4,773 matches
-
să fie eludată, privind realismul unui demers ce se dorește "pe cât se poate de analitic și riguros" despre ceva care, în cel mai fericit caz, este perceput ca un curent ce nu și-a încheiat încă evoluția, după cum susțin unii teoreticieni, nu puțini fiind însă și cei care declară că așa ceva nici nu există, sau, sporind confuzia, că este ceva fără sens. Acest hățiș de incertitudini, de aproximații, de lucruri admise dar insuficient explicate sub raportul compatibilității cu trăsăturile definitorii ale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
identitate indubitabilă și inconfundabilă. Citind-o pe Camelia Grădinaru, chiar dacă, în ceea ce mă privește, această lectură nu a determinat o schimbare spectaculoasă, am avut bucuria să constat, o dată mai mult, că dezbaterea pe un subiect controversat, care balansează, în opinia teoreticienilor, între existență și neant, fiind tratat de comentatori în cheie apoteotică sau, dimpotrivă, nulificatoare, se dovedește cel puțin la fel de productivă ca și una despre valori statornicite. Mărturisesc, așadar, că am fost efectiv încântată de această carte în care am apreciat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
astfel încât deși numărul lucrărilor care se ocupă de acest fenomen a cunoscut o creștere considerabilă, aceasta nu semnifică automat și o mai coerentă conturare a lui. Apariția unei varietăți de "postmodernisme" face să treacă în practică, de altfel, noțiuni dragi teoreticienilor acestui fenomen: "deteritorializarea" accentuată, lipsa oricărei tentative de fixare, precum și fragmentarea însoțită de diseminare, care se aplică asupra fenomenului însuși. Astfel, privit ca întreg (în măsura posibilului), postmodernismul pare a-și fi însușit drept active majoritatea strategiilor pe care le
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pe care le teoretizează, încât, după cum au observat mulți critici, trebuie recunoscut, cel puțin la o primă analiză, că o caracteristică esențială a sa este mișcarea. Un alt fapt interesant de semnalat în această "rizomatică" înfățișare a postmodernismului este raportarea teoreticienilor etichetați drept postmoderni la acest curent. De altfel, chiar numărul mare de scriitori și artiști care au fost introduși sub această "umbrelă conceptuală", în pofida numeroaselor deosebiri dintre ei, face și mai dificilă descoperirea unei referințe unice pentru termenul luat în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodernismului au indicat, concomitent, și o serie de dificultăți care pot apărea în fața unui demers care se vrea a fi unul cât mai analitic și riguros: cum se poate scrie "academic" despre un curent aflat încă în desfășurare, după unii teoreticieni, din moment ce cunoașterea certă nu se poate obține decât după ce "obiectul" său este bine cristalizat 5? Dar cum se poate scrie, de asemenea, despre ceva care nu a existat niciodată, conform altor critici? Sau despre ceva care nu are nici un sens
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un paradox, deoarece introduce în discurs un instrument care aparține modernismului (proiectul de periodizare, de distingere, triere, ordonare etc.), instrument ce ar trebui aplicat fenomenului postmodern, care în mod esențial se opune acestui tip de "ordine". Tocmai de aceea un teoretician al curentului, Shapiro, a inventat termenul de "postperiodizare"7, de altfel un oximoron, pentru a indica faptul că postmodernismul eludează granițele stricte ale încadrărilor, oferind o alternativă modalității moderne de a gândi istoria. Dacă intenția este aceea de a considera
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
originii secrete, a discursului latent etc. Una dintre tezele filosofului francez este aceea că, în ultimul timp, în marile domenii ale gândirii își fac simțită prezența fenomenele de ruptură, care încep să "clatine" ideea continuității absolute (un alt exemplu de teoretician care valorizează ideile de ruptură și de mutație, de data aceasta în conceperea dezvoltării științelor, este Thomas Kuhn14): "într-un cuvânt, istoria gândirii, a cunoștințelor, a filosofiei, a literaturii pare a înmulți rupturile și a căuta orice apariție a discontinuității
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de ansamblu; o istorie generală, în schimb, ar urma să desfășoare spațiul unei dispersii"16. Astfel, istoria se multiplică în istoricități, iar subiectivitatea în subiectivități lipsite de un nucleu dur, conducând și la suspendarea cărții, operei și autorului. Un alt teoretician care a atenționat asupra pericolului termenilor periodizanți este Matei Călinescu 17; statutul acestor termeni este înșelător, deoarece chiar și gânditorii care afirmă deschis că nu sunt interesați de periodizare sau chiar o resping cu vehemență sfârșesc prin a o utiliza
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fundamentale semnate de autori foarte diferiți, precum Nietzsche, Wittgenstein, Artaud, McLuhan, Cage, Lévi-Strauss, Breton etc. De altfel, Andreas Huyssen 44 consideră că postmodernismul își are originile în mișcarea cultural-critică a New York-ului anilor 1960, de unde ar fi fost preluat de către teoreticienii europeni în 1970. Perioada 1970-1980 ar fi fost astfel marcată de o dezvoltare și de o proliferare a teoriilor postmoderne în mai multe domenii, dintre care arhitectura cunoaște o evoluție aparte, iar lucrările lui Charles Jencks diseminează cu succes noile
