2,472 matches
-
care faci parte este o premisă solidă pentru o autoestimare ridicată a eului. Pe această idee au fost construite și majoritatea testelor de masculinitate-feminitate. Ele cuprind itemi ce transcriu caracteristici ca dominanță, activism, inițiativă, asumarea riscului (masculinitate) sau pasivitate, emotivitate, tandrețe (feminitate). Un aspect important al acestor teste este că ele opun masculinitatea feminității, itemii ce reprezintă cele două genuri fiind mutual exclusivi (Sears et al., 1991). Începând din anii ’70, psihologii au revizuit modelul disjunctiv al masculinității-feminității și s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
scurt, costurile psihologice pe termen mijlociu și lung sunt mai mari pentru copii (mânie, resentimente, frică și ură), iar uneori și pentru părinți, ei simțindu-se vinovați, confuzi, necăjiți, suferind alături de copii. Mulți părinți trec imediat de la violentarea copiilor la tandrețe și „cocoloșeală”. Se intră astfel într-un stil de atașament ambivalent-anxios care suplimentează efectele negative asupra copiilor. Apoi, așa cum s-a mai insistat pe parcursul lucrării, pedepsele fizice aplicate copiilor le induc un comportament violent, cu o sporită probabilitate și în calitate de
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
temeiuri ale armoniei, iar prin terapie spontană, oferită de modelele culturale și de asistența unor persoane semnificative apropiate, se pot depăși și momente mai dificile. Acceptarea și înțelegerea reciprocă, ascultarea punctului de vedere al celuilalt, compromisul, grija mutuală, empatia și tandrețea, dezvăluirea sinelui (self disclosure) sunt principii de care, spre deosebire de societățile tradițional-paternaliste, trebuie să se țină seama în viața de cuplu. Dincolo de asemenea îndemnuri generale, în terapia profesionistă a cuplurilor se realizează o serie de principii și tehnici mai specifice, ce
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sensibilitate dominată de obsesia purității” (Ion Pop). De altminteri, C. este un exemplu tipic de poet-punte între lirismul feminin al generației ’60 (Ana Blandiana, Constanța Buzea ș.a.) și cel al generației ’80 (Mariana Marin, Elena Ștefoi, Ioana Crăciunescu), evoluând de la tandrețe și transparență la sarcasmul aluziv, cinism și subversiune ca rezistență la cenzura realului, de la evanescență și puritate la senzualismul nărăvaș și notarea în priză directă a realității. Spațiul de grație (1976) surprindea prin unitatea de ton. Afilieri la îndemână sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
înfruntare; ea vrea să plece de sub privirea lui, el o oprește și o întoarce din nou spre el și o privește intens pînă ce ea pleacă ochii; El n pleacă; Ea 2 vine spre El 1, îi sesizează starea de tandrețe pentru obiectele la care se uită.) Știi ceva, ar fi bine să nu-ți mai lași toate hîrtiile în dezordine... doar ai sertare... (se așează pe un scaun de lîngă birou; după o pauză) Mă simt vinovată. El 1: Tu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
batistă cu care îi șterge lacrimile; o privește intens, mult, pînă la gestul de a-i mîngîia părul; Ea 1 îl privește ca hipnotizată și, în această stare, se va lăsa ridicată în picioare, privită, mîgîiată, luată de mînă cu tandrețe, condusă spre ieșire) TABLOUL XIII (Spațiul este sub stăpînirea unui copac uscat; Ea 1 și El 1 intră din același loc, mergînd ca printr-un glod adînc; în pofida oboselii, Ea 1 își strigă cuvintele; El 1 va răspunde la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
o parte a scenei) Lasă-mă pe mine... Văd că vine un client care s-ar putea să facă un comerț mai rentabil cu tine... (intră Mona) Octav: (abia stăpînindu-și emoția) Îmi pare bine că ai venit...! Mona: (intimidată de tandrețea lui Octav) Ei...! (lunecînd) Dar văd că te-ai lansat tare! Octav:...Cu ce vă servim? Avem de toate... insomnii rebele... haz de necaz... chinuri răsuflate... sentimente la preț redus... Prețuri convenabile! Mona: Da ce-i aicea, dragă, bazar de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
francez, devenind o referință euristică a romanelor sale de succes și o cale de acces către o personalitate histrionică. Orgoliul scriitorului nostru este acela al recent dispărutului intelectual francez. Iar iconoclasmul aserțiunilor, cinismul abordărilor, tonul flegmatic și oazele parcimonioase de tandrețe l-au impus ca atare pe un front unde n-a mai rămas decît el. Dar asta cred mulți, cei pentru care Rațiunea occidentală intră mereu În impas și drumul ei se cere oprit prin orioce mijloace, fie ele retorice
