2,444 matches
-
unui dialog sincer, chiar asupra istoriei României, desfigurată ani de-a rândul chiar de academicieni și „mari profesori”. Iulie Cu Birgitta (Trotzig), la restaurantul Li-Fong, povestindu-i despre vizita în România, despre „șocul luminii” avut pe aeroport, despre căldura și tandrețea prietenilor mei din tinerețe. Chiar și despre ambasadorul suedez, plin de înțelegere și chiar compasiune pentru greaua situație în care se găsește România, căutându-și dreptul ei legitim de a intra în viața europeană, după anii distrugători de după Cortina de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mi-a spus serios că modul cel mai simplu de a-ți lua viața e de a pune o pungă de plastic pe cap: oxigenul e primul care pleacă, și după el vine moartea cea dulce! I-am zâmbit cu tandrețe, cât de mult m-am gândit eu însămi la un procedeu simplu de a ieși din timp, fără să le aduc celor rămași vreo imagine însângerată a marii „ieșiri”. Mai ales în vremea când trăiam în România mă gândeam des
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
umărul meu când scriu, să mă ciupească de urechi, și când mănânc orezul meu, mândră și ascetică precum un samurai, să se așeze pe furculița mea de argint, cu mâner de sidef (dăruită de draga mea Inger Johansson), cu atâta tandrețe și filozofie cum nici un iubit n-a fost în stare să fie. Nuvelele sunt ca niște „romane” în miniatură, precum poveștile care sunt „neterminate”, ca ultima simfonie a lui Schubert, pe care moartea a oprit-o cu venirea ei, dar
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și oasele oamenilor înfometați. În afara faptului că în Suedia se mănâncă (în trecut și în prezent) carnea de cal, povestea pare scoasă din Edda, culegerile de saga, tezaurul scandinav etic, narativ și liric în care cruzimea este amestecată cu o tandrețe virilă. Ultimele zile ale unui an fast. Deși la Centrul de Presă din Stockholm un coleg polonez a avut un grav accident, Andrei (Bart) nu se simte bine și au avut loc multe accidente pe șoselele pe care curge oțel
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fapt ce se întâmplă destul de rar în ultimul timp. Toți au beneficiat și de experiența acumulată de Corneliu Calistru în a dirija cu multă siguranță operele lui Puccini, care îl pasionează asemenea mentorului său.. Doina Dimitriu cu glasul amplu, prin tandrețea și căldura exprimate cu rafinament artistic, a făcut încă de la duetul din actul întâi să fie urmărită cu emoție și admirație de colegi dar mai ales cu încântare de numeroșii spectatori. Receptivă la toate îndrumările pe care am reușit să
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
centrul comunei, niște tineri s au urcat pe balcon într-o noapte. I-au pândit ore în șir pe cei doi conducători ai comunei. Tinerii se jurau cu mâna pe inimă că i-ar fi văzut într-un moment de tandrețe, sărutându se. Când, într-un târziu, i-au ajuns la urechi vorbele care circulau prin comună, primărița s-a mutat de la bloc într-o casă. Era vechea clădire a postului de miliție, vizavi de cea nouă. Această clădire aparținea primăriei
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și chiar ne puteau îneca. Hai, trebuie să ne curățim, nu putem intra în casă așa, mă trase de braț Severina, punându-și sandalele și ghiozdanul sub un pietroi. Dezbracă-te! Era în vocea ei și o provocare, și o tandrețe pe care nu o bănuiam, era o melodie nemaiauzită. Tremuram emoționați, înfiorați, fermecați. Am rămas în apă, lipindu-ne unul de altul, parcă așteptând să nu se mai termine potopul. Ne tremura și inima și sufletul și trupul. Îi căutam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
al XV-lea. Printre atîtea fapte și fraze ce s-au cules, eu rămîn convins că Sarto, cardinalul, patriarhul Veneției leagănul său care a crescut sub ocupația austriacă, auzind în jurul său strigătul general "Fuori barbari!", nu avea nici o rezervă de tandrețe față de Austria, iar veto-ul hotărît al împăratului apostolic, în Conclav, împotriva lui Rampolla, nu era făcut să schimbe sentimentele acestuia, dacă judecăm după măsura luată, imediat ce a ajuns papă, de a interzice din acel moment intruziunea prin veto în
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
din membrii familiei se descarcă pe colegii de serviciu sau invers. În formele grave, defularea persoanei frustrate se manifestă prin: răpiri de persoane, terorism, atentate, etc. Compensarea. Individul caută o consolare prin substitute care pot fi ființe sau lucruri. Exemple: tandrețea față de animale domestice, colecționarea de obiecte, pasiuni extraprofesionale. Compensarea este un fel de supapă care ajută la depășirea constrângerilor sociale, profesionale, familiare. Resemnarea. Persoanele frustrate fără personalitate puternică, cu energii reduse, au tendința de a manifesta comportamente de: renunțare, apatie
