4,350 matches
-
în ea. Dacă ar fi să mai scriu, despre unul ca Amariei ar trebui să scriu, dar nu! Nici măcar despre așa ceva nu mai pot scrie. Ghinionul meu de-a mă fi apucat să fac literatură contemporană, să iau de coarne tauri vii, nu morți, cînd meseria mea de bază e Fizica, regina tuturor științelor. Ce poftă nebună am să mă îngrop din nou între paginile cu formule, să găsesc justificarea științifică pentru atîtea fenomene cotidiene!... Cum de-am putut oare să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
femeia de serviciu, ba chiar, glumind odată, pe cînd eram toți trei la o bere eu, Vlad și Dinu -, Vlad i-a spus : "Măi Dinule, tu parcă nici nu ești bărbat..." "Bărbat sînt, i-a răspuns Dinu, dar nu și taur comunal, ca... alții", a surîs el, uitîndu-se aluziv la noi doi, apoi și-a plătit consumația, s-a ridicat și a plecat, nu înainte de-a ne fi arătat cu privirea spre chelnerițe: "Sînt numai două, eu sînt de prisos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
zică? Normal... n-a fost foarte încântată. Mi-a zis că e foarte supărată și că... ăă... — Foarte supărată? Suze ridică din sprânceană. Atâta tot? Credeam c-o să-i vină să te arunce de la etaj! C-o să fie ca un taur furios! A fost foarte furioasă! mă corectez în grabă. A fost atât de furioasă, că... i-a plesnit un vas de sânge! — I-a plesnit un vas de sânge? Suze mă privește cu gura căscată. Unde? — În... bărbie. Se așterne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
deja și aud zgomote dinspre bucătărie. Cine știe, poate-mi pregătește micul dejun. Mi-ar prinde foarte bine niște cafea, și poate niște pâine prăjită. Și pe urmă... Simt un junghi în stomac. N-am ce face, trebuie să iau taurul de coarne. Trebuie să-i spun despre cele două nunți. Aseară a fost aseară. Normal că n-am avut cum să aduc vorba despre ele. Dar acum e dimineață și problema nu mai suportă amânare. Știu că e un moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ca În celebrele Fisiologuri - caracteristicile fiecărui animal și, implicit, ale nației asociate simbolic acestuia : „italianul e leu, germanul acvilă, arabul vier, turcul balaur, armeanul gușter, indul porumbel, sirianul pește, georgianul berbec, tătarul ogar și câne, cumanul leopard, rusul vidră, litvanul taur, grecul vulpe, bulgarul bou, românul pisică, sârbul lup, ungurul panteră, germanul zâmbru, osetinul cerb, sasul armăsar, polonul sobol, evreul viezure, albanezul castor, egipteanul țap, săcuiul caie [= gaie = șoim], circazianul bivol, persul cocor, croatul aspidă” ș.a.m.d. <endnote id="(9
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și că nu și-a dat seama că este restrictiv”. Probabil transpirat și-n fundul izmenelor, tov. cenzor a exclamat În scris: „PENTRU MINE PERSONAL ESTE UN CAZ NEOBIȘNUIT!”. Punându-și cenușă sub basca de fost comsomolist, corectorul ideologic luase taurul de coarne notând: „În toată această situație răspunderea o port eu (subl. În orig.) Întrucît mi-a scăpat din vedere faptul că acesta (locțiitorul ziaristului titular, n.n.) neștiind că Înainte de a difuza ziarul trebuie să mi-l prezinte pentru a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
am aflat dintr-un „documentar” trimis de la „centrală” colectivului de cenzori ai presei și tipăriturilor vasluiene. e.g. Jos capitalismul da’ nu chiar tot! În mod cert, numai nevoia de tehnologie avansată din Vest l-a determinat pe Ceaușescu să ia taurul SA-urilor și al SRL-urilor de coarne și să accepte prezența capitalului străin În economia românească. Cum pe atunci ar fi fost o mare pată pe blazonul partidului unic să se Înscrie firmele la Tribunal, stăpânul țării a procedat
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
trecând tacticos pe lângă gard în direcția porții de la intrarea în fermă. Cuget pasager: „Rodrigo, ăsta trebuie să fie Rodrigo.” Amicul meu, gringo, care mi-a dat detaliile fermei, mi-a povestit că singura potențială problemă este reprezentată de Rodrigo, un taur mare și negru, care se plimbă liber dar îl apucă pandaliile din când în când și vrea să atace. Îl urmăresc cu privirea, merge încet, apucând câte o frunză și mestecând-o încet. „Hmmm, într-adevăr, e mare...” mai cuget
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