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca literatura franceză să fi cunoscut un personaj mai pregnant ca Bruno, profesorul de franceză ratat din Particulele elementare, un “erou al timpului nostru” În care orice cititor de sex masculin se poate recunoaște În diferite doze. Scris cu ironie, tandrețe, cinism și, În final, optimism, romanul, numit de presa culturală “roman total”, este una din puținele proze franceze actuale care se citește, de-a lungul a patru sute de pagini, pe nerăsuflate. și aceasta nu din cauza intrigii, ci datorită istoriei contemporane
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca de obicei În literatura feminină contemporană, cinismul reprezentării corpului, una dintre cele mai puternice obsesii feminine din toate timpurile. Scena dezbrăcării lui Renée, În fața preotului, În prima noapte petrecută Împreună de cei doi, rămîne cea mai puternică din roman. Tandrețea generică a gestului este brăzdată de cruzimea unei revelații fizice strict infernale. Cruzimea și tandrețea sînt de fapt caracteristicile unui seducător discurs literar francez, care se simt atît de bine Împreună mai ales ca expresie a unei conștiințe sexuale exacerbate
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
obsesii feminine din toate timpurile. Scena dezbrăcării lui Renée, În fața preotului, În prima noapte petrecută Împreună de cei doi, rămîne cea mai puternică din roman. Tandrețea generică a gestului este brăzdată de cruzimea unei revelații fizice strict infernale. Cruzimea și tandrețea sînt de fapt caracteristicile unui seducător discurs literar francez, care se simt atît de bine Împreună mai ales ca expresie a unei conștiințe sexuale exacerbate. Lorette Nobecourt, femeia-revoluție La treizeci și nouă de ani, Lorette Nobécourt are la activ cinci
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de a fi acolo, de a-i vedea pe ceilalți, dar și de a se face văzută de către ceilalți, ca garanție a grijii purtate actului teatral în ansamblul lui. Mnouchkine exercită o supraveghere maternă, cu tot ceea ce aceasta presupune ca tandrețe și sacrificiu, dar și ca presiune și interzicere a libertății depline, anarhice. „Mămica vă iubește tare mult, mămica vede tot ce faceți”, iată binecunoscutul adagiu al acestei supravegheri ambivalente. Regizoarea formează, creează, repetă, invită oaspeții la o gustare, alege cărțile
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
așadar, și ieșirea la un restaurant pica... Din setul lui de propuneri ne rămăsese doar televizorul... Cu cât se apropia miezul nopții, cu atât nevoia de hrană devenea mai presantă și mai sonoră. Eu aspiram la o nouă repriză de tandrețe, dar mațele noastre chiorăiau la unison și își împleteau chinul într-un duet sfâșietor, așa că numărul unu mi-a tot respins avansurile. Întâi delicat, în cele din urmă tranșant: a zis că nu se poate concentra. Dar nici nu dădea
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
în bucăți cât mai egale, exact ca la restaurant, degeaba îmi dedicasem trei ceasuri aranjării mesei, degeaba tot efortul. După cum era de așteptat, tot ce făcusem pentru el nu era suficient. M-a iubit absent, lipsit de orice urmă de tandrețe, de parcă o preocupare majoră îi acapara toate energiile; după câteva minute - eu abia mă încălzisem - și-a amintit că are pană pe dreapta spate; s-a îmbrăcat și s-a dus val-vârtej la o vulcanizare despre care știa el că
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
își vedea de treabă. Numărul opt însă era mai sensibil, mai atent cu mine; venea în bucătărie și mă dezmierda, îmi zicea să las treaba deoparte și să mă odihnesc. De obicei, după această fază urma și un pic de tandrețe... Nu-mi pot reține un oftat când zic „un pic“. Oricât de rar ne-am fi văzut, numărul opt nu reușea să mă ridice la cer. Vedeam că ar vrea asta, dar o citeam numai în ochii lui; știți că
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
de Eminescu. Sub masca de timid, Bacovia era un senzual cu o „vitalitate” robustă, cum mi-a dat a înțelege Agatha, soția sa6). Cel mai adesea, privea femeia ca parte a unei posibile perechi. Ce căuta el în „iubire”? înaintea tandreții - voluptatea, deși resimțea și lipsa celei dintîi. în intimitate („Mai spune s-aducă și ceaiul,/ Și vino și tu mai aproape...”) avea ca arrière pensée ideea de seducție și de posesiune. Apropierea îl face îndrăzneț și impetuos. O frază din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
preferă integritatea moralității sale interioare și comite un act radical își părăsește nevasta și copilul. Niciodată nu am crezut, nici chiar în momentele de abandon total, că situația mea era definitivă sau veșnică. În familia mea, cunoscusem admirabile exemple de tandrețe feminină. Ideile mele religioase m-au făcut să văd în căsătorie singurul ideal ireproșabil și admisibil. Am ajuns să-mi închipui că o tânără foarte blândă, iubitoare și serioasă ar putea într-o zi să mă învețe să o iubesc