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
de timpuriu, fiind prezent și la animale. De exemplu, dacă un sugar vede că alt copil suge la sânul mamei, devine violent, furios. La frații mai mari, gelozia față de nou-născuți poate duce până la părăsirea domiciliului. Complexul apare prin grija și tandrețea inegal distribuite de părinți, preferința spre unul dintre copii, mângâierile sau laudele inegale, aplicarea pedepselor preferențial. La vârsta adultă, persoanele care poartă acest complex se manifestă prin gelozie agresivă față de tot ce este susceptibil de a intra în rivalitate pentru
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
romancierului, personajele-autori, jurnalul și confesiunile fictive, stereotipiile „obsedantului deceniu”, tema iubirii în circumstanțe potrivnice, obsesia memoriei recuperatoare și a terapiei prin regresiune - toate acestea și multe altele sunt supuse unui tir metodic, care întoarce, cu o cruzime nu lipsită de tandrețe, pe față și pe dos, piesele de inventar și secretele meseriei de scriitor. Luca și Roxana par să se plaseze cel mai aproape de fapte. În spatele lor se furișează, la o distanță bine calculată, autorul-personaj, cu propriile melancolii, frustrări și eșecuri
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
și „cosmicizarea” lirică, CRC, 1978, 29; Ioan Holban, Suflete viscolite, CRC, 1980, 12; Constantin Coroiu, Dialoguri literare, II, București, 1980, 182-190; Lit. rom. cont., I, 195-196; Dan Mănucă, „Țara albatroșilor”, „Flacăra Iașului”, 1982, 11 086; N. Barbu, Rigoare temperată de tandrețe, RL, 1984, 7; Tașcu, Poezia, 289-294; Al. I. Friduș, Nicolae Țațomir - 75, CRC, 1989, 5; Virgil Cuțitaru, Farmecul și vizionarismul poeziei, CRC, 1989, 5; Virgil Cuțitaru, Magia cuvântului, CRC, 1989 , 49; Nicolae Busuioc, Oglinzile cetății, Iași, 1993, 171-179; Al. Dima
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
în stilul naratorului, deseori cel al povestașului mahalalei, care bârfește, relatează ori inventează mici întâmplări, spre delectarea vecinului ori a comesenilor de la cârciumă. Alteori naratorul nu se identifică total cu personajele, și atunci tonul lui este unul amuzat, ironic cu tandrețe și hâtru, prin simularea seriozității, prin adoptarea unor clișee proprii exprimării pretins îngrijite, de fapt kitsch. Prozatorul - a cărui ascendență caragialiană a fost semnalată de Mircea Martin încă de la debut - încearcă să transpună spiritul lui I. L. Caragiale în contextul vremurilor
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
au iertat în parte, au crezut în mine în parte. În ciuda placidității mele exterioare, sufletul meu e ca frunza plopului: tremură la orice adiere sentimentală. Rigid, scorțos la suprafață, sînt neliniștit și ductil înăuntru. Par sever, distant, dar tînjesc după tandrețe. Sînt tendințe pe care mă feresc să le dau în vileag, care i-au rămas necunoscute și mamei. Și nu există ratare mai dureroasă decît aceea de a nu putea să te înfățișezi așa cum ești! Mă răsucesc în aceste contradicții
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mă stabilizeze și să mă fortifice interior. Lumina dimineții sau cea a nopții cu lună, măreția unui arbore ori liniștea unei alei devin, din această perspectivă, alinătoare. Încep să cred că „pedeapsa” mea ia sfîrșit. Redescopăr nevoia de puritate, de tandrețe, obnubilez impulsurile nedorite, sîcîitoare. Trecerea, de-a lungul ultimilor ani, printre contrarii m-a marcat. O fi vinovat și „domnul Inconștient” de starea în care mă aflu, dar mai mult decît el - mediul. Mi-am cercetat în aceste zile trecutul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de nevoile trupești, nu i chinuie nici o anxietate, nu-i înfierbîntă nici un ideal. Dacă ceva n-a fost împărțit egal în lume, acel ceva e conștiința. *Amenințați de învîrtoșarea inimilor cu zgura meschinăriilor zilnice, să încercăm a ne salva prin „tandrețe”, prin redescoperirea „sentimentului”, a „misterului” și a „frumuseții” relațiilor umane. Mă tem însă că unii ar ricana la auzul acestui „manifest”! Există - cine nu știe? - expresia „călcîiul lui Ahile”, nu însă și expresia „inima lui Spandiatis”. Unul din cei doi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și intitulată „Spațiu cotidian”, Lucian Raicu remarca „lectura mai profundă a comportamentelor umane de aparență inofensivă”, ca și „puterea de a imprima relief percepției directe, prizei concretului diurn”. Proza de observație realistă, modulând acuitatea nu o dată sarcastică și o discretă tandrețe reprimată Își află stilul propriu. Incidențele tăioase sunt potențate În schimbul energetic dintre senzorialitate și veghea constantă a lucidității. „Marea acuitate a universului senzorial”, cum spune Raicu, are În vedere senzorialitatea „inteligent filtrată, cu totul și cu totul alta decât cea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