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care este diferența dintre structuralism și poststructuralism în ceea ce privește cunoașterea?)50. Deși au existat voci care au afirmat că poststructuralismul nu este decât o continuare a tezelor structuraliste (a se vedea termenul de Neostrukturalismus, utilizat de Manfred Frank și de alți teoreticieni germani) sau autori care nu realizează nici o diferență între cele două curente și pentru care toți gânditorii de la Saussure la Derrida sunt "structuraliști", majoritatea criticilor consideră că mai degrabă acesta face trimitere la ultima parte a disjuncției. În acest sens
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pentru opera sa poststructuralistă. Și în acest context se observă că dispunerea opozitivă structuralism poststructuralism nu este întotdeauna fecundă în ceea ce privește interpretarea unor asemenea autori și situarea lor într-unul dintre câmpuri. Pe baza acestei "mutații" de la un curent la altul, teoreticieni precum Josué V. Harari 57 așază într-o bibliografie a structuralismului timpuriu nume precum Barthes, Deleuze, Foucault, Donato, Genette, Serres etc., pentru a concluziona că dat fiind faptul că toți ceilalți au devenit poststructuraliști, singurii "adevărați structuraliști" rămân Claude Lévi-Strauss
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se regăsește în conceptul de dorință la Deleuze și Guattari, în teoria intensității la Lyotard, în conceptul de semiurgie la Baudrillard și în cel foucauldian al puterii"63. Astfel, pornind de la un număr de premise structuraliste pe care le demontează, teoreticienii denumiți anterior ajung, de fapt, să alcătuiască sisteme de gândire proprii, dar care vor ataca asumpțiile de bază ale filosofiei occidentale. Foarte mulți poststructuraliști vor urma concluzia derridariană conform căreia deconstrucția filosofiei trebuie să conducă la o practică filosofică nouă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lucru este observabil atât în Franța, cât și în Statele Unite. Dacă situația este aceea descrisă de către Andreas Huyssen ("poststructuralismul este mult mai apropiat de modernism decât este în mod obișnuit asumat de către avocații postmodernismului"74), atunci relația dezvoltată de mulți teoreticieni între cele două curente (de suprapunere, includere, identitate, încrucișare etc.) ar trebui foarte mult nuanțată pe fundalul relației mai generale și poate mai complicate dintre modernism și postmodernism. Din alt unghi de vedere, "dacă poststructuralismul poate fi conceput drept le
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
rezista un postmodernism fără modernitate, dar și fără postmodernitate? Capitolul 2 Disputa dintre moderni și postmoderni 2.1. Cum se poate obține o "definiție" a postmodernismului? Excursul în problematica periodizării postmodernismului ne-a oferit și sumare înțelegeri cu care diferiți teoreticieni au "încărcat" semantic conceptul, dar pentru a ne putea stabili propriile puncte de plecare în analiza fenomenului, este necesară aprofundarea perspectivelor postmodernismului. Modul de raportare la acest curent ne va da și importante sugestii în ceea ce privește conținutul său ideatic, temele fondatoare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
95. Anumiți critici consideră că acestei noțiuni nu-i corespunde nimic, iar alții cred că această etapă social-culturală a trecut deja, găsindu-ne astăzi într-o perioadă pe care am putea-o denumi post-post-modernism. Între cele două extreme se situează teoreticieni ca Jürgen Habermas ("modernitatea un proiect neterminat") sau Anthony Giddens, care este de părere că epoca pe care o parcurgem nu este una postmodernă, ci una a modernității târzii (high modernity), deși utilizează termenul de postmodernism și face afirmații potrivit
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
spațiului prin timp. În mod contrar, Fr. Jameson atribuie trecerea de la modernitate la postmodernitate unei noi crize care s-ar fi petrecut în modalitatea noastră de a experimenta cuplul spațiu timp, dar în care acum prevalează categoriile spațiale, în timp ce alți teoreticieni ai postmodernității discută despre dispariția spațiului și timpului cauzată de creșterea valorii instantaneității, a efemerității, a unicei folosințe, a perisabilității, a bombardamentului mediatic etc. În acest context, Baudrillard discută despre hiperrealitate și simulacru drept caracteristici ale lumii postmoderne, astfel încât lumi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mediatic etc. În acest context, Baudrillard discută despre hiperrealitate și simulacru drept caracteristici ale lumii postmoderne, astfel încât lumi diferite pot fi regăsite în același spațiu sau timp, introducând ambiguitatea, lipsa reperelor și chiar denaturarea ideii de istorie. Unul dintre primii teoreticieni care au semnalat trecerea către un alt tip de societate este Daniel Bell prin descrierea a ceea ce el denumește post-industrial society. Din multiplele constructe pe care le trece în revistă la începutul lucrării sale ("societatea postcapitalistă", "era post-modernă", "era post-civilizată
