-a tot purtat Către tainicul tărâm Al bucuriilor și durerilor omenești. Te-am regăsit, suflet-pereche, În labirintul lumii... Din care se înalță cântec de harpă Ce vibrează magic în inima mea. Mă scufund în abisul mării Cu bucuria culegătorului De a răpi adâncului Desăvârșita perlă
FATA MORGANA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342303_a_343632]
-
a desluși faptele care marchează existența fiecărui om. Și pentru că sunt atâtea alte idei care nu formează riduri pe frunte, iar fiorii inimii sunt calzi și luminoși, în capitolul " Rânduri izvorâte din adâncul inimii" sunt și încercări de a surprinde tainice pulsații ale sufletului la întâlnirea cu plaiurile natale, cu satul - matca ființeală - despre care am scris uneori folosind cuvinte vechi, evocatoare, dar cu iubire nouă, mereu reîmprospătată printr-o neîntreruptă legătură de suflet. M-am apropiat cu dragoste și respect
LILIACUL ÎNFLORIT LA POARTA ÎNSERĂRII (CUVÂNT ÎNAINTE) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342278_a_343607]
-
râvnite Vor fi izbânda-ți vie, iar tu, seninătate! NOSTALGIE Azi m-a luat de mână nostalgia Pe drumul lin ce duce la izvoare Vegheați de timp, un timp fără hotare Sublimi fiori își cântă simfonia. În ochi-fântâni și-un tainic șir de șoapte Din liniștea țesută Sus de astre Cu amintiri sculptate-n zări albastre Nostalgică visare-n miez de noapte. Privesc tăcută azi spre mândrul loc Revăd tărâm sălbatic - paradisul Când nostalgia-mbracă-n pace visul Crâmpei de viață
FLORILEGIU HIBERNAL (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342309_a_343638]
-
ieri. CĂLĂTORESC CU DOR Pe ulița copilăriei călătoresc cu dorul iar Într-o trăsură fermecată, cu murgul alb la trap, pe drum Cu timpul cel hoinar pe valea cea dulce-a anilor de-acum Și picături de veșnicie în preajmă tainic îmi răsar. Mă-ntâmpină aceeași urmă din clipele de-altădat' Aceeași casă călduroasă scăldată-n frumuseți divine Chipul măicuței ce-l lumină cu străluciri diamantine Când mă strecor sfios pe ușă cu gândul fără de păcat. O inimă mereu flămândă, cu jar
FLORILEGIU HIBERNAL (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342309_a_343638]
-
era și ea prin oraș. Da, problema era serioasă... nepotul... Da, din păcate era ceva grav, foarte grav. Vocea Angelei ezită o clipă, apoi cuvântul porni, smucindu-se cu furia unei sălbăticiuni până atunci priponite și ascunse într-un loc tainic. Ca și zumzetul unui bondar ce dă roată geamului și se aude mai întâi încet, apoi tot mai tare și mai tare, de parcă ființa ce îl produce, pe măsură ce se apropie își mărește dimensiunea, cuvântul crescu în intensitate și se zdrobi
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
acelor clipe de neuitat, a căror valoare nu am știut-o prețui niciunul prea mult, la acei ani, dar care ar putea, într-o viață viitoare, să ne fie înțelepciunea necesară începerii unei noi povești, la fel de frumoasă și cu același tainic mesaj de început: ,,A fost odată, ca... niciodată! Căci, dacă n-ar fi, nu s-ar povesti!...”» Maricuța MANCIUC-TOMA Madrid 8 Martie 2013 Referință Bibliografică: Maricuța MANCIUC-TOMA - ESTE GREU SĂ TRĂIEȘTI, DAR SĂ ȘTII CĂ E GREU SĂ ȘI MORI
ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI ! de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342260_a_343589]
-
imn asemenea celui din zilele creației. Dumnezeu invită pe cel asemenea Lui să-și urmărească destinul, acela de a fi împreună lucrător cu Dumnezeu, de a-și pune propria semnătură sub cea a Maestrului, de a încălzi, prin iubire, rațiunile tainice ale lucrurilor, dezvăluindu-le și determinându-le să se reunifice în Dumnezeu: ( Planul Său) să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-Și uni iarăși într-unul, în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri și cele de pe pământ
NU NE SIMŢIM RĂNIŢI CÂND PRIVIM SPINII UNUI TRANDAFIR de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342429_a_343758]
-
și să se transforme în fuior de lumină..., dezvăluindu-și omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu(1Petru 3:4), singurul în stare să capteze susurul tainic al lucrurilor. Te lași provocat de doruri și nerăbdări, de căutări loiale, care te propulsează pe verticala veșniciei. Recenta-ți descoperită identitate, totala disponibilitate față de lumină este ceea ce te obligă, iată, să pui întrebări...întrebări despre viață și moarte, unei
NU NE SIMŢIM RĂNIŢI CÂND PRIVIM SPINII UNUI TRANDAFIR de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342429_a_343758]
-