stimulator cu vechea și noua proză livrată de inconfundabila „mână dreaptă” a Gabrielei Adameșteanu. Terifianta și calma descriere a spitalizării În România anului 2004 pare, ca În atâtea alte pagini de forță ale prozatoarei, caligrafiată, fără grabă, În amar și tandrețe, cu bisturiul pe piele. „Mă mișcam cu destulă greutate și aveam dureri. Ca să fac să mai Întârzie puțin cineva cu mine, vâram o bancnotă În buzunarul fiecărui halat de infirmieră-asistentă care intra pe ușă... Vecina de cameră mi-a dezvăluit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fără răspuns și orice răspuns ar fi fost tardiv. Nu ajută nici substituirea. „Înlocuitorul” plin de sine pare preocupat și amețit de șansă. „Simțea dragostea acestui bărbat pentru sine Însuși la fel de intens de parcă ar fi fost un sentiment al ei. Tandrețea lui față de propria-i persoană Îi producea o ușoară emoție senzuală.” Nerăbdător a primi validarea, prin cuvinte, a ceea ce se Întâmplase, cum se obișnuiește În escapadele de acest fel, naivul Învingător pune bine cunoscuta Întrebare, sceptic față de orice răspuns care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
francez, devenind o referință euristică a romanelor sale de succes și o cale de acces către o personalitate histrionică. Orgoliul scriitorului nostru este acela al recent dispărutului intelectual francez. Iar iconoclasmul aserțiunilor, cinismul abordărilor, tonul flegmatic și oazele parcimonioase de tandrețe l-au impus ca atare pe un front unde n-a mai rămas decît el. Dar asta cred mulți, cei pentru care Rațiunea occidentală intră mereu În impas și drumul ei se cere oprit prin orioce mijloace, fie ele retorice
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca literatura franceză să fi cunoscut un personaj mai pregnant ca Bruno, profesorul de franceză ratat din Particulele elementare, un “erou al timpului nostru” În care orice cititor de sex masculin se poate recunoaște În diferite doze. Scris cu ironie, tandrețe, cinism și, În final, optimism, romanul, numit de presa culturală “roman total”, este una din puținele proze franceze actuale care se citește, de-a lungul a patru sute de pagini, pe nerăsuflate. și aceasta nu din cauza intrigii, ci datorită istoriei contemporane
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca de obicei În literatura feminină contemporană, cinismul reprezentării corpului, una dintre cele mai puternice obsesii feminine din toate timpurile. Scena dezbrăcării lui Renée, În fața preotului, În prima noapte petrecută Împreună de cei doi, rămîne cea mai puternică din roman. Tandrețea generică a gestului este brăzdată de cruzimea unei revelații fizice strict infernale. Cruzimea și tandrețea sînt de fapt caracteristicile unui seducător discurs literar francez, care se simt atît de bine Împreună mai ales ca expresie a unei conștiințe sexuale exacerbate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
obsesii feminine din toate timpurile. Scena dezbrăcării lui Renée, În fața preotului, În prima noapte petrecută Împreună de cei doi, rămîne cea mai puternică din roman. Tandrețea generică a gestului este brăzdată de cruzimea unei revelații fizice strict infernale. Cruzimea și tandrețea sînt de fapt caracteristicile unui seducător discurs literar francez, care se simt atît de bine Împreună mai ales ca expresie a unei conștiințe sexuale exacerbate. Lorette Nobecourt, femeia-revoluție La treizeci și nouă de ani, Lorette Nobécourt are la activ cinci
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din grădina copilăriei?) sau de visele vinovate (Mai adevărat ca adevărul). Încercând să nu piardă pariul cu cititorul, C. revine în 1996 cu romanul Iadul meschin, „polemic, parodic și erotic” (Romul Munteanu), și, la numai un an, cu Ascuțit ca tandrețea, care, ca și cel anterior, poate fi socotit un „manual de educație sentimentală” din perspectiva mentalității spiritului contemporan. Este și autoarea unui remarcabil eseu, de fapt un „portret de romancier”, dedicat Hortensiei Papadat-Bengescu (1976), unde pornește de la premisa că, în
CRISTESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
1972; Așteptare, București, 1973; Hortensia Papadat-Bengescu, București, 1976; Tutun de Macedonia, București, 1976; Roman din dragoste, București, 1977; Figuranții, București, 1979; Vacanța, București, 1981; Necuviința, București, 1984; Privilegiu, București, 1987; Îngeri maculați, București, 1990; Iadul meschin, București, 1996; Ascuțit ca tandrețea, București, 1997; Politici ale romanului românesc contemporan, București, 2001. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Dulce Brigitte”, RL, 1969, 12; Viola Vancea, Proza feminină, RL, 1969, 26; Dana Dumitriu, „Nu ucideți femeile”, ARG, 1971, 2; Constantin Mateescu, Memorial de lectură, București, 1972
CRISTESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]