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o modificare pe axa abstracției, de la empirism sau gândirea de tipul încercare și eroare către teorie și codificarea cunoașterii teoretice pentru coordonarea inovației și formularea politicilor"105. Pornind de la aceste coordonate, s-a continuat conturarea noii societăți și la alți teoreticieni, accentuându-se evoluția altor raporturi de putere și mecanisme psiho-sociale, ce conduc spre un nou hedonism și spre "societatea informatizată". Consumerismul contribuie la amplificarea "pieței iluziilor", a importanței "sistemului obiectelor" și a publicității. Postmodernitatea pare a fi condus la o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
impune schimbarea viziunii de ansamblu asupra societății și teoriei care o explică, de multe ori modificările de opinie în ceea ce privește poziționarea postmodernismului intervin chiar în lucrările susținătorilor noului curent de gândire. Acest lucru este îndeobște explicat prin faptul că scriitorii și teoreticienii cunoscuți drept postmoderni nu se consideră pe ei înșiși ca fiind înregimentați în vreun curent anume, astfel încât libertatea lor de exprimare este de obicei neîngrădită de amendamentele vreunui soi de coerență pe care "susținătorii" unei idei trebuie să o promoveze
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
reîntoarcere la studiul modernității înseși și a naturii sale sfera ei nu este nicidecum epuizată și, deși se poate percepe dincolo de modernitate posibilitatea conturării unei lumi postmoderne, aceasta, din punctul său de vedere, este destul de diferită de ceea ce mulți alți teoreticieni numesc "postmodernitate". Prin urmare, schimbările observate față de modernitatea "clasică" decurg din "reflexivitatea extensivă" a "modernității radicalizate", ideea de "depășire" fiind astfel anulată: "A vorbi despre post-modernitate ca depășind modernitatea înseamnă a invoca tocmai acel lucru despre care se spune (acum
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
epoca ce urmează după modernitate. Dacă pentru postmodernismul estetic sunt oferite exemple precum arhitectura lui Robert Venturi și Philip Johnson, experimentele muzicale ale lui John Cage, discursul artistic al lui Warhol și Rauschenberg, filme precum Blade Runner și Blue Velvet, teoreticienii postmodernității par a fi Baudrillard, Lyotard, Harvey, tocmai pentru că proclamă existența unei noi societăți și a unei noi ere, care necesită noi concepte și teorii care să explice schimbările produse la nivel socio-cultural. O microradiografie a referinței acestor doi termeni
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pot fi făcute cu ușurință în domeniul teoreticului, mai mult din punct de vedere formal, acest lucru devine destul de greu de realizat în practică, știute fiind multiplele legături și asemănări dintre ele. După cum am observat în subcapitolul anterior, chiar dacă unii teoreticieni folosesc distincția teoretică postmodernism postmodernitate, nu consideră încă actualizate fie o serie de caracteristici ale lor, fie chiar fenomenele în sine. Astfel, pentru Anthony Giddens, postmodernitatea reprezintă o etapă social-politică și instituțională ce poate apărea în viitor, dar nu este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sale, descinderea în interiorul unei lupte culturale remarcabile, care practic a remodelat concepția despre modernism și a conturat-o mai profund pe aceea despre postmodernism, este obligatorie. Ca și în cazul relației modernitate postmodernitate, și aici există o opoziție subiacentă între teoreticienii care consideră că postmodernismul reprezintă o ruptură de modernism și aceia care văd aici o relație de continuitate sau una de coexistență. Mai mult decât atât, există critici care deși au avut o poziționare clară într-un anumit moment, în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ele postulează ruptura modernism postmodernism, care se răsfrânge și în aceea dintre discursurile moderne și cele postmoderne, accentul căzând aici pe particula "post-"; teoria modernă este respinsă în totalitate ca fiind universalistă, esențialistă și fundaționalistă. În această categorie sunt incluși teoreticienii din mai tânăra generație a postmodernilor, care se angajează în diverse polemici și dispute, în care apără un discurs bazat pe retorică și stil. A doua categorie pune accentul pe particula "modern" și lecturează postmodernismul în termenii unei mutații în interiorul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
între postmodernul văzut ca un marker temporal, desemnând ceea ce urmează după modernism și postmodernul ca marker filosofic, ce accentuează ceea ce este împotriva modernismului sau antimodern, ideea de critică și importanța poziționărilor postmoderne. Concluzionând după această investigare a relaționărilor, cei doi teoreticieni consideră că discursul postmodern este "în mod frecvent antidecât numai posterior teoriei moderne, iar în anumite forme contemporane el atacă însăși teoria, stigmatizând-o ca reducționistă și totalizatoare, în timp ce favorizează un mod de a scrie fragmentat, aforistic sau eseistic"162
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]