urmăresc cu privirea, merge încet, apucând câte o frunză și mestecând-o încet. „Hmmm, într-adevăr, e mare...” mai cuget, relaxat, sorbind din vinul parfumat. „Oare încotro merge, nu știe că încolo e doar poarta?” Privesc ceva mai atentă cum taurul se îndreaptă fix către poarta grea de ieșire din fermă. „Oare am închis-o bine??” Rodrigo, vino înapoi!! Strig, neconvinsă, după creatura impasibilă. Las paharul cu vin și ies după Rodrigo, încercând să-i captez atenția de la distanță. Rodrigo ori
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
intrare, se izbește de câteva ori în ea, poarta se deschide și Rodrigo iese la strada mare. Ies în fugă după el, calculând în minte ce să fac exact ca să-l aduc înapoi și cât de periculos poate fi un taur nebun liber pe autostradă. Rodrigo se menține pe marginea drumului, apucând câte o frunzuliță și mestecând-o tacticos. Între timp, eu ajung destul de aproape de panică, odată ce am decis că gradul de pericol este mare, atât pentru mașini, trecători, cât și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mai apropiați. Ajung la prima poartă, văd lumina aprinsă și niște siluete discutând în curte, mă reped către ei, îi întrerup fără să mă formalizez prea mult și le zic printre gâfâieli că am nevoie de ajutor să prind un taur mare și negru. Un bărbat se desprinde din grup și încerc să-i dau detalii ca să nu creadă că sunt complet nebună, timp în care mențin pasul alert. Mergem către Rodrigo care continua să mestece relaxat, salvatorul necunoscut rupe o
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
binecuvîntarea autorilor (regizorul Mavrodineanu și, din nou, scenaristul Mitulescu). Ce-i drept, altora li s-a părut ironic o satiră a culturii macho. Ce-ar încuraja o asemenea lectură ? în primul rînd, faptul că tatăl e atît de antipatic un taur în costum de firmă, care maimuțărește vocea plîngăreață a fiului său și sare în ring cu boxerul care ia apărarea copilului , încît e greu de presupus că autorii nu sînt conștienți de asta. în al doilea rînd, faptul că pierde
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
faptul că mai trăiește. Spuneți și dumneavoastră : dacă acum 30 de ani ați fi fost puși să ghiciți cine va rezista mai mult dintre el și Burton, pe cine ați fi mizat ? Pe furtunosul fiu de miner, cu ceafă de taur și voce de rege, care ieșise aproape teafăr din două căsnicii cu Elizabeth Taylor, sau pe gracilul estet cu ochi febrili și ten aproape străveziu, care la 40 de ani deja se potrivea perfect în rolul lui Don Quijote ? Or, iată
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
îndată. Marița încercă să adoarmă dar în spatele pleoapelor se perindau imagini înfricoșătoare. Buturuga găsită de Gheorghe lua forme diferite, ba părea un cioroi fioros, ba o vietate de spaimă, cu două coarne și barbă ca de țap, ba devenea un taur ce scotea două fuioare de aburi pe nări. Se trezi, sări din pat repede și bău două guri dintr-o fiertură de mac după care reuși să adoarmă fără vise urâte. Când se trezi, soarele răsărise și razele luminau un
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu încă două, pentru a putea vizita câteva "bijuterii" de pe traseu: Cordoba, Granada și Sevilla. În mod normal, deplasările în provincie ale diplomaților, atunci când nu e vorba de mers la odihnă în stațiuni balneare, la schi sau la cursele de tauri de la Pamplona, fac parte din ceea ce se cheamă "cunoașterea țării de reședință" și sunt legate de contacte cu autoritățile locale, vizitarea de obiective culturale, de învățământ, economice etc. Mi s-a permis să plec la Cordoba, Granada și Sevilla cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pătrunderea Într-un cinéma cufundat În beznă de lângă Cazino (aflat, desigur, dincolo de limitele admise). Am stat acolo, ținându-ne de mână peste câinele care din când În când Își zornăia clopoțeii În poala Colettei și am vizionat o luptă de tauri smucită, măruntă ca o burniță, dar extrem de palpitantă, de la San Sebastián. Ultima imagine mă arată pe mine purtat de Linderovski de-a lungul promenadei. Picioarele lui lungi se deplasează cu un soi de vioiciune de rău augur și Îi văd
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ani, pe care se Întâmplă să-l țină cu cealaltă mână, o ia mereu Înainte ca să mă privească Îngrozit și curios, ca o mică bufniță. Printre banalele suveniruri achiziționate la Biarritz Înainte de plecare, suvenirul meu preferat nu era nici micul taur din piatră neagră, nici scoica sonoră, ci un obiect care astăzi pare aproape simbolic - un toc din spumă de mare cu un minuscul cristal incastrat În partea sa ornamentală. Îl țineai aproape de un ochi, Îl Închideai pe celălalt și, după ce