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ei, chiar mai virilă decât Memoriile lui Hadrian. După ce au adus argumente în sprijinul virilității ei, au deslușit implicațiile a ceea ce susțineau: că Yourcenar era cea mai virilă, sau masculină dintre scriitoarele în viață; că îi lipsea căldura emoțională și tandrețea, și că scria ca un bărbat; și că atât forma cât și conținutul erau logice și raționale, exact în maniera în care bărbații fuseseră percepuți psihologic de-a lungul timpului. Nu era nimic lipsit de vlagă sau pasiv în ceea ce privește senzația
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de ordin social și cei educativi, care decid dezvoltarea și integrarea ființei umane în mediul social, condiționează și formarea unor motive de esență socială, denumite și „secundare”. Tiberiu Bogdan dă un exemplu revelator, în acest sens: „Dacă suntem crescuți în tandrețe și iubire grijulie, vom învăța că asocierea cu alți oameni este o sursă de satisfacție, și în cazul unei educabilități optime vom merge pe linia sociabilității. Dacă însă creșterea în condiții de brutalitate și violență, vom reacționa cu precădere brutal
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
pur și simplu/ mai departe/ mai departe/ să mergi.// oboseala aceasta/ ce obosește./ frica aceasta/ ce-nfricoșează" (aceste lucruri mărunte). Pe de altă parte, reflecția gravă asupra temelor macro istorie, politic, timp, destin, sfârșit, poezie în sonuri variate, mergând de la tandrețea învăluită metaforic până la sarcasmul șfichiuitor. Variate sunt și formele poematice pentru care optează Michael Astner: există, în acest volum sintetic, și expresii textuale concise până la sentință sau purificate până la esența haiku-ului, și poeme de o respirație largă, în care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ce-și interoghează, cu o rară sensibilitate, datele esențiale. Pe de o parte, ingenuitate, delicatețe, fragilitate; pe de altă parte, predispoziție intens reflexivă, tentația stilizării misterelor deopotrivă cosmice și ontologice, inclusiv a celor subsumate erosului. Discreția descripției, austeritatea reprezentării și tandrețea (bine ținută în frâu) a percepției sunt evidente atât în pastelurile deloc solare (prin ceața mahalalei (III), amiază (IV), amiază (VI), (primăvara...), măceșul din magazia de lemne), cât și în schițele de portret al eroinei lirice (criză, van gogh, poemul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fel de panaceu al animei universale. Deloc întâmplător, ultimul volum de poezii al jurnalistei, Inventatorul de cuvinte, se grefează explicit pe această convingere a mamei, îndreptată exclusiv spre universul infantil, redescoperit cu uimire și inocență, dar mai ales cu nedisimulată tandrețe. Receptorul textelor și, de multe ori, actantul eroicelor istorii... domestice rememorate în poeme precum Inventatorul de cuvinte, Făt-Frumos din lapte, Ce visa un somn, Pijama cu pis-pis, Inventatorul de cuvinte ori Secrete de vindecare este chiar fiul Matei ("Cât să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lumină/ te respir noaptea cu brațele ridicate printre stele/ te mursec la mese bogate înfigându-mi colții/ în cărnurile tale mustind de sânge/ te beau te absorb cu porii fixați ca niște ventuze// cu tine frumoaso nu e loc de tandrețe/ ești toată ritmul sălbatic al coitului/ ești gloria spermatozoidului învingător/ ești țipătul ascuțit al nou-născutului/ ești unduire vorace de viermi/ viață pură viață atotputernică viață de neoprit/ urlet sfâșietor al singurătății". Dacă Adio adio dragi poezii pare a marca dorința
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cultura care l-a agresat și continuă să îl agreseze, firește cu voie. Din dulce-amăruia captivitate a autorului într-un univers de poeme și câte alte forme anexate literarității hrăpărețe iau naștere, spre exemplu, lamentațiile amorțite (încă) de o păguboasă tandrețe ale celui ce se mărturisește suferind de un acut "Bovarism al laboratorului. Iată-mă, în halat alb, supraveghind mitocondriile. Privind sferele vii prin microscoape electronice. Rezolvând ecuațiile reduplicării. Uitând de mica mea moarte. De mica mea durere. De micile mele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
recurență a acestui gen de texte, izolate, grafic, între paranteze pătrate. Notabile, dintre ele, sunt în special (Spune că nimic nu e mai cumplit...) și (Îmi spun...), aspre confesiuni ale alterității care inspiră și repugnanță, și desfătare, și cruzime, și tandrețe. Într-un ingenios poem programatic din această ultimă carte de versuri, poetul mărturisește a fi încercat să caute "Cheia. Formula. Codul. Parola. Descântecul. Ceva care să deschidă, să lumineze, să mă poarte pe un traseu coerent. Sensul. Înțelesul. Tâlcul. Deslușirea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]