anul 1961, în comună Ceplenița din județul Iași, primind la botez numele de Mihai. A urmat cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț în perioada anilor 1979-1984, și ale Institutului Teologic de Grad Universitar din București, între anii 1985-1989. Urmând chemării tainice a lui Dumnezeu, după terminarea studiilor, a îmbrățișat viața monahală, parcurgând diferitele etape ale nevoințelor și rânduielilor călugărești, după cum urmează: la data de 1 iulie 1989 a fost închinoviat la Mănăstirea Putna, în data de 7 septembrie 1989 a fost
INTERVIU CU PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT MELCHISEDEC VELNIC – STAREŢUL MĂNĂSTIRII PUTNA, DESPRE MULŢI ROMÂNI CARE S-AU APROPIAT DE DUMNEZEU ÎN ACESTE VREMURI GRELE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/342369_a_343698]
-
fie prin contemplare în spațiul intim al cugetării individuale, fie prin rezonanța sufletului meu la scrierile marilor descoperitori de taine, mă găsesc în fața unei iminente nevoi de a mă refugia de prigoana propriei mele descoperiri: neputința. Adâncimea prăpastiei dintre tânjirea tainică a spiritului și micimea coliviei tridimensionale a adâncit în relieful sufletului meu albia fluviului de cântec și de plângere și a marcat curenți noi, independenți de furtunile exterioare, curenți ai unei alte fațete de cuprindere a ceea ce se vede și
KELOWNA, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 4 din 04 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342485_a_343814]
-
aripii, apoi aripile și pasărea dintre ele... Zborul este cu totul altceva. Îmi pare că, așa cum nu poți vorbi despre originile veșniciei, nu poți vorbi nici despre originile zborului. Aici este impasul care nu poate fi depășit decât prin contemplarea tainică a inimii. Formulele matematice, înaltele aventuri ale spiritului analitic, teoriile cele mai sofisticate menite să descifreze universul, puterea de pătrundere a visului sau chiar a dorului, toate acestea devin unelte cu totul nepotrivite în cea mai înaltă aventură a spiritului
KELOWNA, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 4 din 04 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342485_a_343814]
-
exprimarea coerentă a frazelor construite din cuvinte ,ce au o logică și coerență în trasmiterea gândului,ci prin ascultarea lor,prin capacitatea de „a-se-lăsa-supus”(Unterwegs zur Sprache-Pfullingen,Gunter Neske Verlag,1965,p.255), poate acesta recepționa tensiunea abisală unde încolțește tainic sensul;atunci când exprimarea acceptă pietatea solemnă a spusei tăcute se deschid granițile spațiului sacru al Ființei care îngăduie percepției umane să intre către arhe ,către origini, să-și înțeleagă „nedeslușitul rost al Firii”(Rilke), sau, să străpungă ca un fulger
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
-ȚI SCRIU ACUMA SURÂZÂND Autor: Paula Diana Handra Publicat în: Ediția nr. 1870 din 13 februarie 2016 Toate Articolele Autorului PE O LACRIMĂ USCATĂ-ȚI SCRIU ACUMA SURÂZÂND Azi, ți-am scris, bunică dragă, „carte”, pe a ta adresă Mesaj tainic în cuvinte plăsmuite-n miez de noapte O să mi te liniștească, o să-ți fie recompensă N-am putut s-ajung la tine, rătăcitu-m-am prin șoapte. Inima mi-e curcubeu și ți-am picurat culoare Ca să-ți țină loc și cald
PE O LACRIMĂ USCATĂ-ȚI SCRIU ACUMA SURÂZÂND de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342615_a_343944]
-
speră - poate dezamăgi și ceea ce se uită - poate să doară și încă foarte tare. O carte cu o efervescență livrescă aparte, demnă de luat în seamă. Alexandru Cvitenco, un suflet pentru care scrisul a devenit rațiunea ființei sale, o legătură tainică și singulară cu viața însăși, cu amintirea căreia îi atribuie rostuiri speciale, așa după cum Franz Grillparzer spunea: Amintirea este trandafir din aceeași tulpină cu realitatea, dar fără spini... (GHEORGHE A. STROIA) ***2. IONEL ILIE * București: GÂNDURI, FRĂMÂNTĂRI, SPERANȚE (versuri, A5
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 7 DECEMBRIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342604_a_343933]
-
Ți-l ating pe spații mici, Este cea mai dulce floare, Ce în palmă-mi lasă,milioane de furnici. # Îți iubesc mersul șarmant Pare că valsează-n spațiu, Eu par simplu figurant, Am în ochi adănc nesațiu. # Mă-nfiori șoptindu-mi tainic, Dragi cuvinte de alin, Încăt simt adănc și karmic, Tot ce ai tu cristalin. # Te iubesc de-ți văd defecte, Chiar mă simt că-s cineva Cănd le văd așa perfecte , Parcă sunt la cinema. # Îți iubesc fața ovală, Cu
DECLARAŢIE DE DRAGOSTE de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342639_a_343968]