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
căsătorit cu Gilberte Barbanson, belgiancă, a condus (cu umor, dar și cu succes) o agenție de voiaj la Bruxelles și a murit de infarct la München. Îi plăceau stațiunile de pe litoral și mâncarea bună. Detesta, ca și mine, luptele cu tauri. Vorbea cinci limbi. Îi făcea plăcere să facă farse. Singura mare realitate a vieții lui a fost literatura, Îndeosebi poezia rusă. Versurile lui reflectă influența lui Gumiliov și a lui Hodașevici. A publicat puțin și se ferea Întotdeauna să vorbească
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Alexa. Nu mai e rușine, nu mai e frică de Dumnezău!... Înainte vreme, țăranu' nu rădica ochii de pe opincă... Acu', se trage cu tine de brăcinar și-ți râde în nas, fluturând hrisovu' cu pecete domnească! fornăie Isaia ca un taur întărâtat. Niciunde, nicicând, nu s-a pomenit să dai puterea în mâna prostimii! "Oastea boierească a Moldovei", a devenit "Oastea cea mare a prostimii"... În loc să știe prostu' de teama mâniei boierești, trăim noi cu frica-n sân de sabia din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu... Și-aiasta-i încă cu primejdie. Sângele mânjește, lasă urme. Lovitura trebuie să vină pe furiș, tăcută, nevăzută, neștiută, fulgerătoare, ca mușcătura de năpârcă mortală. Un praf, un prăfuleț cât o buburuză, o înghițitură strecurată... Am cercat-o: a doborât un taur. Otrava! Câte capete încoronate n-au fost trimise în iad cu un prăfuleț cât o gânganie... Sfântă otravă! Speli paharul, ești curat ca lacrima, nici o urmă, nu te știe nici gându', nici pământu'... Îi aud clopotul de îngropăciune sunând... Va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lacăt la guta ta, cheia-n mâna mea”. Am făcut de multe ori așa cum mă învățase mămica, dar tot cu frică, și tot trăgeam cu coada ochiului la câine. Eram, poate că și acum sunt, foarte fricos. Mă temeam de tauri că mă vor împunge, de berbeci și chiar și de oi. Învățasem de la copii de seama mea că dacă voi găsi o potcoavă, sau o bucată de potcoavă, s-o iau în mână, să scuip de tei ori pe ea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
timpul: se gândește la moarte glumind. De exemplu, spune că, dacă va muri, îmi va rezerva un loc pe un nor, alături de el, poate că acolo îi voi fi accesibilă... Râd cu ochii umezi, pentru că prietenul meu va rămâne un „taur” orice s-ar întâmpla părților „glorioase” ale corpului său. Femeile sunt pentru el, da, niște vaci frumoase, dând lapte gratis! Asta mă face să mă gândesc la Elvis care, întrebat de ce nu se căsătorește, a răspuns surâzând: De ce să-mi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
secrete, mă gândesc la faptul că eu, dacă m-aș fi bucurat de frumusețile locale, aș fi putut scăpa "de ochii albaștri chilieni" doar folosind manevrele "craiului" Zeus cel transformat pentru a-și cuceri iubitele în lebădă, ploaie de aur, taur, ceea ce, recunosc, nu mi-a reușit! Turnătoria îmi amintește și de un banc de pe vremuri cu celebrul Radio Erevan: "Un ascultător întreabă dacă se poate să faci amor în Piața Roșie din Moscova. Răspuns: în principiu se poate, dar veți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
parter, o sală de ședințe. Clădire ridicată conform dispozițiilor noii orâduiri, o judecătorie civilă cu atenansele aferente. Vis-a-vis de judecătorie, era imobilul primăriei, compus numai din parter cu patru săli și la mijloc un hol mare, în curte grajduri pentru tauri, berbeci, vieri și cai comunali. În continuare spre est, lotul bisericii cu o frumoasă biserică din cărămidă, ridicată prin anii pierduți în desfășurarea timpului. Se spune că la început a fost o biserică din lemn și abia după 1800 s
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
parter, o sală de ședințe. Clădire ridicată conform dispozițiilor noii orâduiri, o judecătorie civilă cu atenansele aferente. Vis-a-vis de judecătorie, era imobilul primăriei, compus numai din parter cu patru săli și la mijloc un hol mare, în curte grajduri pentru tauri, berbeci, vieri și cai comunali. În continuare spre est, lotul bisericii cu o frumoasă biserică din cărămidă, ridicată prin anii pierduți în desfășurarea timpului. Se spune că la început a fost o biserică din lemn și abia după 1800 s
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]